Cea de-a 9-a ediție a festivalului de arte contemporane pulzArt a adus totul sub aceeași dimensiune. „Floarea Soarelui” s-a întâlnit cu un show de dans cu focul, soliștilor de la Corul Bărbătesc „Sfântul Efrem” le-au răspuns Pensulele vorbărețe, modelele brodate pe pânză au dialogat cu munca invizibilă de spălare a cearșafurilor, scrisul creativ cu atelierul de sunet, versul liber cu teatrul, și toate au intrat în dialog cu publicul. Micro – lumi individuale a fost tema centrală a seriei de evenimente care au pornit de la experiențe foarte intime, personale, dar care, în cele din urmă, au evoluat întotdeauna în evenimente comunitare.

Cum se transformă o simplă idee într-un roman, apoi într-un spectacol de teatru, apoi poate într-un alt roman? Războiul generează armament sau armamentul generează război? Cum îl inspiră creatorul pe trecător, cum i se adresează, cum îl atrage în atelierul său, cum îi dezvăluie secretele din spatele scenei? Ce este munca invizibilă, câte ore îi dedicăm și cum poate fi ea făcută comună și externalizată? Cum devine sărăcia extremă parte a culturii înalte? Acestea au fost câteva dintre întrebările la care invitații celei de-a 9-a ediții a pulzArt, cei peste 1.300 de participanți și trecătorii au încercat să răspundă.

Delicii muzicale 

Corul Bărbătesc „Sfântul Efrem” a transformat mai întâi Sala mare a Teatrului „Tamási Áron” într-o savană africană și apoi, dintr-un clinchet de clopoței, într-o catedrală bizantină antică. În concertul lor, cântecele medievale de pelerinaj, imnurile bizantine, cântecele populare maghiare și cântările liturgice ortodoxe din Postul Mare au fost interpretate într-o armonie pătrunzătoare, iar melodia principală din Game of Thrones a fost împletită magistral cu cântecul Greensleeves din secolul al XVI-lea. Această călătorie muzicală diversă a captat cu adevărat inimile publicului și a fost una dintre cele mai populare.

În mod neobișnuit, concertul de deschidere al celei de-a 9-a ediții pulzArt nu a fost de data aceasta un spectacol în interior, „așezat”, ci și-a mutat participanții în grădina Szimpla: DJ Bootsie Quartet a deschis festivalul cu o atmosferă muzicală fascinantă, de la ritmuri lejere la melodii mai antrenante. Compania de teatru M Studio a aprins atmosfera din parcarea fostului hotel Bodoc cu spectaculosul lor dans de foc Fire Flow. Având în vedere vremea ploioasă, spectacolul live Spirality s-a mutat din Parcul Elisabeta în holul teatrului, unde Fekete Zsolt, Emcsi și Voiwode au creat o atmosferă meditativă proprie. Plimbarea sonoră improvizată a permis publicului să exploreze formele geometrice și texturile sonore ale mandalei.

Concertul SunMa, venit din Budapesta, a fost caracterizat de o „ludicitate apocaliptică”, umplând publicul cu o energie deosebită, alternând ritmuri de genuri muzicale diferite, improvizații și peisaje sonore surprinzătoare și creând o adevărată călătorie muzicală. Szimpla a găzduit și petrecerile DJ de seară, care au prezentat şi ele o varietate de muzică, de la melodii mai meditative la ritmuri care te invită la dans.

Lejeritate și profunzime în spectacolele de teatru

Sub umbrela dezinformării și a naivității, se nasc situații cu adevărat comice – spectacolul „PARTY” al companiei de teatru independent Incipient Bucharest a cucerit inimile publicului cu stilul său ușor și amuzant, abordând în același timp probleme sociale destul de serioase. Cum se poate, de exemplu, ca, chiar și cu cel mai echilibrat și perfecționat model electoral din lumea democratică, bunele intenții inițiale să fie atât de rătăcite încât să ajungem să alegem întotdeauna răul cel mai mic dintre două rele?

Ce se întâmplă cu „Floarea soarelui” atunci când soarele nu strălucește pentru o perioadă lungă de timp? Piesa „Floarea soarelui” a Teatrului „Tamási Áron” a fost parte integrantă a celui de-al 9-lea program pulzArt – nu doar datorită decorului galben. Micro-lumi întrepătrunse, dar paralele, relații disfuncționale ale adulților văzute prin ochii unui copil, lipsa de atenție și empatie reale și efectul direct traumatizant al acestora – subiecte serioase, dar publicul a râs până la lacrimi la spectacolul plin de umor spumos și comedie de situație. Grație chimiei excelente dintre regizorul Radu Afrim și actorii trupei din Sfântu Gheorghe, publicul celei de-a 9-a ediții pulzArt a văzut încă o piesă de teatru de excepție.

Spectacolul „liniștea întunericului” al lui Oproiu Nicolette, bazat pe textul romanului lui Kiss Tibor Noé, „Beláthatatlan táj” (Peisaj de necuprins), ne-a condus în microcosmosul destinelor umane dintr-un spațiu special, Sala Pálffy a Teatrului „Tamási Áron”. A fost ca și cum publicul de la pulzArt ar fi descoperit o cameră secretă a fluxului de conștiință al experiențelor personale în acest spectacol experimental, care a inclus versuri, dans, performance și cântec. La întâlnirea cu publicul care a urmat, criticul literar György Evelin a discutat cu protagonista și cu scriitorul despre luptele interioare, despre puterea eliberatoare a scrisului, despre legăturile dintre roman și monodramă, dar și despre rolul sensibilizator al literaturii.

Micro istorii și empatie în literatură

Vida Gábor a fost intervievat în foaierul arhiplin al teatrului de colegul său, scriitorul István Miklóssi Szabó, despre cel mai recent roman al său „Senkiháza. Erdélyi lektűr” („Pământul nimănui. Lectură transilvăneană”). El a vorbit despre micro comunitățile care se desfășoară în acest roman, despre experiențele personale, cultura și literatura care se desprind prin intermediul personajelor. Micro istoriile României între anii 1920 și 1940 dezvăluie lumi întregi în care, de exemplu, există o paradă, dar nu și cizme. Dar fiecare soldat are o batistă. Din care emigrăm nu când e mai rău, ci când putem. 

Un răsfăț aparte a fost întâlnirea cu scriitorul Mihai Radu, care ne-a vorbit despre cruzimea realității din România, despre dimensiunea politică a umorului, despre capacitatea ironiei și a sarcasmului de a exagera și amplifica micile fisuri din societatea noastră sau chiar de a tăia legăturile nostalgiei și ale sentimentalismului. Moderată de traducătorul literar Szőcs Imre, discuția, plină de reflecții profunde, dar în esență ușoară și plină de umor, a abordat și farmecul orașelor mici, dragostea pentru fotbal, fanii, colaborarea sa cu regizorul Radu Afrim, transformarea ultimului său roman într-un spectacol de teatru, decalajele de nepătruns dintre generații și imposibilitatea de a citi literatura fără empatie.

Scopul inițiativei lui Sugár János „Patrul de timp” de la ediția de anul trecut a pulzArt a fost acela de a asculta ce au de spus trecătorii, de a înregistra poveștile lor personale și de a le publica într-o carte. Cartea, care conține 53 de povestiri, a fost prezentată în cadrul festivalului din acest an. Documentul pe alocuri șocant, care înregistrează cuvânt cu cuvânt poveștile de viață traumatizante, inclusiv pronunția, este un exemplu unic de cum cei mai săraci devin parte a culturii înalte, cum un flux de gânduri devine o creație comunitară specifică locului, aleatorie, dar în același timp universală, un spectacol, cum arta este pusă într-un spațiu fără limite. 

Instalații publice care provoacă la reflecție, expoziții

Lumea artei a fost conectată cu spațiile exterioare și stradale, printr-o instalație a artistului Daczó Enikő la intrarea în Galeria de Artă, în timpul expoziției de tip art market, organizată împreună cu târgul Baz/Art. Simbolizând fluxul de energie creativă, opera de artă ne amintește să ne obișnuim cu faptul că aceste spații ne aparțin și nouă. Scopul acestei inițiative inovatoare este nu doar de a admira operele de artă, ci și de a le cumpăra, susținând artiștii locali cu un puternic elan creativ.

Femei tinere cocoțate deasupra unor lavițe care spală așternuturi a fost priveliștea care ne-a întâmpinat sâmbătă dimineața în Parcul Elisabeta. Asemenea anilor precedenți, cea de-a 9-a ediție a pulzArt a adus arta contemporană în spațiul public. Premiul publicului pentru inițiativele depuse și implementate ca răspuns la apelul de participare la concursul de instalații publice a fost câștigat de echipa kk_kollektív (Horváth Mihály, Kali Ágnes, Kusztos Anna, Kusztos Júlia), care a atras atenția asupra unor munci invizibile precum gătitul, spălatul, curățenia, îngrijirea copiilor, a bătrânilor și a bolnavilor cu ajutorul unor cearșafuri-graffiti și al unei spălări comunitare. 

Putem, suntem capabili să construim o comunitate pentru a ne asigura că responsabilitatea muncii invizibile, dar de susținere a vieții, nu este suportată în mod disproporționat de membrii exploatați ai societății noastre? Cu cele 208 linii desenate pe cearșafuri, trecătorii au răspuns la întrebarea câte ore petrec făcând muncă invizibilă. În plus, membrii comunității se puteau alătura la spălare, lucrând din orele acumulate – 48 de ore de spălare acumulate, conform registrului. 

Un tanc portocaliu neon moale, săbii din trunchiul forjat al pomilor de Crăciun și multe alte producții video puternice au întâmpinat vizitatorii spațiului expozițional de artă contemporană MAGMA în cadrul unei expoziții colective intitulate Pop-up Tankage, având ca temă războiul. În deschidere, cei care au intrat în spațiu au fost imediat confruntați cu o întrebare care a declanșează o dezbatere: credeți că armamentul există pentru că războiul face parte din natura umană sau războiul există pentru că există armamentul?

Ateliere de lucru

Atelierele pulzArt din acest an au avut loc în interior, dar au fost deschise tuturor. Cei mai mici au descoperit bucuria de a crea cu ajutorul atelierului facilitat de către Pensulele Vorbărețe: au pictat culori vii pe pietre albe sau pe pânză, dar au putut, de asemenea, să încerce o gamă de coloranți naturali, „coloranți de condimente” din turmeric, pudră de cacao, spirulină sau scorțișoară. Cei mai mari au desenat mandale și decorațiuni albe pe hârtie neagră și negre pe hârtie albă. Atelierul de scriere creativă, facilitat de Horváth Benji, i-a condus pe participanți de-a lungul a 4 zile de exerciții, de la punerea pe hârtie a gândurilor și evenimentelor de zi cu zi, la umplerea lor cu emoții, culori și mirosuri, și apoi la realizarea unei lucrări colective care să lase în urmă amprenta atelierului.

Sansula, metalofon, bol cântător, didgeridoo, mașină de tobe, kaoss pad, bongo, darbuka – aceste instrumente ciudate care produc sunete au fost expuse pentru toți cei care au vizitat Atelierul de sunet. Fețe curioase, urechi sensibile și atente la fiecare bătaie și efecte sonore captivante au umplut spațiile de la Casa cu Arcade și de la Galeria de Artă în timpul sesiunilor de creație muzicală comunitară, dar și în timpul înregistrării unor „lucrări sonore” improvizate. În subsolul spațiului expozițional de artă contemporană MAGMA, atmosfera anilor ’90 a prins viață pe pânza de broderie sub mâinile sârguincioase ale participanților. Membrii experimentați ai atelierelor de meșteșuguri și arte decorative din Sfântu Gheorghe s-au alăturat atelierului de broderie ABC90 al artistei vizuale Cătălina Nistor și au ajutat la însușirea tehnicilor de broderie. În acest fel, orașul nostru a devenit parte a unei opere de artă contemporană, folosind tehnicile moștenirii noastre folclorice, brodând pe pânză albă evenimentele, viața, moda și amintirile anilor ’90. Aproximativ zece dintre aceste lucrări au fost finalizate până la sfârșitul atelierului și vor fi cu siguranță revăzute în sălile de expoziție din țară și din străinătate.

Biroul de Comunicare şi Imagine