Muzeograful Dan Buzea de la MNCR ne prezintă tainele unei meserii deşi foarte interesante, din ce în ce mai puţin căutate

Nevoia permanentă de evoluție și îmbunătățire a nivelului de trai pare să stea în natura ființei umane, care de-a lungul epocilor s-a orientat către schimbări continue, despre care vag știa în ce direcție se îndreaptă. Modificând constant mediul și dezvoltându-și noi și noi tehnologii, omul a avut tendința de a se considera superior ascendenților săi, ale căror unelte i-au părut mereu rudimentare și anevoioase.

Cât de mult a evoluat omul în sine și cât de diferite sunt nevoile lui existențiale în comparație cu generațiile îngropate în negura timpului este greu de descoperit, iar cel mai bine poate spune asta un arheolog, acel om care își petrece viața printre situri și ruine cu scopul de a culege indicii despre cum trăiau oamenii de dinainte și care le-a fost contribuția la dezvoltarea umanității.

Ce oferă profesia de arheolog?

Într-o lume în care tot ce contează este să îți clădești o viață îmbelșugată, așa cum se întâmplă în zilele noastre, preocupările unui arheolog pot părea lipsite de pragmatism. Și totuși, în ciuda tendinței generale de a te orienta către o impecabilă viață materială, există oameni care se dedică unor cauze aparent lipsite de sens, așa cum face un arheolog, ale cărui câștiguri financiare nu sunt câtuși de puțin spectaculoase. Pentru un astfel de om, câștigul pe care i-l asigură profesia constă în satisfacția descoperirii și în plăcerea de a practica o meserie care te determină să cercetezi continuu, fără să îți epuizeze variantele de interpretare, de dezlegare a unor enigme și de cercetare a altora. „Când ai de exemplu norocul să descoperi cimitire, poți să faci o statistică și să afli care era vârsta medie de viață, dar în perioada de care mă ocup în prezent, nu avem cimitire descoperite. În general, pentru preistorie sunt morminte care s-au descoperit, chiar cimitire cu număr mic de defuncți, dar media de vârstă este greu de precizat. În orice caz, cel mai probabil era mai mică decât azi pentru că și condițiile de viață erau mai vitrege și viața începea mult mai devreme pentru membrii unei comunități”, explică arheologul Dan Buzea.

Civilizația Cucuteni-Ariușd-Tripolje cercetată în continuare

Angajat ca muzeograf la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, Dan Buzea, pentru care cercetarea lumilor din cele mai îndepărtate timpuri se manifestă sub forma unui microb, studiază în continuare una dintre cele mai răspândite culturi preistorice din spațiul transilvan și nu numai.

Doctor în Istorie din 2009, Buzea a ales să-și continue studiile prin programul de pregătire post-doctorală, finanţat prin proiectul „MINERVA – Cooperare pentru cariera de elită în cercetarea doctorală şi post-doctorală” și cofinanţat din Fondul Social European. În cadrul acestui proiect, el cercetează civilizația Cucuteni-Ariușd-Tripolje, care este contemporană cu celebra cultură Gumelnița, dar și cu alte perioade eneolitice. „Aici am reușit să caut și să adun informații relevante despre zona aceasta a culturii, zona vestică, zona actuală a județelor Covasna, Harghita, Brașov și un pic din Mureș, cu reevaluarea unor situri arheologice care n-au mai fost cercetate de multă vreme. Sunt aproximativ 40 de puncte”, ne-a informat Buzea, explicând că, în România, cercetările intense cu privire la Cultura Cucuteni, efectuate până în prezent cu precădere în zona Moldovei, au lăsat într-un con de umbră zona de sud-est a Transilvaniei, care, cu excepţia câtorva situri (ex: Ariuşd, Malnaş Băi, Păuleni-Ciuc), a fost cercetată prin alte metode decât săpăturile arheologice sistematice. Metodele de cercetare din cadrul proiectului cuprind documentare bibliografică, reevaluarea siturilor de tip Ariușd din zonă și identificarea raporturilor culturale cu zonele vecine, studiul sistemelor de fortificație, analize statistice, determinări interdisciplinare, interpretări de cronologie relativă și absolută a siturilor.

Arheologii nu se plictisesc

Deși pare o ocupație fără finalitate, în sensul în care se bazează pe subiecte inepuizabile, arheologia oferă șansa unui loc de muncă în care nu intervine rutina sau plictiseala prin faptul că, de fiecare dată când ești tentat să crezi că stăpânești un subiect sau altul, se poate ivi un element surpriză, care să zdruncine întreaga teorie de dinainte. „Cu cât investigăm și ne uităm, și cercetăm, cu atât ne dăm seama că și sfera aceasta de cunoaștere e din ce în ce mai largă, de la zonă, la microzonă și apoi la ce se întâmplă în jur”, spune arheologul Buzea.

Preocupați de trecut, arheologii se gândesc la viitor

În meseria pe care o practică, arheologii au și un fel de lege nescrisă care le dictează să lase anumite situri sau alte obiecte de cercetare pentru generațiile viitoare, în ideea că acestea vor descoperi noi metode și tehnologii capabile să scoată la iveală date relevante pentru o epocă sau alta. „Au existat și priorități zero de cercetare, în care s-a urmărit o finalizare exhaustivă a unei așezări, adică săpată 100%, dar există și partea aceasta că cercetăm o zonă, și o zonă o lăsăm pentru viitor că poate vor fi alte tehnici, metode de ultimă generație, dar asta nu ne deranjează. Într-o viață de arheolog poți să faci o mulțime de lucruri”, spune Lucian Buzea care precizează că un arheolog se poate dedica unui singur sit pe toată durata desfășurării activității sau poate avea în vedere cercetarea vestigiilor dintr-o anumită zonă, tot astfel cum poate participa la proiecte internaționale legate de un anumit fenomen, cum ar fi exploatarea resurselor vechi sau a resurselor naturale, ca în cazul siturilor preistorice.

Deși e interesantă, arheologia nu e căutată de tineri

Deși are capacitatea de a-ți menține permanent viu interesul și de a-ți îmbogăți constant informațiile cu noi și noi detalii, arheologia nu mai este o profesie căutată sau la modă. „În zilele noastre, cred că sunt puțini „nebuni” care să mai practice meseria asta. Am constatat în urma discuțiilor cu colegii mei că numărul studenților de la Istorie este din ce în ce mai mic, iar numărul celor care vor să înceapă meseria asta e și mai mic. Nu suntem neapărat prost plătiți. Există practic două categorii de arheologi. Poți fi angajat ca muzeograf, în cadrul unui muzeu, cum este și cazul meu, sau poți fi angajat ca cercetător și să ai o grilă de salarizare mai bună decât cea a muzeografilor”, lămurește Buzea, care este conştient de faptul că nu poți face averi din arheologie.

Pe lângă salariile care nu sunt neapărat atrăgătoare, o explicație a faptului că din ce în ce  mai puțini tineri urmăresc să devină arheologi ar putea veni și din faptul că manualele școlare prezintă epocile preistorice și chiar pe cele mai apropiate într-o formă lapidară, care  nu reușește să trezească interesul elevilor pentru aprofundarea fenomenului. „Dacă ar dispărea arheologia, omenirea ar evolua probabil fără nicio problemă. Poate nici n-ar mai fi interesată să afle de unde a plecat. Dacă ne uităm în ce se studiază la școală, partea de preistorie, cel puțin din ce am văzut eu în câteva manuale, unde sunt prezentate câteva pagini, nu arată că mai suntem interesați de ce făceau oamenii acum 2 milioane de ani. De fapt, și perioada dacică este prezentată în două, trei pagini. La fel și romanii, care totuși au marcat în mod clar evoluția comunităților în zona aceasta de la nord de Dunăre cu tot ce înseamnă aspecte de la locuire, drumuri, exploatări de resurse etc.”, mai spune arheologul care estimează că actualmente în județul Covasna există mai puțin de zece arheologi, iar situația nu diferă cu mult de cea din Harghita.