Un interviu cu tânărul sportiv legitimat la CSM Sfântu-Gheorghe, multiplu medaliat la competiţii interne şi internaţionale de ju-jitsu.

Când vorbim de ju-jitsu în Sfântu Gheorghe, ne ducem cu gândul ori la antrenorul Petru Oltean, ori la multiplul medaliat Szőke Attila. El este acel reprezentant al oraşului care nu se întoarce de la competiţii fără medalii, lucru devenit deja o obişnuinţă pentru el. Fie că este vorba de diferite cupe, de Campionatul Naţional, sau cel Balcanic, Szőke Attila este o prezenţă permanentă pe podiumurile de premiere. Atilla ne-a vorbit deschis despre Ju-Jitsu, ca sport în general şi neajunsurile cu care se confruntă.

- Când te-ai apucat de acest sport şi ce te-a făcut să alegi ju-jitsu, şi nu altceva?

- Mi-a plăcut întotdeauna să fac sport. Am vrut să încerc ceva care să se potrivească atât fizicului, cât şi caracterului meu. La un moment dat a trebuit să aleg între haltere şi ju-jitsu. L-am ales pe cel din urmă şi nu îmi pare rău. Acest lucru se întâmpla în 1996. Pe vremea aceea eram membru al Clubului Sportiv Samurai, apoi am trecut la CSM, unde sunt legitimat şi în prezent. În 1999 am participat la prima competiţie de profil. M-am întors acasă cu medalie, lucru care s-a întâmplat la fel şi în cazul altor concursuri. Singura competiţie de unde am venit cu mâna goală a fost Campionatul European de anul acesta, unde am terminat pe locul şapte. În rest, eu spun că am reprezentat bine clubul, oraşul şi ţara.

- Artele marţiale reprezintă nu numai un sport, ci şi un mod de viaţă. Cum trăieşti tu acest lucru în viaţa de zi cu zi, în cotidian?

- Într-adevăr, în cazul artelor marţiale, şi implicit în cazul ju-jitsu, este vorba de un alt mod de viaţă. Spectatorii văd de cele mai multe ori doar faptul că sunt câteva persoane care se bat. Nu este tocmai aşa. Ju-jitsu este ca şi armata, te învaţă disciplină, ordine, punctualitate, ţi se dezvoltă încrederea în sine şi mai ales înveţi autocontrolul. Toate acestea m-au ajutat în viaţa de zi cu zi, şi mă ajută în continuare.

- Ai întâmpinat situaţii în care ai fost nevoit să te foloseşti în afara sălii de sport de tehnicile învăţate?

- Da, au fost multe situaţii de acest fel, dar pot spune cu mâna pe inimă că niciodată nu eu am fost cel care a provocat. Multă lume ştie că practic arte marţiale, dacă nu mă cunoşteau, au văzut numele meu în ziare, şi parcă toată lumea a vrut să mă pună la încercare. Din păcate, şi subliniez acest lucru, din păcate, a trebuit să folosesc forţa de mai multe ori. Nu sunt genul de om agresiv, sunt împotriva tuturor formelor de agresivitate şi pe cât posibil încerc să nu mă bag în conflicte, mai ales în unele care ar putea degenera.

- Cum vezi evoluţia acestui sport în Sfântu Gheorghe?

- Dacă este să privesc ultimii 14 ani, de când practic eu acest sport, pot spune că a evoluat mult. Noi avem problemele noastre, dar sportul în sine şi concepţia oamenilor despre artele marţiale sunt altfel acum, mult mai tolerante decât cu zece ani în urmă. Din fericire vin şi din ce în ce mai mulţi copii care sunt interesaţi de acest sport, astfel eu cred că avem asigurată şi o continuitate.

- Vorbeai despre probleme. Care sunt acestea?

- La ora actuală ne antrenăm la Şcoala Nicolae Colan, într-o sală aflată la subsolul clădirii. Este o încăpere foarte joasă, dacă îmi întind mână, ajung la tavan. Deocamdată nu avem posibilitatea de a închiria o altă sală, din cauze materiale, desigur. Sper însă din tot sufletul că situaţia se va remedia. Noi încercăm să găsim o altă sală şi cred că mai devreme sau mai târziu vom avea condiţii mai bune de antrenament.

- Se poate trăi din acest sport la nivel de Sfântu Gheorghe?

- Nu, nici vorbă de aşa ceva. Nu numai în Sfântu Gheorghe nu poţi trăi din sport, dar nicăieri în România. Singurul sport care îţi poate asigura un trai decent este fotbalul. Dacă nu eşti fotbalist, nu ai cum să te descurci din sport. Nu poţi trăi nici din activitatea de antrenor, pentru că atât sala, cât şi echipamentul pe care trebuie să îl pui la dispoziţia sportivilor sunt scumpe. Echipamentul de protecţie, mănuşile, obiectele folosite la demonstraţii, cum ar fi cuţitele sau bâtele de cauciuc, toate costă foarte mult. Şi nici nu am pomenit de saltelele necesare bunei desfăşurări a antrenamentelor.

- Câte antrenamente faci pe săptămână?

- Din cauza faptului că sunt nevoit să mai şi lucrez pe lângă sportul de performanţă, nu mă antrenez atât cât mi-aş dori. Dar ori de câte ori pot, sunt în sală şi mă pregătesc. În orice caz, este nevoie de multă muncă pentru a atinge performanţă. De multe ori am simţit că trebuie să mă zbat de două ori mai mult ca şi alţii pentru a obţine ceva, dar aşa cum spune antrenorul meu, orice şut în fund este un pas înainte, am mers mai departe după fiecare eşec, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

- Cât de mult crezi că sunt apreciate rezultatele tale?

- Cu riscul de a supăra pe cineva, eu spun că aş merita mai mult. În luna aprilie de exemplu am câştigat medalia de aur la Campionatul naţional. Atunci am primit o sumă de bani de la CSM Sfântu Gheorghe şi mi s-a promis mai multă susținere de la ei. Dar ea a întârziat să apară. Nu știu dacă e o problemă de dorință, cât de putință. Nu e bine pentru că oraşul poate produce sportivi foarte buni, dar din cauza banilor majoritatea lor aleg să plece. Clubul ne spune de fiecare dată să aducem rezultate. Eu am făcut tot ceea ce am putut, în afară de Campionatele Europene, am adus medalii de peste tot. Acum cred că este rândul lor. Și încă sper că lucrurile vor merge mai bine.

- Ca şi reprezentant al unui sport individual, te simţi nedreptăţit faţă de sportivii de echipă?

- Absolut. Cred că faţă de sporturile de echipă primim mai puţin, deşi rezultate sunt. Nu am nimic cu echipele din Sfântu Gheorghe, fie ele ale CSM-ului, sau ale altor cluburi, dar ar fi corect să primim fonduri proporţionale nu numai cu numărul membrilor, ci şi cu rezultatele concrete, puse pe masă. Banii lipsesc la toate nivelele. Reprezint ţara la competiţiile internaţionale, obţin şi acolo rezultate bune, dar fonduri nu ni se alocă nici de la Federaţia Română de Ju-Jitsu.

- Medalia de argint obţinută la Campionatele Balcanice este cea mai preţioasă din colecţia ta. Pentru ce te pregăteşti acum, care este următoarea ţintă?

- Da, am obţinut locul doi la Campionatele Balcanice anul acesta şi în 2009. În 2010 din păcate am fost accidentat. Anul acesta am pierdut aurul la doar un punct, ceea ce m-a supărat, dar mă şi motivează. Anul viitor Campionatele Balcanice se organizează la Bucureşti, undeva în toamnă, sper ca de această dată să obţin aurul. Deocamdată mă gândesc la o pauză bine meritată, spun eu, după care voi începe din nou pregătirile pentru Naţionale, Balcanice, iar dacă cei de la Federaţia Română de Ju-Jitsu mă sprijină, şi la Europene.