Toată lumea dă cadouri şi premii de sărbătorile sfârşitului de an. Nu putem rezista tentaţiei, chiar dacă nu mila creştină e călăuza acţiunii noastre. 2011 a fost mai degrabă un an cinic, din  care cei mai mulţi n-au înţeles nimic. Trist este, mai ales, că n-au înţeles nimic cei care au în „fişa postului” bucăţica aia de creier şi suflet care ar trebui să-i facă să înţeleagă mai mult decât ceilalţi; mă refer, desigur, la politicieni. (Am citit o minunată analiză a unui minunat analist, care sugera că, dacă vrem parlamentari mai puţini şi cheltuieli bugetare mai mici, înseamnă că vrem dictatură. Aferim, coane, dacă aşa traduci matale chestia asta, atunci dictatură să fie!).

În condiţiile astea, trebuie să vă mărturisesc că m-am gândit mult ce premii pot eu oferi şi în numele cui. Să zicem că premiile sunt simbolice, ce mai contează o limbă de lemn, o mătură sau o mămăligă, acolo?! În numele cui? În numele meu, adică în numele unui om care nu are un „partid călăuzitor şi faur”, preferând bunul simţ comun şi recunoscându-şi omeneştile greşeli când e vorba de a ţine în echilibru balanţa dreptăţii. E vorba de mintea şi caracterul meu, care pot fi oricum, inclusiv defecte, numai aservite politic nu!

Acestea fiind spuse, vorba unui comentator sportiv devenit parlamentar, să trecem la... loviturile de la 11 metri, pentru a stabili premiile şi premiaţii. Aşadar:

*La categoria „Limba de lemn şi crosa de mămăligă” premiul se acordă lui Tihamer Becze, membru al echipei naţionale de hochei a României, care, după ce a tăcut Imnul României şi a urlat Imnul Ungariei, a reuşit să se scuze cu următoarele vorbe (de ţinut minte...): „Eu nu eşti pasionat de limba rumână, asta semăn cu limba rusă, nici aia nu ştii”. Corect gramatical, puţintel anapoda ca lexic, dar cu siguranţă aţi înţeles că „limba rusă-i o comoară” pentru tânărul hocheist Tihamer. L-aş întreba dacă ştie de unde-i vine numele, „tiha” (mă rog, pronunţat şi scris altfel, dar nu mă dau eu acum mare că ştiu 100 de cuvinte în ruseşte) însemnând „tăcere” în limba lui Dostoievski, sau cum ar veni la noi „ciocu mic”...

*La categoria „Bordura care-l înjură pe moldoveanul neintegrat” premiul se acordă primarului municipiului Sf. Gheorghe, Antal Arpad, omul care a binecuvântat picioarele şi condurii domniţelor cu borduri noi inutile pentru trotuare impracticabile. Cu acest prilej, primarul nostru a împărţit locuitorii municipiului în cel puţin două părţi: unii care îl înjură zilnic (foarte mulţi, indiferent de etnie) şi alţii care îl înjură de câte ori au ocazia (în general moldoveni sălbăticiţi „colonizaţi” în Secuime, de preferinţă în zilele de post, când oricum trebuie să meargă la biserici să dea acatiste).

*La categoria „Zăpadă să fie, că mături găsim noi” premiul se acordă directorului TEGA, Toth Birtan Csaba, care a avut ideea de a scoate 8 lei pe lună din buzunarul fiecărui locuitor al municipiului, în perioada de iarnă, pentru ca angajaţii acestei regii de interes public să măture zăpada de pe trotuare. Nu ne-a spus ce va face dacă nu-i zăpadă... Sau ce va face dacă zăpada de pe drumuri va fi băgată de maşinile cu deszăpezirea în roţile autoturismelor parcate, ori direct pe trotuare...

*La categoria „Perseverenţă în prostie” premiul se va împărţi în mod aproape egal între Szasz Jeno şi Kulcsar Terza Jozsef, doi dintre liderii Partidului Civic Maghiar, care cântă pe aceeaşi voce „Trei culori cunosc pe lume”. Culorile nici nu contează, important pentru ei e că „bunul maghiar” nu poate fi niciodată şi „bun român”... Ceea ce, la urma-urmei, e logic. Nu înţeleg de ce am dat premiul ăsta...

*La categoria „Milionul care salvează scaunul” premiul se acordă primarului oraşului Întorsura Buzăului, Leca Băncilă, care se (z)bate pentru a-i convinge pe întorsureni că fără un împrumut de 1,2 milioane de euro oraşul nu se poate dezvolta. Cu siguranţă are dreptate, ghinionul lui e că spune asta într-un an electoral şi prea puţini îl vor crede...

*La categoria „Noi vrem pământ românesc în Ţinutul Secuiesc” premiul se acordă (...îmi pare rău, e al doilea, dar se poate, regulamentul nu interzice) primarului municipiului Sf. Gheorghe, Antal Arpad, supranumit şi „contrarevoluţionarul”, care se chinuie cu procese împotriva revoluţionarilor de ocazie, jefuitori ai pământului „sfânt şi indivizibil” al Ţinutului Secuiesc.

*La categoria „Două revelioane, trei imnuri, două patrii” premiul se acordă autorităţilor locale din Sf. Gheorghe şi Miercurea Ciuc, care vor sărbători Revelionul 2012 (ca şi pe cel din 2011, ca şi pe cel din 2010, ca şi pe cel...) de două ori, funcţie de ora Bucureştiului şi de ora Budapestei, intonând Imnul secuilor, Imnul Ungariei şi, dacă şampania băută le va permite, şi Imnul României. „Trandafir de la Moldova” se va intona numai la ciorba de burtă, numai de către urmaşii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi numai dacă urmaşii ăştia, vai de capul lor, mai stau în picioare.

*La categoria „Dulce ca mierea e scaunul de senator” premiul se acordă fostului primar al municipiului Sf. Gheorghe, Albert Almos, care a preferat să doarmă în scaunul din Senatul României decât în cel, mult mai incomod, al primarului de Sf. Gheorghe. Trebuie să ai multe „calităţi pozitive”, cum zicea un contemporan celebru, ca să reuşeşti să nu-i laşi urmaşului tău pe scaunul de la Primărie niciun proiect viabil...

*La categoria „Curaj de prefect” premiul se acordă, cum altfel, prefectului Gyorgy Ervin, care a avut curajul intraetnic să se opună în contenciosul administrativ unei Hotărâri a Consiliului Judeţean Covasna privind organizarea referendumului pentru autonomia Ţinutului Secuiesc.

*La categoria „Pe cai, că se filmează tunurile” premiul se acordă urmaşilor lui Mihai Viteazul şi Gabor Aron, care, după secole de vrajbă şi războaie, au reuşit să-şi unească forţele, să pună mână de la mână, Guvern şi Primărie, şi să repare Piaţa dominată de statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul. Întrucât este o realizare istorică a secuilor şi românilor deopotrivă, nici nu ştiu cui să dau premiul... I-aş nominaliza, totuşi, pe primarul cu voinţă Antal Arpad şi pe ministrul blond cu banii, d-na Elena Udrea. Nu, nu vă pot spune în ce constă premiul, nu e trecut de 12 noaptea...

*La categoria „Sănătate şi pace” premiul se acordă celui mai constructiv şi civilizat forumist al site-ului covasnamedia.ro, nick-name Eugen, un adevărat model de limbaj şi gândire pozitivă.

Am terminat cu premiile. Care, în principiu, vor fi în concordanţă cu categoria; de pildă, pentru „Două revelioane...” vom da un CD cu „Deşteaptă-te române”, iar pentru „Zăpadă să fie...” vom cumpăra o mătură. Sigur, cu scuzele de rigoare, nu vom putea da un milion de euro primarului Leca Băncilă... Poate la episodul următor! Nu insistaţi în legătură cu premiul pentru Piaţa Mihai Viteazul, nu se face...

Nu-mi rămâne decât să sper că dvs. aţi avut un an suportabil şi că noi am reuşit să nu vi-l facem de-a dreptul imposibil. Oricum, e bine să vă conservaţi optimismul care vă învăluie, insidios, precum ceaţa ratingului de la „X Factor”. Va fi un 2012 complicat şi zbuciumat, pe care îl veţi rata dacă nu veţi reuşi să vă păstraţi o urmă de speranţă într-un zâmbet radios... La Mulţi Ani cu sănătate şi pace în suflet!