Congresul PNL de zilele trecute ar fi putut să fie un moment istoric în politica românească, mai exact momentul care să dea liber acţiunilor concrete de unificare a marilor partide de dreapta prin fuziunea PNL-PDL. Momentul a fost ratat, din păcate, de un Klaus Iohannis cu frâna trasă, care, încercând să se adapteze la rigorile politicii dâmboviţene cu acceleraţia la podea, face greşeli nepermise de tactică şi strategie. Ce rost avea să anunţe Iohannis la Congresul PNL că PDL e de acord să nu mai aibă nume şi istorie de partid? Cum să accepte nucleul dur al partidului pierderea identităţii, la repezeală, printr-un anunţ făcut intempestiv la Congresul PNL?! Nu e cea mai inteligentă mişcare politică posibilă, iar prestaţia liderului liberal arată cel puţin două lucruri: nu ştie să ia decizii „pe picior”, el gândeşte bine doar în condiţii de siguranţă şi calm, nu sub presiunea unei săli oarecum ostile; transformarea lui forţată din primar de Sibiu în preşedinte de mare partid şi candidat la alegerile prezidenţiale îl afectează nu doar emoţional, ci şi mental. Am văzut şi la el, şi la M.I. Quintus, destule stângăcii în organizarea acestui Congres. La „venerabilul” Quintus ele sunt normale, la tânărul Iohannis sună prost...

Şi totuşi, unificarea dreptei a început sâmbătă. Ăsta este lucrul cel mai important, restul... vom vedea şi vom judeca în funcţie de cum vor înghiţi găluşca oamenii din PDL. Dacă sunt hotărâţi să facă împreună cu PNL un partid de dreapta care să aibă şanse reale în bătălia politică cu PSD, atunci vor trece peste stângăciile şi erorile tactice ale lui Iohannis, făcute din nepricepere, nu şi cu rea credinţă. Cătălin Predoiu, prezidenţiabilul din partea democrat-liberalilor, a reacţionat deja, dar portiţa negocierilor rămâne deschisă, bunele relaţii stabilite între cuplul Blaga-Iohannis nu se vor distruge din pricina unor gafe. Important este, însă, altceva: cum va explica Vasile Blaga votanţilor PDL că partidul lor se va numi, de-acum încolo, PNL?! Va fi suficient să le fluture prin faţa ochilor „pericolul roşu mortal” pentru viitorul României întruchipat de PSD şi aliaţii săi de conjunctură? Aici se va scrie adevărata istorie a unificării dreptei, dacă PDL se va crampona de „istoria partidului”, de „trecutul glorios” (!?) şi alte nimicuri, noul mare partid de dreapta nu va exista. Pentru că, iarăşi din păcate, orgoliile PNL sunt uriaşe, doar parţial justificate, dar ele funcţionează ca un drog pentru liberali. Prin urmare, ei nu vor ceda nimic care ţine de numele PNL, probabil nici adăugarea unui D la final.

Ar mai fi de luat în seamă şi reacţia preşedintelui Traian Băsescu, mentorul altui partid de esenţă liberală, PMP. Băsescu n-a reacţionat încă, probabil o va face după ce se vor cunoaşte exact toate chichiţele fuziunii PNL-PDL. Vom vedea ce efect a avut asupra gândirii sale politice afacerea Mircea Băsescu – Bercea Mondial. În mod normal, ar cam trebui să înţeleagă nevoia de unitate perfectă a dreptei în lupta pentru susţinerea statului de drept şi a Justiţiei independente. Şi să coboare puţin nasul, apreciind la justa valoare efortul făcut de liderii PDL şi PNL. Dar Traian Băsescu e greu de citit, nu-i o carte deschisă pentru nimeni, cu atât mai puţin pentru comentatorii politici.

Avem în faţă, aşadar, o cursă cu obstacole. Întrebarea este: se vor îmbrăţişa competitorii la finalul ei, sau se vor despărţi spunându-şi vorbe grele şi acuzându-se de practici incorecte? Răspunsul la întrebare îl vom primi, probabil, până la alegerile prezidenţiale din toamnă. De el vor depinde multe, dar cum în politica românească nimic nu-i bătut în cuie, cine poate şti ce ne mai aşteaptă!?