Șugaș Băi, pe harta exclusivistă a ciclismului de ultra-anduranță
Doi cicliști amatori din Sfântu Gheorghe au dus la capăt cu succes o provocare de tip Everesting, a treia de acest gen din România
Expresia „a muta munții din loc” primește un nou sens acum după ce Sfântu Gheorghe, mai exact traseul de la Șugaș Băi, se regăsește pe harta exclusivistă a sportivilor amatori din lumea întreagă care au cucerit celebrul Everest chiar la ei acasă. Provocarea, de a pedala în sus și în jos pe un traseu până când se acumulează, cu ajutorul unui dispozitiv special, o altitudine de peste 8.848 de metri, numită în lumea cunoscătorilor Everesting, a fost dusă la bun sfârșit în urma cu două săptămâni de doi cicliști amatori din Sfântu Gheorghe, Răzvan Shuler (49 de ani) și Eduard Aștilean (45 de ani).
Reședința județului nostru a ajuns astfel, după aventura celor doi covăsneni, desfășurată în 9 și 10 iunie, a treia locație din România unde s-a reușit Everesting-ul, celelalte două fiind la Predeal și lângă Ploiești. Alți doi sportivi români au îndeplinit câte o provocare de acest tip în străinătate, în Bulgaria, respectiv Slovenia. Așadar, sunt doar șase persoane în toată țara care au reușit această performanță, iar printre aceștia se regăsesc acum și cicliștii covăsneni.
46 de ture la Șugaș Băi, cât o urcare pe Everest
De 46 de ture, un total de peste 380 de kilometri parcurși și circa 28 de ore au avut nevoie cei doi cicliști ca să intre în „galeria mondială a celebrităților”, în clubul Hells 500 – Hall of Fame, adică să atingă cumulat elevația de circa 9.000 de metri.
„Eu am citit despre provocarea Everesting în urmă cu vreo patru ani, când am aflat despre primul român care voia să facă asta undeva prin Slovenia. Atunci mi s-a părut o nebunie, dar mi-a rămas în minte. Totuși, după un timp ni s-a părut deosebit și ne-am gândit că ar fi interesant să punem chiar noi Sfântu Gheorghe și Șugaș Băi pe această hartă mondială”, ne-a declarat, în cadrul unui interviu, Răzvan Shuler.
„Am plecat vineri seara la ora 18:00 și am terminat sâmbătă seara după 22:00. Am făcut 9.000 de metri, tocmai ca să fim siguri că am depășit pragul de 8.848 și să evităm erorile care pot să apară în aplicația pe care am folosit-o să înregistrăm rezultatele”, ne-a spus și Eduard Aștilean.
Cei doi ne-au mai spus că în timpul experienței i-a încercat și teama de animalele sălbatice din pădure, în special în timpul nopții, dar că au fost motivați de cei dragi și de obiectivele propuse să meargă înainte în această aventură extremă.
„Singur nu m-aș fi dus noaptea acolo. Un prieten mi-a spus că a văzut cu o seară înainte acolo o ursoaică și doi pui, dar a contat că nu am fost singur și am avut atâta susținere”, a mai spus Răzvan Shuler.
Susținerea morală a contat în atingerea obiectivului final
Mai mult decât epuizarea fizică, cea psihică a fost mai periculoasă și fără sprijinul familiei și prietenilor, veniți chiar din alte zone din țară, nici nu ar fi visat să încheie cursa cu brio, au ținut să sublinieze cei doi.
„Au venit alături de noi prieteni de-ai noștri cu care pedalăm, care se dau cu noi în mod uzual. Faptul că au fost atât de mulți oameni alături de noi, circa 50, ne-a ajutat foarte mult psihic. Dacă eram numai noi doi, să urci de 46 de ori, mai ales că am prins și noapte, era spre imposibil. Știam că fizic suntem pregătiți, dar mie îmi era cel mai teamă ca psihic să nu cedăm. Încă o dată vrem să le mulțumim celor care au fost alături de noi și pe această cale. Fără ajutorul lor, sincer, poate că am fi terminat, dar acești oameni chiar ne-au făcut viața mai ușoară”, a punctat Răzvan Shuler.
Și provocările anterioare au contribuit la reușită
Drumul spre succes e pavat cu multe provocări, spun cei doi cicliști, care subliniază că un începător, care face ciclism de un an, ar avea șanse foarte mici să ducă la capăt o astfel de provocare, fără să riște accidentări sau complicații. Dacă Eduard Aștilean este ciclist încă din liceu, Răzvan Shuler s-a apucat serios din 2012.
Obiectiv, după obiectiv, cei doi și-au asigurat condiția fizică și psihică pentru a trece cu bine de provocarea Everesting. De la ținte mai mici, adică ture de zeci de kilometri și până la 100 de kilometri, traseul a tot crescut. În 2015, alături de încă un prieten, cei trei cicliști au reușit performanța de a urca traseul de la Șugaș Băi de 21 de ori, adică aproape jumătate din ce a însemnat provocarea Everesting. În 2016, cei doi s-au încumetat și au dus la capăt o altă provocare, adică tura de 500 de kilometri.
„Noi suntem oameni normali, nu sportivi de performanță, oameni cu serviciu și cu familie, iar concluzia la care am ajuns după aceste experiențe este că suntem capabili să facem lucruri extraordinare. Pe de o parte, din exterior aceste lucruri ar putea părea senzaționale, dar de fapt nu sunt. Eu zic că oricine le-ar putea face, dacă se dedică și antrenamentelor regulat. Pe de altă parte, e clar, totuși, că nu poți să faci asta în primul an de ciclism”, ne-a mai spus Răzvan Shuler.
Sentimentele încercate după finalul provocării
Atingerea unui obiectiv, pentru care s-a investit mult timp și multă energie, e motiv de bucurie pentru oricine, însă împlinirea unei provocări ca un Everesting, așa cum e de așteptat, înseamnă mult mai mult. Protagoniștii aventurii spun că la finalul cursei au trăit sentimente intense, greu de egalat.
„Pentru mine a fost ca la orice cursă grea pe care am terminat-o cu succes. E un sentiment foarte frumos de mulțumire. Deja înainte cu o tură sau două de final știam că vom încheia cursa. A fost o ușurare și o relaxare profundă”, spune Eduard Aștilean.
De cealaltă parte, Răzvan Shuler spune că a perceput finalul aventurii ca pe un nou început în viață. „E o stare euforică. Simțeam că sunt în stare de orice, puteam orice și nicio provocare nu era imposibilă. Efortul depus e mare, riscurile sunt și ele importante, dar în final merită cu vârf și îndesat. Simt că sunt mai încrezător și că pot să reușesc orice îmi propun”.
Promovarea sportului pentru un stil de viață sănătos
În spatele obiectivului de a pune orașul Sfântu Gheorghe pe harta exclusivistă a ciclismului de ultra-anduranță, a mai stat un obiectiv al celor doi sportivi amatori, și anume promovarea sportului pentru un stil de viață sănătos.
„Am organizat un eveniment pe Facebook cu ocazia evenimentului, dar cu ideea de a face oamenii să înțeleagă că dacă noi sperăm să urcăm de 46 de ori la Șugaș, oricine, indiferent de condiția fizică poate să încerce să urce măcar o dată, chiar dacă se mai oprește pe parcurs. Mă bucur când cineva care nu a pedalat până atunci, ne vede și se apucă să facă treaba asta. Asta e cea mai mare mulțumire a mea. Dacă sunt persoane care după ce aud de activitatea noastră se simt inspirate și își fac curaj să facă o tură cu bicicleta la Șugaș sau oriunde, noi suntem fericiți”, ne-a spus Răzvan Shuler, iar de aceeași părere este și Eduard Aștilean.
„E un câștig enorm dacă trece o zi și nu ai pornit mașina. În definitiv, într-un oraș ca Sfântu Gheorghe nici nu ai nevoie de mașină, dacă nu trebuie să cari ceva voluminos. (...) În plus, în zonă avem locuri foarte frumoase, iar noi ieșim cu bicicleta destul de des. Chiar e o plăcere să descoperi zone și peisaje din județul nostru. Sper să se simtă și alții motivați și să facă același lucru. Atât timp cât sunt sănătos, eu nu concep să stau fără bicicletă, fără alergare, fără sport în general. Mișcarea face parte din viața mea și cred că așa ar trebui să fie pentru toți”, transmite acesta.
Că nimic nu e imposibil este prima lecție de viață pe care cei doi cicliști amatori ne-au oferit-o prin provocarea pe care au dus-o, nu fără dificultăți, la capăt. De asemenea, faptul că aventurile care pot să ne scoată din monotonie și anonimat sunt la tot pasul, împrejurul nostru, că doar trebuie să deschidem ochii și să muncim dacă ne dorim ceva cu adevărat, este o altă pildă adusă în fața noastră de cei doi covăsneni.
Despre aventura Everesting-ului la Șugaș Băi se pot scrie multe, dar de acest lucru s-a ocupat, și la cald și la rece, Răzvan Shuler, astfel că vă invităm să „dați o tură” și pe blogul lui, http://razvanschuler.blogspot.ro/.