Antrenorul Petru Oltean este o figură cunoscută a sportului covăsnean. Și-a câștigat reputația atât prin activitatea sportivă, cât și prin cea de antrenor, pentru că din mâna lui au crescut mulți campioni de judo, dar și de ju-jitsu. Este unul dintre puținii sportivi sau foști sportivi cu 6 dan în ju-jitsu și 2 dan în judo. Am stat de vorbă cu el despre judo-ul din Sfântu Gheorghe și cele două cluburi printre care jonglează pentru a cuceri cât mai multe medalii pentru oraș.

– Cum ați ajuns în contact cu judo și ce înseamnă pentru dvs. acest sport?

– Judo este viața mea. Practic acest sport de la vârsta de opt ani, iar de la vârsta de 14 ani sunt sportiv profesionist. Eu sunt din Târgu Mureș și am venit la Sfântu Gheorghe doar cu un kimono, iar încet am construit Clubul Sportiv Samurai. Am fost sportiv la CS Dinamo Brașov, iar de la sfârșitul anilor ’80 sunt antrenor. Eu am fost cel care a adus ju-jitsu în Sfântu Gheorghe, iar rezultatele pe care le-am obținut cu sportivii mei vorbesc de la sine.

– Antrenați atât la CSM Sfântu Gheorghe, cât și la CS Samurai. Cum se „împacă” aceste două cluburi?

– Colaborez cu CSM din anul 2008, când s-a înființat secția de judo și arte marțiale. La CSM se face sport de performanță, aici ajung cei mai buni. La Samurai poate veni oricine, iar de acolo îi alegem pe cei mai buni, care vor să facă sport de performanță. De CS Samurai se ocupă mai mult soția mea, Cristina Oltean, care este de asemenea antrenor de judo și sportiv legitimat la CSM. Sportivii de performanță pe care îi avem aduc foarte multe medalii, în 2011 de exemplu am câștigat peste 300 de medalii la diferite concursuri naționale și internaționale. La Samurai vin tot felul de sportivi, care vor doar să se antreneze sau să învețe câteva tehnici de autoapărare.

– Cum stăm cu juniorii? Aveți din ce alege pentru sportul de performanță?

– Din păcate sunt din ce în ce mai puțini. Judo nu este un sport prietenos la prima vedere. Copiii vin, dar se întâmplă să se accidenteze și să renunțe. La judo îți rupi un deget, te doare piciorul, mâna, iar mulți renunță. Pe de altă parte Sfântu Gheorghe este un oraș mic, paleta de selecție nu poate fi foarte mare. Dar mergem înainte cu ce avem.

– Cu ce îi motivați pe copii să nu renunțe?

– Din moment ce un copil vine la judo, este motivat, ceva îl atrage spre tatami. Sunt de acord cu faptul că sportivii trebuie motivați, dar nu sunt de acord să li se ofere medalii la orice competiție. Pentru mine medalia este un lucru sfânt, iar dacă un copil care termină undeva în pluton primește medalie, nu cred că va aprecia adevărata valoare a unei medalii câștigate pe merit, prin terminarea în primii trei. La concursurile pe care le organizăm acordăm premii de toate felurile tocmai pentru ca cei mici să simtă că sunt răsplătiți.

– Se poate trăi din judo sau ju-jitsu în România?

– Din păcate aceste sporturi nu sunt apreciate la adevărata lor valoare. Nu mi se pare normal, dar asta e lumea în care trăim. Ceea ce este sigur este faptul că toți sportivii pe care i-am antrenat au reușit în viață. Judo și artele marțiale învață sportivii să fie disciplinați. Eu i-am tratat pe fiecare ca pe proprii copii și sunt foarte mândru de ei pentru că fiecare a reușit să termine școala cu bine și să aibă un loc de muncă decent.

– Cum vi se pare colaborarea cu CSM Sfântu Gheorghe? Merită să fiți antrenor aici?

– Colaborarea cu cei din conducerea CSM Sfântu Gheorghe este foarte bună, avem tot sprijinul președintelui Carol Șanta, iar noi încercăm să ne facem treaba cât mai bine pentru a obține rezultatele care sunt așteptate de la noi. Din moment ce ai satisfacții, da, merită. Ceea ce am observat eu în Sfântu Gheorghe, și mă deranjează, este faptul că sportivii și antrenorii sunt tratați diferit. Nu sunt de acord, dar nici nu am ce face. Oriunde în lume dacă un sportiv câștigă o competiție, premiul ce urmează este primit atât de sportiv, cât și de antrenor în mod egal. Aici nu este așa. La Gala Sportului Covăsnean, de exemplu, sportivul și antrenorul nu iau același premiu, ceea ce este ciudat.

– Unde vă susțineți antrenamentele? Aveți condiții de lucru?

– Aici avem probleme. Antrenamentele le ținem în subsolul Școlii Nicolae Colan, o încăpere improprie, dar pe care am amenajat-o cum am putut. Din păcate această încăpere nu corespunde cerințelor din domeniu, nu are lumină naturală, nici înălțime, ce să mai vorbim de grupuri sanitare sau vestiare proprii. Sperăm ca în timp să se rezolve și acest aspect.

– Ce le transmiteți părinților care ezită în a-și aduce copiii la judo?

– Judo și artele marțiale sunt mai mult decât un sport. Înseamnă respect pentru ceilalți, autocontrol, disciplină. Eu nu pot decât să încurajez pe toată lumea să își trimită copiii în sală, pornind din viața mea personală, fiica mea a învățat practic să meargă pe tatami.