Persoanele în scaun rulant, dar şi mamele cu cărucioare sunt puse în reale dificultăţi când sunt nevoite să folosească rampele de acces în instituţii sau magazine.

Cum se descurcă persoanele cu dizabilități prin Sfântu Gheorghe? Au rampe de acces în instituții, firme, bănci, magazine? Pot oare folosi toaletele publice? Cum reușesc să se deplaseze fără ajutor? Sunt întrebări pe care noi, cei care nu avem asemenea griji, nu ni le punem şi nu ne gândim că ceea ce nouă ni se pare normal este de fapt o problemă pentru semenii noștri care sunt nevoiți să se deplaseze în scaun rulant. Sportivul Ciprian Anton și tânăra Szende Szonia ne-au povestit situații absurde de care persoanele aflate în scaun rulant se împiedică zi de zi.

Centru vs cartier

Ciprian spune că în centrul orașului Sfântu Gheorghe situația este cât de cât bună, poate intra în diferite instituții, în bănci, pentru că există rampe speciale pentru ei și pentru mămicile care își duc copiii în cărucior. Situația se schimbă însă în cartiere, unde nu pot intra nici în blocuri nici în micile magazine de la colțul străzii.

Cumpărături imposibile

Unul dintre necazurile persoanelor în scaun rulant este faptul că nu pot intra în magazine. În afară de magazinul Șugaș din centrul orașului, cu greu pot intra acești oameni pentru a cumpăra o pâine sau o sticlă de apă. Se ivesc și situații bizare, cum ar fi în cazul unei firme de pe strada Ciucului, unde rampa se termină exact la ușa de intrare, care se deschide spre exterior, așadar dacă cineva tocmai iese din magazin, poate lovi persoana cu scaun rulant, iar dacă nu iese nimeni din magazin, le este greu să deschidă ușa.

„Problema care ne macină pe toți este intrarea în mai toate magazinele. Ori sunt prevăzute cu rampe scurte și foarte abrupte, ori au bordură sau două-trei trepte la intrare. Sincer, în 90% din incinte nu avem toalete accesibile și aici mă refer doar la spațiu, astfel încât să ne putem întoarce cu scaunul rulant și să închidem ușa după noi. În afară de magazinul Șugaș, personal nu am folosit nicio toaletă din oraș... pentru că nu am loc sa fac manevre cu scaunul” – spune Ciprian Anton.

Întâmpinată de cerșetori

Szende spune că îi place să iasă cu mama ei la cumpărături, la plimbare, la achitarea facturilor. „De multe ori nu pot intra cu mama în diferite locații, așadar sunt nevoită să rămân afară și să o aștept. Dacă mă văd cerșetorii, imediat sunt lângă mine, mă agresează verbal, nu mă lasă în pace, ceea ce este deranjant” – povestește tânăra.

Fără acces la biserică

Ciprian spune că una dintre supărările lui este faptul că nu poate merge la biserică. „Catedrala Ortodoxă din centrul orașului este un loc inaccesibil pentru mine. Există o rampă la intrarea în biserică, dar pe lângă faptul că este foarte abruptă, se termină… într-un gard” – spune el. Așadar oamenii aflaţi imobilizaţi într-un scaun rulant nu pot merge să se închine, pentru că nu pot urca scările, iar rampa este impracticabilă.

Transportul în comun

Szende este de părere că nici transportul în comun din Sfântu Gheorghe nu este așa cum ar trebui să fie. „Când am aflat că Sfântu Gheorghe a achiziționat câteva autobuze noi, m-am bucurat pentru că am sperat ca acestea să fie dotate cu rampe și locuri speciale pentru scaun rulant și cărucior. Am constatat însă că deși sunt locuri speciale în autobuz, îmi este foarte greu să urc în ele. De obicei am nevoie de ajutor, așadar îmi este greu să merg singură. Cineva trebuie să mă ajute la urcare și la coborâre” – povestește ea.

În legătură cu această problemă am cerut și părerea directorului Multi Trans, Tittes Zoltán. „Cred că este foarte dificil să trăiești în scaun rulant, să fii nevoit să apelezi la ajutorul celorlalți. Am încercat să facem un pas în acest sens, tocmai de aceea unul dintre principalele criterii de achiziționare a noilor autobuze a fost acela de a fi joase pentru ca cei cu scaun rulant și cărucioare să poată urca fără probleme. La ora actuală avem șapte asemenea autobuze, în condițiile în care acum doi ani nu am avut nici unul. De asemenea, cele patru autobuze albe sunt dotate cu o rampă reglabilă. În cazul acestora persoanele în cauză trebuie să solicite șoferului să activeze această rampă” – ne-a declarat Tittesz Zoltán.

Inconștienții – o problemă pentru ambele tabere

Chiar dacă autobuzul este potrivit pentru persoanele cu dizabilități, probleme tot apar. Atât Szende cât și directorul Multi Trans ne-au povestit despre situații în care conducătorii auto nu țin cont de stațiile de autobuz și parchează în aceste locuri. Astfel, șoferul autobuzului este nevoit să oprească în stradă (în loc de stație) și reapare problema bordurilor. Dacă autobuzul nu parchează aproape de trotuar, rampa este absolut inutilă pentru că atât cei cu scaunul rulant, cât și cei cu cărucioare nu pot urca în mijlocul de transport.

Oamenii ajută

Szende călătorește mai mult cu autoturismul. Ne-a spus că familia ei nu are mașină, dar apelează destul de des la ajutorul prietenilor şi cunoscuților când are nevoie să ajungă undeva. Când nimeni nu este disponibil, este nevoită să meargă cu un taxi. „Șoferii de taxi, dar și ceilalți locuitori ai orașului nu ezită în a mă ajuta, ceea ce este un lucru bun. Mi s-a întâmplat și la un magazin din centru să apelez la ajutorul vânzătoarei pentru că rampa era prea abruptă și nu puteam urca. În general oamenii mă ajută” – povestește ea.

Trotuarele – spaima mamelor

Nu doar persoanele cu dizabilități întâmpină obstacole prin oraș, ci și mamele care își duc copiii în cărucior. O tânără din Sfântu Gheorghe, Tóth Veronika, ne-a spus că situația este pe cale să se schimbe, dar anul trecut, când a devenit mamă, i-a fost greu să circule pe trotuarele dezafectate din oraș. „Acum văd că se derulează o campanie de reabilitare a trotuarelor, un lucru foarte bun pentru că abia puteam merge cu cel mic în cărucior pe străzile orașului. Deseori mi s-a întâmplat să circul pe marginea carosabilului din cauza faptului că pe trotuar zguduiam copilul și stricam căruciorul” – povestește ea.

Rampe doar de dragul legii

O altă mamă, pe nume Simona, este revoltată din cauza rampelor prea abrupte. „Senzația mea este că aceste rampe au fost realizate doar pentru a puncta că există; adică pentru că le prevede legea și atunci nu au avut încotro. În realitate însă, sunt mai periculoase decât scările. Pentru mămicile cu cărucioare ar fi trebuit să fie de ajutor, dar nu e nici pe departe așa: adică mai bine iei căruțul în brațe și cobori pe trepte, căci pe rampe riști să-ți rupi gâtul, atât sunt de abrupte. În consecință, pentru cei în scaun rulat cred că sunt cu atât mai periculoase, așa că faptul că au fost amplasate nu e decât o mare bătaie de joc, pentru că de fapt nu vin în ajutorul nimănui. În loc să se fi făcut ceva util, s-au făcut așa, ca să fie, fără nicio perspectivă asupra utilității reale a lor” – povestește ea.

Persoanele în scaun rulant spun că situația ar trebui să fie alta, mai aproape de normalitate. Tocmai de aceea Ciprian Anton spune că intenționează să facă poze spațiilor frecventate de ei și va întocmi un proiect pe care îl va înainta Primăriei Sfântu Gheorghe.