Despre ceea ce înseamnă să fii viceprimar ”opozant” al primarului, precum și despre trecerea de la mediul privat la cel administrativ, ne-a povestit Balint Jozsef în cadrul unui interviu.

Reprezentant al majorității din Consiliul Local (CL) Sfântu-Gheorghe, precum și al primului partid-alternativă apărut pe scena politică, cu orientare spre comunitatea maghiară, viceprimarul Balint Jozsef a fost de multe ori protagonistul unor permanente dispute la nivel local dintre Partidul Civic Maghiar (PCM) și UDMR, ceea ce a făcut ca activitatea sa administrativă să treacă, nu de puține ori, în plan secund. Tocmai de asta, multora dintre locuitorii din Sfântu-Gheorghe activitatea viceprimarului Balint Jozsef le este oarecum necunoscută, ca însuși viceprimarul în sarcina căruia se află una dintre cele mai importante activități ale Primăriei: cea a finanțelor publice locale. Despre ceea ce înseamnă să fii viceprimar ”opozant” al primarului, precum și despre trecerea de la mediul privat la cel administrativ, ne-a povestit Balint Jozsef în cadrul unui interviu.

-       Domnule viceprimar, v-aş ruga să vă faceți o scurtă prezentare, pentru a-i familiariza oarecum cu dumneavostră pe cei care nu au o implicare puternică în viața politică și administrativă locală.

-       Pot spune în primul rând că sunt un simplu om, care a ajuns în Sfântu-Gheorghe în 1985, pe baza unei repartiții, așa cum se făcea înainte de 1989. Am crescut în județul Sălaj, deci de mic am conviețuit alături de români, maghiari și romi, aşa că știu cum e cu relațiile interetnice. Facultatea am făcut-o în Timișoara, un alt oraș unde am avut timp să învăț foarte multe despre relațiile interetnice... în concluzie, nu a fost pentru mine un șoc sau ceva de acest gen să vin la Sfântu-Gheorghe și să mă integrez.

-       Știu că aveți o poveste mai deosebită și că ați ajuns la finele anilor ’80 să lucrați la celebrul Canal...

-       Da, așa este... Vedeți, totul mi s-a tras de la faptul că nu am vrut să mă las ”înregimentat” în Partidul Comunist Român (PCR). Întâmplarea în sine a fost însă destul de simplă: pe la jumătatea lui 1989 m-au ridicat și detașat la Canal pentru că am refuzat iar să devin membru de partid, dar și pentru că nu am fost de acord să-mi pun semnătura pe niște raportări care arătau că la Sfântu-Gheorghe se construiseră nu-știu-câte apartamente. Era vorba despre chestiuni uzuale, pentru cel de-al 14-lea Congres, dar din moment ce mi s-a cerut să spun că da, s-au finalizat acele construcții, în condițiile în care nu acesta era adevărul, evident că am refuzat. Atunci mi s-a dat timp de gândire 3 zile, eu m-am ținut pe poziții și așa am ajuns la Canal. Bine, nu pot spune că a fost așa rău pentru mine – ca și inginer constructor, eram șef al punctului de lucru – e adevărat că stăteam în barăci, dar salariul era frumos și am cunoscut oameni deosebiți acolo. Am stat acolo până pe 20 decembrie 1989. Sincer, cred că e păcat că s-au abandonat lucrările la Canal, ideea în sine era bună, trebuiau trimiși acolo cei care ne trimiseseră pe noi, opozanții. Cam asta e povestea cu Canalul, apoi a venit Revoluția, au venit alte vremuri, am lucrat vreo doi ani în sistemul de stat iar apoi am decis să o iau de la zero, singur. Așa mi-am construit în timp propria afacere, în construcții, o afacere ce are 20 de ani vechime acum.

-       Cum ați resimțit trecerea din mediul de afaceri în cel administrativ?

-       Ei, aici se leagă mai multe lucruri și pătrunde politicul, inevitabil. Înainte de 1989, nu am intrat în partid pentru că era un singur PCR, nu aveai ce alege. După Revoluție, UDMR a promovat idei pe placul majorității maghiare din zonă... dar tot partid unic era. Când s-a văzut pe poziții de conducere, a mers pe ideea că cine nu i se alătură reprezintă o piedică iar eu, ca om de afaceri, am simțit pe pielea mea această politică. PCM a reprezentat apoi o alternativă, dar în 2004 era prea slab, abia în 2008 a reușit să schimbe ceva. Ce vreau să spun e că PCM a constituit o alternativă, e adevărat, dar în Consiliul Local am vrut să ajung în primul rând pentru a putea lua parte la ceea ce înseamnă dezvoltarea și lucrările din acest oraș. Nu m-am pregătit pentru funcția de viceprimar, de asta s-a ocupat viața, cred... Odată intrat în sistem însă, am început să înțeleg că există nuanțe – sunt lucruri care ar putea merge mai ușor în administrație, dar care nu merg din motive rezonabile, atunci când ești în sistem și înțelegi funcționarea acestuia.

-       La ce vă referiți, mai exact?

-       La cozile din Primărie la plata taxelor și impozitelor, de exemplu – pentru oameni este enervant, dar pentru funcționari există o logică a sistemului – nimeni nu stă degeaba, chiar dacă unora așa li se pare. Pe de altă parte, dacă vorbim strict de mine, pot spune că am convingerea că în Consiliul Local și Primărie nu colaborăm destul, ar putea exista o conlucrare mai bună. Dar eu, ca viceprimar și specialist în construcții, de exemplu, nu știu niciodată când se iau decizii în acest sens.

-       Poate că nu v-ați manifestat interesul... sau nu s-au gândit colegii că vă pricepeți...

-       Să fim serioși, nu știau că m-ar interesa, nu știau că lucrez în construcții de ani de zile? Așa ceva nu se poate spune, este clar că deciziile se iau voit fără știrea mea. Și nu e ceva normal, ca viceprimar și fiind de meserie constructor, să se ia decizii fără ca eu să știu, nu e normal.

-       Și totuși, trebuie să existe și ceva ce apreciați în ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani...

-       Sigur, apreciez tot ce s-a făcut și se face pe infrastructura de străzi. Asta era o chestiune problematică pentru Sfântu-Gheorghe, erau și străzi care nu văzuseră niciodată asfalt, deci e bine că s-a făcut. Și trebuie să recunoaștem că participarea UDMR la Guvernare a adus bani în acest sens, după cum trebuie să spunem și faptul că cetățenii, prin impozitele și taxele achitate conștiincios, au contribuit la rândul lor la această modernizare. Pe de altă parte, au fost și proiecte inițiate de administrația trecută – deci nu trebuie să omitem nici asta. Dar cu toate astea, mă nemulțumește împrumutul de 12 milioane de euro contractat la BERD – deocamdată nu suntem îndatorați, dar nici nu putem să nu ne gândim ce va fi după alegerile de anul viitor – nu se știe cine va câștiga și dacă viitorul guvern va fi la fel de generos cu orașul nostru.  Un alt aspect care mă nemulțumește este cel al cheltuielilor – cred că se cheltuie prea mult pe contractele de execuție, unele lucrări se puteau realiza cu mai puțini bani, dacă se lăsa ușa deschisă firmelor mici.

-       Ce credeți că mai este de făcut până la viitoarele alegeri?

-       Cred că ar trebui rezolvată problema spațiilor libere din clădirea Romtelecom pe care o administrează municipalitatea. Administrația locală a anunțat că închiriază, dar deocamdată nu există interes real în acest sens - și cred că din cauză că oamenii nu au bani, nici firmele. În plus, trebuiesc terminate lucrările începute deja, după cum ar trebui căutate soluții pentru susținerea mediului de afaceri local.

-       Cu ce simțiți că vă puteți lăuda în activitatea administrativă?

-       Ca viceprimar, cred că mă pot mândri cu munca celor de la Direcția Finanțelor Publice locale, pe care îi coordonez. Până acum, avem peste 90% gradul de colectare a taxelor și impozitelor, ceea ce ne clasează în fruntea țării. Asta e o reușită a celor de la Direcție, dar și a cetățenilor orașului, care sunt oameni conștiincioși, cinstiți. Până la urmă, implicarea în administrație mi-a adus și bine, dar și rău. M-am implicat în viața publică, dar am pierdut în ceea ce privește propria mea afacere – lipsa de la firmă nu a fost benefică, nicidecum. La Primărie m-am implicat cât de mult s-a putut, am vrut să fie bine, am încercat totul pentru a avea colaborări fructuoase, dar nu s-a putut cu toată lumea, drept pentru care la un an și jumătate după alegeri, am fost demis.

-       Ați fost demis, ați mers în instanță, repus pe funcție până la clarificare... și acum ați pierdut procesul la Tribunalul Covasna.

-       Așa este, după ce am fost demis, am atacat decizia în contencios-administrativ și am fost repus pe funcție până la clarificarea situației printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. Decizia a fost atacată de primarul Antal Arpad la Curtea de Apel, procesul a continuat și lucrurile au intrat oarecum în normal abia în vara lui 2010. În noiembrie 2010, procesul a fost suspendat și s-a reluat abia în acest an, în martie, în urma cererii domnului primar. Tribunalul Covasna s-a pronunțat abia în această săptămână, iar eu am pierdut acest proces pe plan local, având cale de atac la Curtea de Apel Brașov. Între timp, îmi fac treaba...

-       Și ce veți face dacă veți pierde și la Brașov...?

-       Nu va fi o tragedie dacă nu voi mai fi viceprimar. Ceea ce se întâmplă în jurul meu nu e administrație ci pură politică, UDMR dorind să șteargă de pe eșicherul politic PCM-ul, atâta tot.

-       Credeți că domnul primar Antal Arpad, cel cu care ați purtat destule ”lupte”, are ceva personal cu dumneavoastră?

-       În niciun caz... nu cred asta. Doar atât că dumnealui este un ostaș al UDMR, fiind liderul organizației Sfântu-Gheorghe... dar eu nu iau personal aceste lupte.

-       În încheiere, spuneți-mi cum vedeți relațiile româno-maghiare ale ultimilor ani în Sfântu-Gheorghe.

-       În primul rând, nu cred că între români și maghiari mai sunt contradicții majore. Din anii ’90 încoace s-a înaintat în Europa, s-au deschis granițe – oamenii au putut călători, au putut vedea cum conviețuiesc alte etnii... Bun, se mai ridică uneori fanionul naționalist, dar nu mai are priză la populație; poate că relațiile în ansamblul lor nu sunt încă total normale, dar cred că sunt, cu siguranță, îmbunătățite profund.