* Singura vorbă memorabilă rostită de emisarul american Victoria Nuland la Bucureşti a fost un îndemn aproape patetic către societatea românească: „Indiferent ce partid susţineţi, români, luptaţi pentru o justiţie liberă şi o presă independentă”. Restul vorbelor, bune sau rele, s-au interpretat în variantă românească, adică fiecare a luat ce-a vrut şi l-a dat spre înghiţire adepţilor. Susţinerea justiţiei şi a presei libere este, însă, un lucru care ar trebui să atragă mult mai mult atenţia societăţii civile – de la politicieni nu avem aşteptări notabile, ştim ce-au făcut, ştim ce fac, ştim chiar ce se gândesc să facă. Credeţi-mă, cu o justiţie şi o presă controlate politic, gazele de şist şi cianurile aurifere vor părea o glumă!

* Apropo de vorbe, ele pot rămâne memorabile şi dacă sunt extrase direct din „puţul gândirii”. Iată, de pildă, ce crede fostul ministru al Învăţământului Ecaterina Andronescu despre taberele de vară: „Aşa cum organizează ungurii tabere de vară la noi, pe la Borsec sau în Covasna, de ce nu ne-am duce şi noi să facem tabere de vară la ei? Mă gândesc chiar să propun tineretului social-democrat să facă o tabără de asta undeva în Ungaria”. Enunţul dorinţei e corect şi îndreptăţit, adică de ce ei să poată şi noi nu?! O s-o ajut pe d-na ministru cu o idee: tot avem noi antamate nişte excelente relaţii cu guvernul Chinei, ar fi suficient să românizăm cu cetăţenie câteva familii de chinezi, le înscriem în PSD şi le trimitem apoi într-o tabără de vară la Balaton. Echipamentul militar îl oferă, gratis, dl. ministru Mircea Duşa, dânsul ştiind foarte bine de ce dotări dispun taberele de vară maghiare de la Borsec... În felul ăsta am rezolva şi problema echilibrului etnic în ţara vecină.

* Dan Sociu este, în opinia Institutului Cultural Român, cel mai bun tânăr poet al anului 2013. Sociu are 35 de ani şi este moldovean (cum altfel?!) din Botoşani. Dar nu pentru că-i un moldovean bogat a refuzat să primească premiul de 3.000 de lei oferit de ICR, ci pentru că „ICR este o instituţie inutilă a unui guvern jegos”. Şi nu se-opreşte: „Ar fi o ruşine să am o relaţie prietenească cu reprezentanţii noştri politici de-acum”. Hopa, nu-i deloc rău, naşte şi Moldova oameni, nu ne-a blagoslovit doar cu Hrebenciuci, Fenechii şi Fluturi. În semn de sinceră preţuire, premiul meu pentru dumneata este să-ţi public trei versuri dintr-un poem: „Frica zilei de mâine/şi de poimâine, şi de tot restul vieţii/ne face stupizi, vicleni, bizantini”. Aferim, coane!

* Zâmbetul „cârlanului” Ponta (expresia „cârlan” nu-mi aparţine, din păcate; a lansat-o cu ceva vreme în urmă chiar şeful premierului, dl. Ion Iliescu) este întotdeauna un rictus nesincer, şmecher, mincinos, fabricat, agăţat ofensiv de-o privire alunecoasă ca şarpele în iarbă. În mod normal, un asemenea zâmbet n-ar trebui să păcălească pe nimeni. Dar ce mai e normal în România de azi?!

* Pentru că nu pot trăi fără să se calce-n picioare la cozi, bătrânii din Galaţi şi-au găsit nişte moaşte sui-generis: Finanţele publice. Aşa că stau la coadă şi-şi împart ghionturi la ghişeele instituţiei de la 5 dimineaţa, ca să-şi plătească impozitele către stat cu 10% reducere. Speriată că-şi pierde clienţii de la moaştele tuturor sfinţilor, BOR a decis să facă o excepţie şi să le spună oamenilor adevărul, anume că reducerea asta e valabilă până pe 31 martie. Drept pentru care cozile au revenit pe făgaşul firesc, cel al credinţei oarbe şi surde la alte tentaţii mirene.