CULTURA 30 august 2022

26 de agenţi culturali ai limbii române au fost prinşi într-o expoziţie

de Covasna Media | 765 vizualizări

Nesfîrşite sînt răspunsurile la întrebarea: cum sărbătorim limba română? Indiferent de cum alegem să răspundem, important este să nu uităm că limba română este ceva viu, care s-a născut şi a crescut ca o fiinţă. Cum în cazul limbii literare a unei naţii este vorba de o fiinţă istorică, chinurile facerii sale se întind de-a lungul secolelor, iar despre diversele etape ale acestei faceri depun mărturie cărţile, cărţile vechi. Ca şi în cazul altor popoare europene, începuturile textuale ale limbii române sînt legate de traducerea textelor cultului creştin şi de confruntarea cu valurile de înnoiri reformatoare declanşate de Martin Luther, în centrul acestor schimbări fiind problema înlocuirii limbii latine cu limbile populare. În plus, facerea limbii române mai este legată şi de efortul de emancipare totală de limba slavonă / de alfabetul chirilic.

Felul cum s-a născut Expoziţia pe care o promovez acum mi-a amintit de o fascinantă şi celebră carte despre lectură – ca centrul universului unui om şi despre cum biblioteca unui om poate deveni „cochilia” fiinţei sale. Este vorba de cartea argentinianului Alberto Manguel, Packing My Library, publicată la noi în 2019 de Editura Nemira, cu titlul „Sfîrşitul bibliotecii mele”, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu. La 16 ani, cînd lucra la Librăria Pygmalion din Buenos Aires, adolescentul Alberto Manguel l-a întîlnit pe Jorge Luis Borges, apoi timp de 4 ani a fost cititorul personal al legendarului scriitor orb. Din 1970, Manguel începe să-şi construiască o spectaculoasă carieră de scriitor, a trăit în mai multe ţări (Franța, Anglia, Italia, Tahiti), cititul a rămas centrul universului său, în jurul căruia au gravitat eseurile şi romanele pe care le-a scris, cărţile pe care le-a tradus şi editat şi conferinţele pe care le-a susţinut la invitaţia diverselor instituții educaționale. Volumul de eseuri reunite sub titlul de Packing My Library / Sfîrşitul bibliotecii mele este o carte care s-a născut din confruntarea cu experienţa împachetării, mutării şi despachetării cărţilor din bogata sa bibliotecă personală. Mutarea dintr-o casă în alta, cu bibliotecile noastre personale cu tot, mai mici sau mai mari, este o experienţă prin care inevitabil trecem, dar asupra căreia nu avem forţele să medităm, aşa cum a făcut-o Alberto Manguel, lăsînd astfel în urmă o fermecătoare carte despre vîrstele cititului, despre creaţie şi miturile ei, despre sensurile culturale şi civice ale literaturii, despre bibliotecile publice şi cele personale şi despre rosturile lor în viaţa unui om şi în isoria umanităţii.

De ceva timp, Luminiţa Cornea trece prin experienţa mutării din casa sa din Sfîntu Gheorghe, într-o nouă locuinţă, în Cluj. Luminiţa Cornea – cercetătoare în domeniul istoriei literaturii române şi fostă profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional Mihai Viteazul din Sfîntu Ghorghe, astăzi pensionară – este un personaj activ în viaţa culturală covăsneană şi transilvană. Recent, una dintre cărţile de istorie literară semnată de Luminiţa Cornea – Virgil Cioflec. Contribuții biobibliografice, Editura SUD, 2021 – a fost nominalizată la Premiul Cartea Anului 2021, în cadrul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Revin la experienţa mutării sale din Sfîntu Gheorghe în Cluj, experienţă de care Luminiţa Cornea îmi vorbeşte de ceva timp şi care mi-a amintit de cartea Packing My Library / Sfîrşitul bibliotecii mele. Procesul împachetării cărţilor din bogata sa bibliotecă nu a determinat-o pe Luminiţa să scrie o carte, ci doar să le vorbească şi altora despre cărţi pe care ea le consideră de nepreţuit: cărţile vechi şi cele care depun mărturie despre facerea limbii române. Aşa s-a născut ideea de a-şi marca despărţirea de dragul ei Sfîntu Gheorghe cu o Expoziţie de carte veche şi rară, de Ziua Limbii Române, pe care Luminiţa Cornea a slujit-o în calitate de profesoară şi cercetătoare în domeniul istoriei literaturii române. Expoziţia se numeşte „Mărturii despre facerea limbii române” şi este găzduită de Centrul de Cultură Arcuş (sediul din Sfîntu Gheorghe), unde Luminiţa Cornea vă aşteaptă miercuri, 31 august, de la ora 18. Alături de Luminiţa sînt 26 de cărţi pe care încă nu le-a putut împacheta, sînt cărţile pe care ea le consideră temerari agenţi culturali ai limbii române, care au contribuit decisiv la emanciparea şi perfecţionarea limbii noastre materne. Printre cei 26 de agenţi culturali se numără cîteva cărţi extrem de preţioase, cu care puţini colecţionari de carte veche se pot lăuda: Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie, București, 1775; Biblia de la Blaj, Blaj, 1795; Carte de muzică psaltică, tipărită cu binecuvântarea voievodului Grigorie Dimitrie Ghica, București, 1827; Biblia sau Dumnezeiasca Scriptură, tipărită de Andrei, Baron de Șaguna, Sibiu, 1856-1858; Scriptolegia sau Modulu de a inventa cetitulu scriendu, îndreptariu pentru învățători, Sibiu, 1872 (metodică pentru predarea abecedarului); Istoria bisericească politico-națională a românilor preste totu, mai alesu a celor ortodocși orientali, Sibiu, 1865; Noul Testament, București, 1885.

Dacă este adevărat ce spune Alberto Manguel în cartea care s-a născut din experienţa mutării bibliotecii sale de peste 30 de mii de exemplare, că „biblioteca este un fel de autobiografie multietajată”, atunci Expoziţia cu cele 26 de cărţi vechi şi rare din biblioteca Luminiţei Cornea este şi un fragment din autobiografia sa.

Nina Țînțar 

Distribuie articolul:  
|

CULTURA

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.