Teatrul „Andrei Mureșanu” va veni în întâmpinarea publicului său cu un nou spectacol. Este vorba despre „Lacrimile amare ale Petrei von Kant” de Rainer Werner Fassbinder, în regia lui Radu Nica. Avanpremiera va avea loc miercuri, 30 martie, iar premiera este programată pentru joi, 31 martie.

Pornind de la textul scris de cineastul Rainer Werner Fassbinder și tradus de Victor Scoradeț, spectacolul spune povestea Petrei von Kant, o femeie cu o carieră de designer vestimentar împlinită, dar care, în plan amoros, se confruntă cu situații dramatice ce își pun amprenta asupra destinului ei, scoțând la iveală vulnerabilități și laturi ascunse ale personalității ei.

În spectacolul „Lacrimile amare ale Petrei von Kant”, regizorul Radu Nica abordează povestea dintr-o perspectivă artistică inedită, în care textul și muzica se constituie ca planuri diferite și complementare ce se întrepătrund cu mișcarea scenică a actorilor. În felul acesta, spectatorul are acces la poveste din mai mai multe perspective, ceea ce conferă libertate de interpretare și creează cadrul optim pentru o diversitate de trăiri emoționale.

„Lacrimile amare ale Petrei von Kant”, una dintre piesele cele mai jucate ale genialului cineast Rainer Werner Fassbinder, e și unul dintre cele mai mari succese teatrale ale sale. În anul 1972, Fassbinder a creat și versiunea cinematografică a piesei. E povestea unei creatoare de modă aflată în plină ascensiune profesională, care are o criză existențială deoarece iubita ei o părăsește pentru a se întoarce la soțul ei.

„Deși Fassbinder intenționa ca piesa lui să fie o critică acidă la adresa societății germane de după cel de-al Doilea Război Mondial, societate care, susține el, s-a schimbat prea puțin în esența sa și nu și-a asumat pe deplin trecutul nazist, piesa rezistă timpului deoarece e o confruntare între două clase sociale diferite – cei privilegiați și cei de la baza de jos a societății. Cu toate că simpatia pentru cei vulnerabili e evidentă, capacitatea personajului principal de a se chestiona deplin și onest face ca din această înfruntare să nu rezulte un text tezist. Tocmai acest lucru m-a inspirat și motivat să caut un tip inedit de reprezentație teatrală, în care povestea nu e cea care subordonează în mod ierarhic sensurile spectaculare, ci și muzica de pildă sau mișcarea scenică sunt la fel de mult purtătoare de sensuri care completează și multiplică exponențial perspectivele asupra întâmplărilor. E, dacă vreți, o democratizare a mijloacelor de expresie teatrală (text, dans, muzică, imagine scenică), în care acestea comunică - parțial autonom, parțial complementar - unele cu altele. Rezultatul ar trebui să fie un mixaj de ingrediente care stimulează mințile spectatorilor, minți care devin astfel scenele particulare și multiple ale spectacolului final”, mărturisește regizorul Radu Nica.

„Lacrimile amare ale Petrei von Kant a fost o provocare inedită pentru mine. Este un spectacol care deturnează orice tip clasic de montare și migrează subtil către performativ. Se trece de la „mișcare” statică, fotografie în care personajele încorporează situația momentului dat, la mișcare fluidă, în care corpurile atenționează stările, trăirile și textul. În faza de non-mișcare spectatorul poate să treacă de la a vedea la a simți prin sunet și text și poate să-și imagineze povestea având în față prezențele corporale care sunt tot timpul angajate și tensionate. Firul narativ se întâmplă câteodată întârziat sau este abstractizat și lasă spectatorul să-și creeze propria poveste. Fiecare act are amprenta proprie, debutează lent, aproape într-un slow motion, urmat de mișcări continue și fluide. Climaxul este un dialog corporal, aproape matematic. Cele trei planuri ale spectacolului se construiesc și se deconstruiesc, lăsând loc pentru imaginația fiecăruia”, spune coregrafa spectacolului, Ioana Marchidan.

La rândul său, scenograful Theodor Niculae, care are o contribuție remarcabilă în spectacol, declară cu privire la aportul său: „Am abordat spațiul creatoarei de modă Petra von Kant ca fiind un spațiu al contrastelor și al ambiguității. El nu prezintă, într-un mod clasic figurativ, un spațiu tipic locuirii. Abstractizarea prin forme definite drept, prin relația dintre nișă și rezalit, prin mono-spațialitate, transparență fluctuantă și prin materialitate austeră, conduc spre o analiză fină asupra psihicului proiectat în arhitectura de scenă, devenind un parcurs ce are ca punct de pornire impersonalul și ca punct final, personalul.

Costumele, la rândul lor, conturează formal, linia stilistică a Petrei von Kant. Căutările mele s-au îndreptat spre o bivalență a sensurilor, în ideea perspectivei duble a unei posibile analize: prin ochii Petrei - creatoare de modă, și prin ochii proprii ale celor care le poartă, un strat personal adiacent, asemenea unui colaj”.

Adrian Piciorea, cel care a compus muzica originală a spectacolului precizează: „În întreg procesul creației muzicale am căutat ca aceasta să relaționeze coerent, în mod direct, uneori pe rând, alteori simultan cu mișcarea, scenografia, costumele și universul interior al Petrei von Kant pentru a naște o estetică unitară în ansamblul spectacolului. 

Am apelat la principii de sinteză generativă și granulară, atât pe instrumente organice și electronice, cât și pe elemente atonale pentru a reda un univers sonor simbolic, deloc ilustrativ, ci mai degrabă imprevizibil și abstract care are viață proprie. Astfel, în compoziție am construit elemente cu straturi multiple de la granular acid jazz până la ritmuri tribale texturate electronic pentru a evidenția întreg parcursul interior al protagonistei”.

Din distribuția spectacolului fac parte actrițele Elena Popa, Fatma Mohamed, Camelia Paraschiv, Mădălina Mușat, Ioana Costea și Anca Pitaru.

Biletele pentru premieră sunt disponibile pe platforma Eventim. Având în vedere faptul că starea de alertă a încetat, iar restricțiile valabile pe perioada acesteia au fost ridicate, sala Teatrului „Andrei Mureșanu” va funcționa la capacitate maximă.

Cu prietenie,

Echipa TAM