Pentru că cei mai mulţi dintre noi nu facem parte din lumea administraţiei locale, sau dacă suntem acolo habar n-avem pe ce pernă de aur dormim, nu vom şti niciodată ce sume uriaşe de bani, ce interese, ce afaceri se învârt la nivelul primăriilor, poliţiilor locale şi altor instituţii descentralizate. Păi cum altfel credeţi c-ar fi demisionat avocatul Emil Vucă din PSD?! Omul a recunoscut cinstit: „Meseria şi viitorul meu nu-mi permit să-l abandonez pe clientul Tănăsoaia (ţiganul interlop care l-a ucis în bătaie pe baschetbalistul american Hardy într-un bar din Giurgiu), aşa că prefer să renunţ la calitatea de membru PSD”. Vă daţi seama ce se-ntâmplă prin Giurgiu, ce sume de bani sunt în joc dacă avocatul Vucă se desparte de un partid de top pentru a-l apăra pe interlop în instanţă într-un proces în care criminalul este deja ştiut?!

Emil Vucă nu-i singurul mânjit de bani şi interese în afacerea interlopilor din Giurgiu. Alături de el, ca la un veritabil panou de onoare, stă primarul Lucian Iliescu, care când vine vorba de clanul Butoane se scaldă în presupuneri şi obedienţe mai ceva ca în faţa Patriarhului. De Poliţia locală ce să mai zic, şeful ei este unul deja pedepsit şi luat în vizor de Ministerul de Interne, dar cine să-l schimbe din funcţie? Pentru asta ai nevoie de un ministru care să nu semene cu Igaş.

Până şi asistenţa sanitară din Giurgiu este la cheremul interlopilor, pentru că altfel nu-mi dau seama cum l-au lăsat medicii de la Spitalul de urgenţă să zacă pe băiatul ăla cu capul zdrobit, fără să-i facă nimic, trimiţându-l la Bucureşti abia după patru ore de la producerea evenimentului. Asta-i încă o dată crimă şi eu sper ca acei medici ticăloşi să fie judecaţi în consecinţă.

În jocul interlop de la Giurgiu mai sunt băgaţi mulţi şi deloc mărunţi. Printre ei un oarecare traseist politic Cezar Măgureanu, momentan senator UNPR, prieten din copilărie şi probabil admirator public al banilor aruncaţi cu ambele mâini, la petreceri, de ţiganul interlop Tănăsoaia şi gaşca lui. Individ care se lăuda şi cu relaţiile sale de afaceri cu Marian Vanghelie şi generalul Cătălin Voicu. Nici nu se putea altfel, la urma urmei cine se aseamănă se adună. Priviţi-i pe toţi ăştia anterior menţionaţi şi vă veţi da seama că am dreptate!

Problema gravă este câţi bani şi ce interese uriaşe se joacă într-un oraş de graniţă amărât, cum pare a fi, la prima vedere, Giurgiu. O lume întreagă – politică, de afaceri, autorităţi şi instituţii locale – se închină la picioarele interlopilor care conduc de-adevăratelea urbea. Primarul, poliţia, senatorul, deputatul, medicul, autorităţile de la graniţă, toţi ceilalţi? Spectatori, nişte amărâţi care stau cu mâna întinsă, poate le pică şi lor ceva din vapoarele cu bani ori tirurile pline care trec zilnic Dunărea, pe apă şi pe uscat. O relaţie simplă, bazată pe teroare, bani şi Putere, relaţie în care cei cu adevărat puternici sunt cei care învârt sacoşele cu valută.