O tânără din oraşul Covasna, Diana Borboly, diagnosticată cu boala Crohn, are nevoie de 100.000 de euro pentru a­-şi recăpăta viaţa. Ca să strângă o parte din bani pentru transplant, ea confecţionează manual bijuterii unicat. Am cunoscut-o pe Diana acum două zile și m-au impresionat ochii ei mari, frumoși, dar mai ales sclipirea și sensibilitatea din ei. Politicoasă și foarte prietenoasă, dornică să te cunoască, vorbește ca un om mare, conștientă că... sfârșitul nu-i aici, după cum spune chiar ea. Pentru că în spatele ochilor ei mari și frumoși, Diana ascunde multă durere amestecată cu speranţă, dar și forţă de a lupta pentru ceea ce alţii nu au simţit poate niciodată cum e să nu ai. La numai 21 de ani, Diana Borboly, din orașul Covasna, se luptă cu o boală neiertătoare. Acum cinci ani a fost diagnosticată cu boala Crohn, o afecțiune extrem de dureroasă care determină inflamația și ulcerația tractului digestiv. Ea a fost nevoită să treacă prin investigații extrem de neplăcute, de la sigmoidoscopii, colonoscopii, endoscopii, irigografii, CT, RMN, examene de laborator, radiografii sau biopsii intestinale care au pus-o greu la încercare.

O tânără din orașul Covasna, Diana Borboly, diagnosticată cu boala Crohn, are nevoie de 100.000 de euro pentru a-­și recăpăta viaţa. Ca să strângă o parte din bani pentru transplant, ea confecţionează manual bijuterii unicat.

Am cunoscut-o pe Diana acum două zile și m-au impresionat ochii ei mari, frumoși, dar mai ales sclipirea și sensibilitatea din ei. Politicoasă și foarte prietenoasă, dornică să te cunoască, vorbește ca un om mare, conștientă că... sfârșitul nu-i aici, după cum spune chiar ea. Pentru că în spatele ochilor ei mari și frumoși, Diana ascunde multă durere amestecată cu speranţă, dar și forţă de a lupta pentru ceea ce alţii nu au simţit poate niciodată cum e să nu ai.

La numai 21 de ani, Diana Borboly, din orașul Covasna, se luptă cu o boală neiertătoare. Acum cinci ani a fost diagnosticată cu boala Crohn, o afecțiune extrem de dureroasă care determină inflamația și ulcerația tractului digestiv. Ea a fost nevoită să treacă prin investigații extrem de neplăcute, de la sigmoidoscopii, colonoscopii, endoscopii, irigografii, CT, RMN, examene de laborator, radiografii sau biopsii intestinale care au pus-o greu la încercare.

A trebuit să renunţe la facultate

Simptomele bolii s-au manifestat când era în liceu, prin scaune hemoragice, dureri abdominale, lipsa poftei de mâncare, de viață. În toată această perioadă, boala a ținut-o și o ține la pat săptămâni întregi și mult timp îl petrece în spitale. Din cauza suferinței, vara trecută a fost nevoită să înghețe și anul de facultate la Medicină, unde era studentă, iar acum 4 ani a fost la un pas de moarte și medicii au rămas uimiți că încă mai trăia. Tot așa, în luna decembrie anul trecut sărbătorile au prins-o pe patul de spital, la Institutul de Gastroenterologie Fundeni, conectată la perfuzii.

Ca să facă față bolii, Diana are sub pat o cutie întreagă cu pastile - Salofalk, Medrol, Hidrazida, Propranolol, Remicade, Ca+D3, Magneziu pe care dă lunar peste 150 de lei, întrucât nu sunt compensate, și îi provoacă tot felul de neplăceri, cum ar fi fața și genunchii umflați, insomnii sau dureri ale articulațiilor. Slăbise la un moment dat 10 kg într-o săptămână și e aproape imposibil de descris coșmarul prin care trece într-o perioadă în care boala se manifestă la nivel ridicat.

Face bijuterii unicat ca să strângă bani

Încrezătoare că mai are o șansă și se va face bine, Diana luptă zi de zi să își depășească suferința. Scăparea ei ar fi un transplant cu celule stem care se realizează pentru boala ei în SUA, Israel, Spania sau Italia, dar costă 100.000 de euro, bani pe care nu i-ar strânge nici în 10 vieți, spune ea.

Ca să își ajute nepoata pe care a crescut-o de mică și care are grijă de ea, bunica Maria Filip strânge și ea lună de lună din pensia ei și lasă numai strictul necesar pentru mâncare, dar suma este mult mai mare decât puterile lor. Au apelat peste tot unde au putut și au știut, dar răspunsurile nu le-au ajutat prea mult.

„(…) 80% dintre pacienții transplantați au cunoscut o remisie totală a bolii. În concluzie, transplantul autolog de celule stem hematopoietice poate fi practicat în siguranță. Tocmai de aceea vreau să mă vindec și eu, să fiu un om sănătos și normal, să îmi pot continua studiile - începusem 2 facultăți: una la Brașov și Facultatea de Medicină Generală din București. Din păcate, a fost necesar să le întrerup pe amândouă, boala nu m-a lăsat să le continui. Cred că este dreptul meu să lupt pentru viață, am dreptul la viață (…) Îmi doresc atât de mult să dispară norii de pe cerul meu și să reapară soarele... vreau atât de mult să mă fac bine... am atâtea lucruri de făcut în această viață și pe care nu le pot face... sunt legată de mâini și de picioare... Mi-ar fi plăcut atât de mult să pot alerga prin parc, să ies cu colegii, să pot petrece un Crăciun sau un Paște în care să fiu sănătoasă... bucurie mai mare pentru familia mea nu ar exista”, spune Diana.

Ca să reușească să strângă niște bani și să îi mai treacă timpul, Diana confecționează bijuterii unicat, lucrate manual din fimo – un material asemănător cu plastelina, maleabil când este încălzit -, din ață cerată sau mărgele.

„Facem și eu și mama bijuterii lucrate manual, încercăm să le vindem, iar cu banii strânși adunăm pentru transplant, fac bijuterii din fimo, sau mama din mărgele, din ață sau ață cerată (...) 1.000 de euro am adunat până acum și din bijuterii nu prea merge, lumea nu a aflat încă povestea mea”, spune Diana.

Din mâinile ei ies flori, forme armonioase, chipuri, personaje de desene animate, inimioare, toate colorate și pline de viață. Nici să vrea nu i-ar mai ieși două la fel. Prețurile variază de la 3 lei cele mai ieftine mărțișoare, până la cca 100 de lei, pentru colierele sau pandativele mai complicate și mai mari. Pentru a le promova, ea a făcut și un blog - www.elena-bijuterii.blogspot.com, unde are expusă toată oferta, și le execută și la comandă.

Scrie o carte despre povestea ei

Dincolo de suferința fizică, boala i-a impus Dianei un nou stil de viață, de nutriție și multe greutăți emoționale. Întreaga ei viață e amenințată de simptomele bolii – respectul de sine, imaginea socială. Bolnavii de boala Crohn devin dependenți de boală și implicit, de medicamente, se simt deseori deprimați și izolați de restul societății. Mai multe studii medicale au aratăt faptul că sprijinul social reduce stresul emoțional și scade riscul de recidivă al bolii.

„Cred că cel mai mult m-am închis în mine, nu mai sunt la fel de comunicativă, îmi fac mai greu prieteni, pentru că cine vrea să aibă prieteni bolnavi...”, spune ea. De mare ajutor îi este mama ei, care deși lucrează în străinătate îi este mereu alături și se sacrifică pentru ea.

Acum, Diana lucrează la o carte auto-biografică, în care își spune povestea, și care se va numi „Îngerii pot simți durerea?“ Cartea va cuprinde amintirile ei din fragedă copilărie până în prezent și își propune să transmită mesajul că sănătatea, familia și prietenii sunt cele mai de preț lucruri pe care le poate avea cineva.

Diana și-a deschis două conturi, în lei și în euro, pe numele ei, și este recunoscătoare pentru orice donaţie, indiferent cât este de mică sau de mare:

RON: RO 45 RNCB 00 81 00 96 86 13 00 01

EURO: RO 92 RNCB 02 93 00 96 86 13 00 01

Sucursala BCR Covasna, str Libertăţii 18 Bl. 7 Sc. A­B.

Mai multe despre ea și despre povestea ei puteţi afla de pe blogul ei, www.dianaborboly.blogspot.com