„Copiii Oltului” şi-au găsit baraca dărâmată, toate lucrurile dispărute, şi speră acum să nu fie alungaţi din garajul pe care l-au transformat în casă.

Când am intrat în garajul ocupat de către o familie din Sfântu Gheorghe, m-a întâmpinat o beznă totală, iar prin lumina care a pătruns în camera improvizată am văzut două fețe de copil. Un băiețel și o fetiță își așteptau părinții acasă. Se jucau cu o carte și o păpușă, ca orice copil. Când și-au văzut mama, i-au sărit în brațe, nevrând parcă să-i mai dea drumul.

Acasă pe maul Oltului

Rostás Tünde și soțul ei, Róbert, au locuit într-o baracă improvizată pe malul Oltului, în spatele magazinului Trident. Acolo își duceau zilele și își creșteau copiii până în 2009, când au plecat în Ungaria în speranța unei vieți mai bune. Au lăsat baraca în urmă și cu gândul că vor munci peste hotare, și-au luat copiii și duși au fost. În baracă au lăsat tot ce ținea de vechea lor viață, de la lenjerie la veselă sau haine. Visul ungar însă nu a fost cel dorit, la sfârșitul anului trecut Róbert nu a mai lucrat și familia a fost nevoită să se întoarcă acasă. ”Am lucrat la negru în Ungaria ca și muncitor necalificat. Am făcut de toate în dorința de a-mi întreține familia, dar de pe o zi pe alta am rămas fără slujbă” – povestește Róbert.

Baraca veche nu mai este

Primul drum al familiei a fost la vechea „casă”, baraca de la malul Oltului. Când au ajuns acolo, au constatat că locul este gol, baraca a fost demolată și nu mai este nimic din tot ce a însemnat „acasă” pentru ei. „Nu știm cine și de ce a dărâmat baraca. Aveam lucruri personale acolo, pe care nu știu unde să le caut. Am avut plapumă, oale, farfurii, ba chiar și certificatele de naștere ale copiilor le aveam acolo. Ne-am gândit că nu are rost să le luăm cu noi că acasă stau mai bine” – spune Tünde. Acum nu mai au nimic. Câteva haine și ce au mai primit de la rude sau prieteni, de pomană.

Au ocupat un garaj

Căutând un loc unde să își culce copiii, cei doi soți au dat peste un garaj gol, pe malul celălalt al Oltului. L-au curățat, au scos mai mulți saci de mizerie și s-au instalat acolo. Au făcut rost de un pat supraetajat și o sobă veche. Róbert adună lemne de unde apucă și așa fac focul pentru ca cei mici să stea în căldură. Este o încăpere mică, în afară de pat și sobă mai încape un raft pe care e pus tot ce mai are familia. Acea încăpere este și dormitor, și bucătărie și baie, un fel de „trei în unu”. „Aici dormim, aici ne spălăm, aici facem tot. Condițiile sunt așa cum le vedeți, dar încercăm să facem acest loc un cămin pentru noi” – spune Róbert.

Tot ce vor este să fie lăsați în pace

Tünde și Róbert nu cer nimic de la nimeni. Tot ce vor este să fie lăsați în acel garaj. Nu au acte de proprietate, așa că acest lucru este puțin probabil. Mai devreme sau mai târziu va apărea proprietarul de drept al acelui garaj, iar atunci familia va fi nevoită să plece. Le este frică de acest lucru și au apelat la noi tocmai pentru a le face cunoscută povestea. Ei speră că astfel autoritățile vor închide ochii și familia va putea rămâne în acel garaj.

Își caută de lucru

Familia s-a întors din Ungaria luna trecută, iar scopul lui Róbert este acela de a-și găsi cât mai repede un loc de muncă pentru ca cei doi copii să aibă ce mânca. Situația va fi și mai dificilă la începutul verii, când Tünde va da naștere celui de-al treilea copil. Capul familiei spune că a fost la Primărie pentru a le cere autorităților să îi lase să stea în garaj, dar funcționara a vorbit urât cu el și i-a reproșat faptul că nu are act de identitate. „M-am dus și mi-am făcut carte de identitate. Am plătit 400 de lei la o familie pentru că este nevoie ca cineva să vină cu un act de proprietate la biroul de evidență a populației. Am găsit pe cineva cu un apartament în oraș, dar acesta a fost dispus să mă ajute contra sumei de 400 de lei. Am rezolvat și asta, tot pentru că mai sper că vom fi lăsați aici” – a declarat Róbert.

Copiii nu au fost la școală sau grădiniță

Băiețelul familiei are 7 ani. Ar trebui să fie la școală, dar nici măcar o zi nu a frecventat grădinița. Fetița are 3 trei ani, vârstă preșcolară. Părinții spun că vor să își trimită copiii la școală și grădiniță, dar că nu au haine cu ce să îi îmbrace și nici condiții pentru a-i ține cât de cât curați. „Nu pot trimite copilul murdar și cu păduchi printre ceilalți copii. Mă doare sufletul să îi văd pe ei acasă și pe alți copii la școală, dar deocamdată nu am ce face. Dacă vom rămâne aici, ne vom strădui să le oferim condiții mai bune. Încet voi amenaja și un loc unde să îi spălăm, iar odată ce voi găsi ceva de lucru, situația va fi alta” – este de părere tatăl.

Deocamdată este beznă și incertitudine

Tünde ar fi putut merge la Centrul Maternal din Sfântu Gheorghe, dar a refuzat. Spune că familia trebuie să fie unită. Așa că au rămas în garaj unde își duc zilele așa cum pot. Mâncare cumpără din banii primiți pomană și spun că dacă cineva vrea să le dea ceva, primesc, dar nu au de gând nici să fure, nici să bea sau să se certe cu cineva. Curent electric nu au, iar în ziua vizitei noastre nu mai aveau nici lumânări. Apă aduc de la Olt, așadar nu este exclus nici faptul că suferă de boli. Condițiile insalubre de trai sunt tot ce au pe lângă speranța că într-o zi își vor amenaja un loc în garaj căruia îi vor spune „acasă”.

Citeşte şi Copiii Oltului