Cinci covăsneni şi-au pus capăt zilelor în acest an. Câți oameni s-au sinucis însă anul trecut în județ? Depinde pe cine întrebi...

Încă de la începutul anului v-am relatat despre cazurile de sinucidere din județ care par a nu se mai opri. Cele două cazuri ale bărbaților care s-au aruncat de la etaj în Sfântu Gheorghe, al femeii din Baraolt şi bătrânului din Covasna care s-au spânzurat și cel mai recent, al bărbatului din Valea Crișului care și-a pus capăt zilelor, ne-au făcut să (ne) întrebăm cum stă județul nostru din punct de vedere al sinuciderilor şi ce i-a împins pe oameni la asemenea gesturi tragice.

Cifrele diferă de la o instituţie la alta

A urmat un lung șir de telefoane în dorința de a afla o cifră relativ simplă: câte cazuri de suicid s-au înregistrat în județ în anii trecuți şi dacă avem o creștere sau o scădere în această privință. În era digitală pe care o trăim, când teoretic nimeni nu mai scrie cu mâna în registre imense, datele primite au fost ciudate, întrucât diferă în funcție de instituția care ni le-a dat. Dacă luăm datele de la Statistică, anul trecut, dar și acum doi ani, s-au sinucis mai puțini oameni decât dacă luăm de bune cifrele Direcției de Sănătate Publică (DSP). Pentru a avea și o a treia părere, în cazul datelor din 2012 (ultimele de pe site-ul INML), Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” arată o... a treia cifră. Care o fi cea „adevărată”? Nu știm. Caz în care ne întrebăm inevitabil – și pentru a câta oară? – cine e responsabil și pentru ce anume în instituțiile din România? Cât de bine își fac acestea treaba, dacă nu sunt capabile nici măcar de o colaborare simplă între ele, astfel încât la final să existe un consens în privința statisticilor pe care le oferă…? Întrebări retorice, desigur, la care nu va răspunde nimeni, deoarece funcționarii și șefii acestor instituții par a fi atât de intangibili încât nimeni nu-i poate trage la răspundere.

Primii într-un top nedorit

Astfel, conform datelor pe anul 2012 de pe site-ul INML (cele mai recente), judeţul Covasna se află pe primul loc în ţară în ceea ce priveşte sinuciderile, cu 34 de cazuri la 100.000 de locuitori, mult peste media naţională care este de 13 cazuri. Pe următoarele locuri în acest clasament se află Harghita (30 de cazuri), Tulcea şi Giurgiu, cu câte 22. La polul opus, cele mai puţine sinucideri în 2012, raportat la numărul de locuitori, s-au înregistrat în judeţele Vrancea şi Maramureş, aproximativ 7 cazuri la 100.000 de locuitori.

Fluctuație în numărul cazurilor

Potrivit datelor Institutului Județean de Statistică Covasna, în 2012 numărul cazurilor de sinucidere a fost de 69 (față de 52 în 2011) din totalul de 2.410 certificate de deces emise în județ. Anul trecut acest număr a scăzut, fiind înregistrate 56 de cazuri de sinucidere din numărul total de 2.305 decese în județ. Pe site-ul INML găsim însă o altă cifră la capitolul sinucideri în 2012, și anume 70. Așadar avem o sinucidere în plus (sau în minus). Potrivit datelor Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, în majoritatea cazurilor de sinucidere persoanele recurg la spânzurare.

Numărul cazurilor din 2013 putea fi dublu

În 2013, un număr de 78 de persoane au fost salvate de la sinucidere. Purtătoarea de cuvânt a Spitalului Județean „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, Pataki Annamária, spune că acesta este numărul pacienților care au ajuns la spital după ce au avut o tentativă de sinucidere. „Acești pacienți au fost salvați și au ajuns la secția de psihiatrie a spitalului, unde au primit tratament corespunzător” – ne-a declarat Pataki Annamária. De această dată, cifra se potrivește cu cea furnizată de DSP.

Potrivit directorului Direcției de Sănătate Publică (DSP) Covasna, Ágoston László, în majoritatea cazurilor de suicid, covăsnenii aleg metoda spânzurării. Din datele DSP, în 2012 am avut 84 de sinucideri (cu 15 mai mult decât datele IJS), din care 29 au fost în mediul urban; anul trecut, în județ am avut 25 de sinucideri în urban și 42 în urban, deci un total de 67 (cu 11 în plus faţă de IJS). În ceea ce privește sexele, se pare că bărbații sunt mai predispuși la sinucidere: în 2012 s-au sinucis 69 de bărbați și 15 femei, în vreme ce în 2013 au ales să-și pună capăt zilelor 49 de bărbați și 18 femei.

Șeful DSP, Ágoston László, a ținut să precizeze că datele pe care le au instituțiile pot fi oarecum diferite, și asta inclusiv pentru că unele morți sunt interpretabile. Astfel, Ágoston a explicat că o persoană poate muri din cauză că intră în comă alcoolică, dar asta nu înseamnă că deși și-a făcut-o cu mâna sa când a dus paharul la gură, a și vrut să moară.

Bărbaţii, mai tentaţi de suicid decât femeile

Directorul Secției de Psihiatrie din cadrul Spitalului Județean de Urgențe, Biró Béla, a declarat în repetate rânduri că în județul nostru bărbații sunt, într-adevăr, mai tentați de suicid decât femeile. În plus, Biró a atras atenția că apropierea primăverii, precum și finele verii și începutul toamnei sunt perioadele din an în care oamenii au cele mai multe tentative – reușite sau nu, de suicid.

Directorul Crucii Roșii Covasna, Papp Adolf, este cel care coordonează un centru de consiliere familiară, iar aici au ajuns, într-adevăr, multe persoane cărora le-a trecut prin cap varianta sinuciderii.

„Dintre cei care ni se adresează, pot spune că nu a ajuns nimeni la actul final al sinuciderii. Dar au venit persoane cu depresii puternice, care au vorbit despre gândul sinuciderii. Iar problemele care-i aduc aici pe oameni pornesc de la instabilitatea financiară, de la faptul că nu mai văd soluţii – nu-și pot plăti facturile, creditele, nu găsesc locuri de muncă prin care să-şi asigure un trai decent. E adevărat, bărbații pică în depresii mai puternice, atunci când nu reușesc să asigure traiul familiei, dar și femeile se confruntă cu probleme asemănătoare. Cred că acesta este rezultatul unei societăți în care nu ai de la cine cere un ajutor real”, a declarat Papp Adolf.

Potrivit acestuia, oamenii nu agreează sistemul instituționalizat de „vindecare a sufletului”, deoarece au permanent senzația că acesta nu oferă confidențialitate și un sprijin real.

Ajutorul psihologului

Sinuciderea unui membru al familiei este greu de digerat de cei rămași în urmă. Psihologul Gödri-Martis Mónika spunea într-un interviu acordat ziarului nostru că în topul cazurilor cu care s-a confruntat anul trecut se află și această problemă. „În clasamentul cazurilor la loc fruntaș sunt cazurile în care cineva foarte apropiat a murit, în special nu din cauze naturale. De cele mai multe ori a fost vorba de tați, soți, iar prelucrarea acestor decese este de multe ori un proces greu pentru fiice sau soții” – spune psihologul.

Semne alarmante

Psihologii spun că de obicei persoanele care au gânduri sinucigaşe arată unele semne care ar trebui să fie semnale de alarmă pentru cei din jur. Semnele de avertizare în cazul sinuciderii sau gândurilor suicidale includ: discuţiile despre sinucidere – de exemplu afirmaţii precum „o să mă omor”, „îmi doresc să mor”, „îmi doresc să nu mă fi născut”; afirmaţii precum „nu voi mai fi o problemă mult timp” sau „dacă mi se întâmplă ceva, vreau să ştii că…” pot constitui indicii ale gândurilor suicidale; obţinerea mijloacelor pentru a se sinucide, de exemplu cumpărarea unui pistol sau stocarea medicamentelor; retragerea din viaţa socială şi dorinţa de a fi lăsat singur; pierderea interesului pentru activităţile zilnice; neglijarea aspectului personal; pierderea interesului faţă de muncă, şcoală sau societate; dificultăţi de concentrare; schimbările de dispoziţie, ca de exemplu euforie într-o zi şi puternic descurajat în ziua următoare; preocuparea faţă de moarte sau violenţă; sentimentul că este într-o situaţie fără scăpare sau fără speranţă; creşterea consumului de alcool sau droguri; modificarea rutinei zilnice, inclusiv obiceiurile legate de alimentaţie sau somn; persoana face lucruri riscante sau autodistructive, precum consumul de droguri sau conducerea nesăbuită a maşinii; oferirea lucrurilor personale sau rezolvarea problemelor legate de serviciu atunci când nu există niciun motiv pentru care aceste lucruri să fie făcute; persoana îşi ia rămas bun ca şi cum este ultima dată când vede persoanele respective; creşterea acuzelor fizice asociate frecvent cu o supărare emoţională cum ar fi durerile gastrice, cefaleea sau oboseala, sau apariţia unor schimbări de personalitate sau stare de anxietate sau agitaţie severă.