CULTURA 8 martie 2014

Cei 40 de mucenici. Tradiţii, superstiţii şi obiceiuri, ce trebuie să facă toţi creştinii duminică

de Covasna Media | 250 vizualizări

Gospodinele prepară şi dau duminică de pomană colăcei glazuraţi sau fiertură dreasă cu mirodenii.

Duminică, în a noua zi a babelor, este Sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, zi în care femeile, după ce ies de la biserică, dau de pomană, pentru sufletul morţilor, mucenici, preparate specifice acestei zile. Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paştelui. Conform tradiţiei, zilele ce urmează ar trebui să fie zilele calde ale moşilor, care durează pînă în 17 martie.

Ofrandă în bucate

„Mucenicii“ pe care îi gătesc astăzi gospodinele sînt o ofrandă adusă sacrificiului întru credinţă a 40 de ostaşi creştini. Se mai numesc măcenici, sfinţişori sau bradoşi în unele colţuri ale ţării. În unele zone se prepară sub forma unor colăcei copţi în cuptor, în formă de opt sau de om, glazuraţi cu miere sau cu sirop de zahăr. Pentru că sfinţii martirizaţi au fost mai întîi aruncaţi în lac, mucenicii din aluat se prepară, în alte părţi ale ţării, ca o fiertură. Din aluat se fac opturi mici care se fierb ca pastele făinoase, într-un sirop. Mucenicii, fie ei fierţi sau copţi, se dau de pomană de sufletul morţilor.

Legenda celor 40 de sfinţi

Potrivit unei vechi legende, de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici nu este bine să munceşti. Legenda spune că, în vremuri de demult, de ziua Sfinţilor, un ţăran semăna mazăre pe ogor. Mucenicii l-au văzut şi i-au cerut lui Dumnezeu să-l pedepsească. Domnul a fost însă îngăduitor şi le-a cerut să îl ierte, ba chiar să îi sporească fiecare dintre ei recolta. Omul s-a bucurat mult cînd s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre. În anul următor, lacom, şi-a semănat cîmpul tot în această zi. Însă, de data aceasta, sfinţii l-au pedepsit şi i-au dat 40 de săptămîni de boală.

Obiceiuri strămoşeşti

La români, sărbătoarea celor 40 de Sfinţi a dat naştere mai multor obiceiuri frumoase, creştine, dar şi precreştine, căci ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinocţiului de primăvară (atunci cînd ziua este egală cu noaptea). Pentru ca să fie îmbelşugat anul agricol care a început, ţăranii au obiceiul să scoată afară plugul, peste care aruncă un ou, semn al rodirii. În multe sate ale ţării se adună în mijlocul curţii gunoiul din ogradă şi din casă, i se dă foc, iar tinerii sar peste el, ca să fie feriţi de rele şi de boli tot anul. Cenuşa este pe urmă presărată în jurul copacilor şi în grădină.

„Ieşi căldură din pământ”

În unele părţi ale Moldovei, şi mai ales ale Munteniei există obiceiul ca oamenii şi mai ales copiii să iasă în ziua celor 40 de Sfinţi şi să bată cu botele sau cu maiul în pămînt ca să intre gerul şi să iasă căldura, zicînd: „Ieşi căldură din pămînt / Intră tu frig în pămînt!“ Imediat ce bat cu botele în pămînt nu numai că încetează gerul ci şi gheaţa începe să se topească şi să se ducă pe ape. În Bucovina, se obişnuieşte ca oamenii şi în special tinerii să bată cîtă o mătanie pentru fiecare sfînt, sau, după cum spun unii, chiar cîte 40 de mătănii pentru fiecare sfînt, şi aceasta pentru ca să dobîndească mulţi ani, să fie sănătoşi în decursul anului şi, mai ales, pentru ca să afle bani ascunşi în pămînt. Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peşte. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănînci 40 de peştişori sau chitici.

Legenda celor 40 de soldaţi creştini

Cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman păgîn Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid şi Domnos erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor. Aflînd despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzînd, au fost întemniţaţi timp de opt zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorît asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele. Pentru a nu mai rămîne nimic din trupurile mucenicilor, ele au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un rîu din apropiere. După trei zile, episcopul Petru din acea cetate a mers noaptea pe malul rîului împreună cu alţi creştini şi au adunat de acolo toate oasele sfinţilor, căci erau luminoase, astfel încît puteau fi văzute şi în întuneric. Ele s-au păstrat pînă în ziua de astăzi, părticele din moaştele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în multe locuri ale lumii şi chiar şi în ţara noastră, în cîteva biserici, unde credincioşii ortodocşi li se închină cu evlavie.

mucenici-moldovenesti

Reţete din bătrâni

În 9 martie, femeile din Moldova pregătesc îndeosebi mucenici din cocă, iar în Muntenia aceştia sînt preparaţi într-o fiertură simbolizînd lacul îngheţat în care au fost aruncaţi cei 40 de mucenici. Atît mucenicii moldoveneşti, cît şi cei munteneşti au forma cifrei 8, un simbol pentru infinit şi echilibrul divin.

Mucenici Moldoveneşti

Pentru aluat: 1 kg faină, 20 g drojdie, litru de apă (puteţi amesteca apa cu lapte) şi un praf de sare. Pentru glazură: 2 ouă, 1 cană zahăr alb sau cană miere, 1 cană de apă şi 250g nuci măcinate.

Se face un aluat moale din faină, drojdie şi apă (apa/lapte). Se frămîntă 10 minute. Se lasă la crescut o oră. Apoi se modelează în forma de 8-uri de dimensiunea dorită (lungi de-o palmă şi groase de 2 cm). Se lasă încă o jumătate de oră la crescut în tavă. Se dau apoi cu ou şi se bagă la cuptor. Se coc la foc potrivit pînă se rumenesc (cca 20 minute). Între timp se face pe foc un sirop din apă şi zahăr (sau miere). Cînd mucenicii s-au răcit se dau cu siropul cald. Se aşază pe un platou, unde se toarnă restul de sirop peste ei şi se presară cu nucă măcinată.

Mucenici Munteneşti

Pentru aluat: 1 cană faină albă, liguriţă de sare, cană lapte. Pentru „ciorbă“: zahăr sau miere după gust, 3-4 litri de apă pt fiert, cană de nuci măcinate, 1 linguriţă scorţisoară şi linguriţă coajă de lămîie.

Din lapte, făină şi sare se face un aluat care trebuie să fie elastic. Se frămîntă zece minute. Se lasă să se odihnească o jumătate de oră la temperatura camerei. Modelaţi suluri lungi şi groase de 0,5 cm. Faceţi apoi inele mici şi răsuciţi-le în formă de opt. Puneţi-le pe o tavă şi uscaţi-le în cuptor 10 minute la foc potrivit. Între timp pregătiţi „ciorba“. Se pun la fiert 3-4 litri de apă la care adăugaţi zahăr după gust şi coajă de lămîie. Cînd fierbe, reduceţi focul la jumătate şi adaugaţi „8-urile“ din aluat. Amestecaţi cu grijă să nu se lipească. Lăsaţi-le să fiarbă 10-15 minute. Daţi la o parte de pe foc şi doar apoi adaugaţi nucile şi scorţişoara. Se serveşte la temperatura camerei sau rece de la frigider.

Cei 40 de mucenici şi legendele Babei Dochia

• Baba Dochia este o bătrînă zeiţă agrară, care a murit într-o zi de 1 martie şi-a renăscut de Mucenici, pe 9 martie. O legendă spune însă că Baba Dochia era o soacră răutăcioasă, care şi-a trimis nora pe munte, la cules de fragi, în prima zi din martie. Pe drum, fata s-a întîlnit cu un moşneag, care i-a dăruit un mănunchi de fragi. Văzînd fructele, Baba Dochia a crezut că a venit primăvara şi a îmbrăcat nouă cojoace unul peste altul, şi-a luat oile şi-a pornit pe munte. Vremea frumoasă a făcut-o să-şi lepede, pe rînd, toate cojoacele. Atunci s-a pornit ger şi viscol, iar baba, împreună cu turma ei, s-au transformat în sloiuri de gheaţă, care s-au prefăcut apoi în piatră. Se zice că ar fi Babele, din Munţii Bucegi. O altă poveste spune că Baba Dochia şi-a început urcuşul pe munte, alături de fiul ei, Dragobete. Cum începuse o ploaie amestecată cu ninsoare, care a durat 9 zile şi 9 nopţi, Dochia şi-a aruncat cojoacele, prea grele de atîta apă. De aceea e vremea aşa de schimbătoare în primele 9 zile din martie, pentru că Dochia îşi scutură cojoacele de ploaie sau zăpadă. O altă legendă spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit împăratul roman Traian. Urmărită de soldaţii lui Traian, Dochia se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, împreună cu oile. Iar Maica Domnului o ajută să scape, transformînd-o, împreună cu turma sa, într-un complex de stînci, cunoscute ca Pietrele Doamnei.

Tradiţii şi superstiţii

• Tradiţia celor 40 sau 44 de pahare de vin: În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să încerce să bea 40 sau 44 de pahare de vin. Se spune că cine reuşeşte să ducă la bun sfîrşit acest obicei, va fi sănătos tot anul. De altfel, atît adulţii, cît şi copiii, trebuie să guste atît din mucenici, cît şi un pic de vin, simbol al săngelului sfinţilor sacrificaţi.

• De Mucenici nu se lucrează: În tradiţia populară se spune că, dacă vrei să fii sănătos tot anul, nu trebuie să munceşti în această zi, altminteri vei fi pedepsit de sfinţi cu 40 de săptămîni de boală.

• Ziua în care se împarte pomană adormiţilor. O prăznuire ce aduce aminte de sufletele adormiţilor, pe 9 martie se împart mucenici, dar si alte alimente.

• Vremea dinaintea şi din ziua mucenicilor ne arată cum va fi vara. Astfel, se spune că, dacă va tuna înainte de 9 martie, vara va fi una ploioasă, şi nu foarte îmbelşugată. În cazul în care va tuna chiar în ziua de mucenici, vara va fi una bogată şi călduroasă. O altă superstiţie spune că ploaia din această zi anunţă o vreme similară şi pentru ziua de Paşte. Zăpada sau ploaia care cade de Mucenici are puteri vindecătoare pentru durerile de ochi sau cap.

• „Focurile de Măcinici“ – o tradiţie ce există încă în mediul rural. Pentru a purifica gospodăria sau cîmpurile, sătenii dau foc uscăciunilor. Se crede că fumul şi focul au rolul de a curăţa şi purifica mediul, de la casă şi familie, pînă la animalele din gospodărie. Cenuşa rămasă este şi ea împrăştiată în curte pentru a alunga relele.

Distribuie articolul:  
|

CULTURA

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.