La 15 martie maghiarii au sărbătorit Ziua Maghiarimii în stilul cu care ne-am obişnuit de-o vreme-ncoace: paşnic, dar ofensiv. Să ştie lumea că există, că au mai puţine drepturi decât şi-ar dori şi că vor lupta să le obţină şi pe cele pe care li se pare că nu le au. Au cântat, au plimbat şi fluturat steaguri secuieşti şi ungureşti, au cântat imnuri pe care le respectă şi la care inimile lor vibrează. Reacţii normale din partea unor cetăţeni maghiari pe care istoria şi vremurile i-au aşezat împreună cu noi, în Arcul Carpat, oferindu-le o a doua cetăţenie: cea română. Nu avem motive să ne supărăm şi să ne întristăm, e o realitate pe care nici ei, nici noi n-o putem schimba şi cred că nici n-ar trebui să vrem s-o schimbăm vreodată.

Şi totuşi, Ziua Maghiarimii din această primăvară a conţinut şi un sâmbure de protest şi îndoială. Discursul unui lider politic maghiar, l-am numit aici pe Kelemen Hunor, a fost însoţit de aplauze combinate cu huiduieli. E o noutate care a făcut rapid înconjurul ţării: de Ziua maghiarilor, Kelemen Hunor a fost huiduit de-ai lui la Sf. Gheorghe. S-au găsit, bineînţeles, cuvenitele explicaţii comode şi neutre: e democraţie, fiecare poate să facă ce vrea, să se exprime cum vrea. Aşa este, dl. Kelemen are dreptate. Ne-am fi mulţumit cu explicaţiile astea dacă n-ar fi urmat altele, scoase din manşetă de primarul Antal Árpád: reacţia maghiarilor ar trebui să dea de gândit Bucureştiului, să vadă şi ei ce riscăm noi aici cu politica noastră moderată, cu participarea noastră la Guvernare pentru binele României şi românilor, cu lipsa noastră de radicalism. Uite că maghiarii noştri ne vor mai decişi, mai radicali, de-asta sunt supăraţi şi ne huiduie...

N-a zis omul chiar aşa, dar cam asta e traducerea mea liberă, asta era esenţa: politicile moderate în materie etnică ale UDMR, PCM, CNS, PPMT şi altor partide etnice ale secuilor şi maghiarilor din România i-au adus pe liderii acestora în situaţia de a fi huiduiţi, dezaprobaţi şi, probabil, nevotaţi de electoratul maghiar din Transilvania. O să-mi permit să am altă opinie în această privinţă (nu e nicio noutate, nu?!). O să-mi permit, de pildă, să mă gândesc că: *Oamenii s-au săturat de veşnica participare udemeristă la orice guvernare posibilă în România. Au descoperit şi maghiarii ceea ce noi aflasem ceva mai devreme: scopul final al oricărei guvernări dâmboviţene este bunăstarea financiară a participanţilor. Adică Măria Sa Banul, care, a dracului treabă, trage la Putere ca peştele la râmă. Banul se asociază cu Puterea, Puterea se asociază cu Guvernarea, Guvernarea se asociază cu Banul – şi cercul Puterii se închide. *M-aş m-ai gândi şi la prăpastia dintre ce vrea electoratul maghiar şi ce le oferă liderii UDMR; unii vor să iasă din sărăcie şi promiscuitate, ceilalţi le oferă promisiuni irealizabile şi speranţe deşarte, însoţite de un discurs revendicativ cu nuanţe xenofobe, după modelul „fraţilor” aflaţi la Putere la Budapesta. *Sau, ia gândiţi-vă, oare maghiarii nu s-au săturat de politicienii corupţi? Sigur că s-au săturat, şi-atunci cum să nu vă fluiere când voi votaţi pentru perpetuarea practicilor care produc pe bandă rulantă corupţi în Parlamentul României? Credeţi cumva, d-le Antal, că electoratul dvs. înghite votul în apărarea unor parlamentari sau foşti miniştri suspectaţi de acte de corupţie precum Varujan Vosganian, Laszlo Borbely, Marko Attila sau, parcă văd!, Dan Şova?! Nu înghite, stimabile, s-au săturat şi maghiarii de aceleaşi feţe şi aceleaşi obiceiuri proaste. *Credeţi, cumva, că prestaţia publică a ministrului Kelemen Hunor i-a făcut fericiţi pe maghiari? Eu nu m-aş aventura... *Sau poate credeţi că manipulările grosolane ale liderilor UDMR, care una spun şi alta fac, îi transformă pe aceştia în nişte politicieni demni de încredere? La Prezidenţialele din toamna anului trecut aţi încercat o manipulare grosolană şi ordinară, la care secuii n-au pus botul, au votat Iohannis cu toate că li s-a spus să voteze Ponta. Cum să aprecieze maghiarii bunele dvs. relaţii cu un mincinos dovedit precum Victor Ponta?

Dar pe dvs., domnilor, nu vă interesează ce gândesc, ce speră, ce nevoi au nici maghiarii, nici românii din Secuime. V-aţi molipsit repede de nesimţirea politică a tuturor guvernelor româneşti în care aţi fost parte activă şi aţi ajuns, iată, în aceeaşi situaţie cu ei: nu doar românii, ci şi maghiarii vor o altfel de politică.

Dar, ca să dormiţi liniştiţi şi în viitoarea guvernare liberală, vă sugerez să vă gândiţi că poate nici n-au fost maghiari cei care v-au fluierat şi huiduit de Ziua Maghiarimii, poate erau nişte români vopsiţi. Unii nemulţumiţi de starea străzilor şi trotuarelor, de lipsa locurilor de muncă, de micimea lefurilor şi pensiilor, de viaţa fără perspective din Covasna, de corupţia, ignoranţa şi dispreţul cu care ne-aţi îmbrobodit în aceşti 25 de ani. Asta, aşa, pentru liniştea dvs.