ACTUALITATE 29 mai 2011

Tinichigerie la feminin

de Monica Vrânceanu | 143 vizualizări
De 30 de ani, Szabo Elvira din Sfântu-Gheorghe dă forme utile foilor de tablă Meseria de tinichigiu este prin definiție una a bărbaților, mai greu venindu-ne să credem că o femeie ar prefera să-și petreacă timpul printre foi de tablă, sârme și bare metalice. Szabo Elvira este însă una dintre puținele femei din țară și poate singura din județ care, de mai bine de 30 de ani, confecționează tot felul de obiecte din tablă și bare metalice, în prezent ajungând să aibă propriul său atelier și propria sa

De 30 de ani, Szabo Elvira din Sfântu-Gheorghe dă forme utile foilor de tablă

Meseria de tinichigiu este prin definiție una a bărbaților, mai greu venindu-ne să credem că o femeie ar prefera să-și petreacă timpul printre foi de tablă, sârme și bare metalice.

Szabo Elvira este însă una dintre puținele femei din țară și poate singura din județ care, de mai bine de 30 de ani, confecționează tot felul de obiecte din tablă și bare metalice, în prezent ajungând să aibă propriul său atelier și propria sa afacere, la Sfântu-Gheorghe.

E o femeie robustă, cu ochi veseli și cu foarte mult zâmbet - și vorbește despre meseria sa cu mare drag, semn că nu regretă nicio clipă că a ales să o facă.

Atelierul doamnei Elvira este plin de foi şi obiecte din tablă - hornuri,  burlane, streșini, țevi de scurgere, cazane, jgheaburi și alte diverse părți metalice pentru uși, ferestre. Obiectele stau ca la expoziție, dar fiecare are un destinatar și un termen de producție, foile de tablă fiind peste tot în atelier și răspândite pe mașinăriile uriașe pe care doamna Elvira le mânuiește cu ușurință și naturalețe. Pentru a da formă foilor de tablă, doamna Elvira folosește cuțite, pliatoare, baroase, ciocane, echipamente de măsurat, de sudură, ciocane de lipit și alte ustensile manuale.

 

Meserie de familie

”Am învățat meseria de la tata - de mic copil am stat pe lângă el, am pus la cap fiecare pas pe care-l făcea și am furat toate detaliile. E ciudat, poate, să facă o femeie așa ceva, dar mie mi-a plăcut tare mult să dau formă unor simple foi de tablă. Plus că, sinceră să fiu, m-a atras mult și faptul că e o meserie bine-plătită și o meserie care nu te lasă să mori de foame, pentru că sunt lucruri de care oamenii au mereu nevoie - cum ar fi un horn, o streașină sau un cazan”, spune doamna Elvira.

Școală prea multă nu a făcut pentru a-și însuși meseria, dar tot timpul a căutat să învețe lucruri noi despre forme și metode de realizare a obiectelor, studiind tot ce apărea în revistele de specialitate - atunci când, cu ani în urmă, se publica așa ceva.

”Și acum învăț, cred că de 30 de ani de când fac tinichigerie, tot învăț. Colaborez și cu alți profesioniști din domeniu, mai aflu noutăți. Mult timp am lucrat în tinichigeria de construcții - și atunci m-am uitat foarte mult la colegii bărbați care lucrau așa ceva”, spune doamna Elvira.

Materialele de lucru și le ia de la depozite, iar de când și-a deschis atelierul, cu ani în urmă, comenzile vin aproape de la sine, pentru că și-a format o clientelă fidelă. Femeile sunt mai serioase, poate în oricare dintre meserii, fiind conștiincioase atunci când au de lucrat la termene clar stabilite - tocmai de aceea este apreciată, mereu străduindu-se să finalizeze cât mai repede fiecare comandă, pentru a se apuca de următoarea.

”Asta nu înseamnă că nu-mi fac treaba bine, mereu verific cu atenție un produs, punându-mă în locul clientului - ca și cum eu aș fi el, să văd cât de mulțumită aș fi de propria-mi muncă. Ideea este să muncești cu respect fiecare comandă, pentru că dacă faci așa, clientul fie se întoarce, fie duce vorba mai departe și așa îți vin alte comenzi”, explică doamna Elvira.

Cel mai mult și cel mai mult are de lucru toamna, când comenzile curg tocmai pentru că oamenii se pregătesc de iarnă și-și pun la punct toate treburile din gospodărie. Iarna este o perioadă destul de moartă în privința comenzilor, însă odată cu venirea primăverii și apoi toamna, comenzile se revitalizează - ele vin atât de la persoane fizice cât și de la mici societăți locale și din județ.

 

Neinteresantă pentru viitor

În ceea ce privește viitorul, doamna Elvira spune că, din păcate, nimeni nu e interesat să învețe meseria de tinichigeriu. Tocmai din cauză că există tot mai puțini meseriași, meseria a devenit una bănoasă. Doamna Elvira spune că ar primi cu drag un tânăr în atelierul său, pentru a-l învăța secretele meseriei, dar din păcate nimeni nu i-a călcat pragul până acum pentru a o ruga să-i devină maestră.

Înainte de a pleca și de a o lăsa să-și continue treaba, am întrebat-o pe doamna Elvira dacă privind în urmă are regrete și crede că ar fi putut să-și aleagă o altă meserie, poate mai ușoară, poate mai ”feminină”.

”Nu, nu cred că mi-ar fi plăcut să fac altceva... Și nu este deloc greu, dacă-ți place...  chiar dacă eu nu mai cunosc femei care să facă așa ceva. Cu toată delicatețea lor, femeile pot face lucruri mult mai grele, și munca la câmp este mai grea decât să lucrezi tinichigerie. Și am să vă mai spun ceva - e o meserie frumoasă, care-ți dezvoltă creativitatea, căci un burlan, de exemplu, are construcția sa clasică, dar tu ca și meseriaș îl poți personaliza puțin, îți poți pune amprenta pe forma sa, dacă îți cunoști meseria și iubești ceea ce faci. Este o meserie interesantă, variată, nu e nicidecum plictisitoare”.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
Alin, 30 mai 2011
Daca te uiti bine in zona asta sunt foarte multe femei care au meserii facute in special de barbati. Femeile care in perioada comunista au lucrat in intreprinderile istorice IMASA sau IAME lucreaza la citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.