ACTUALITATE 23 aprilie 2021

PAGINA PSIHOLOGULUI COVĂSNEAN: „S-au intensificat ipohondria și paranoia”

de Iulia Drăghici - Taraș | 1031 vizualizări

Interviu cu psihologul clinician Consuela Banciu, despre sănătatea mintală pe vremuri de pandemie 

Cum ne-a afectat pandemia sănătatea mintală? Ce efecte are ea asupra adolescenților? Dar asupra copiilor? Cum îi putem ajuta să treacă mai ușor peste această perioadă? Și cum ne putem ajuta pe noi să ieșim cu bine din „prima noastră pandemie”? La aceste întrebări am încercat să găsim răspunsuri alături de un specialist în psihologie. Iată răspunsurile pe care ni le-a oferit cu atâta deschidere psihologul clinician Consuela Banciu. 

- A trecut un an de când este pandemie. Care este cea mai mare schimbare pe care ai remarcat-o, prin ochi de psiholog specialist clinician?

Lucrurile stau diferit pe categorii. Mă refer la individ și la mediul lui. Oamenii sunt diferiți, există și acum oameni care nu au nevoie de socializare, decât la modul restrâns, alții care sunt în contact strâns cu mediul virtual și nu au simțit foarte intens lipsa de socializare și restricțiile la un anumit moment dat. Unii s-au îndepărtat de familie, alții s-au apropiat mai mult. Tinerii, mai cu seamă, regretă prilejurile de socializare pierdute. Relațiile intime, stilul de viață, legăturile dintre oameni s-au schimbat mult. A crescut suspiciunea, oamenii au conștientizat sentimentul de teamă, de neputință și nevoia lor de control. Când simți că nu deții controlul asupra unui lucru ai senzația că îți fuge pământul de sub picioare și acest sentiment nu e facil de gestionat. Nu putem să trăim în frică permanentă, pentru că pericolul este greu de interiorizat, nu se poate trăi pe muchie de cuțit vreme îndelungată.

Unii oameni au realizat că solitudinea poate fi, uneori, un bun tovarăș și te ajută să poți reflecta asupra ta. Cred că relațiile au fost cel mai mult schimbate de pandemie. O provocare pentru psihologi au fost cuplurile care în trecut amânau decizii importante, erau indecise sau nu le luau în serios, acum au făcut  transformări semnificative în viața lor. S-au mutat împreună de teama de izolare ori de singurătate ori s-au separat.

În calitate de psiholog, sunt interesată cum se va face în viitor reapropierea între oameni, pentru că intimitatea s-a schimbat. Oamenii se feresc, încă, să dea mâna unii cu alții, să se apropie, să se întâlnească. S-au intensificat ipohondria și paranoia.

O altă mare schimbare pe care am remarcat-o este cea în rândul copiilor și a adolescenților. Din nefericire, ei nu au dezvoltată abilitatea de a-și gestiona adecvat emoțiile, trăirile și mulți s-au însingurat, s-au izolat. Aceștia se decompensează, iar mulțimea, cu care erau obișnuiți și cu ajutorul căreia își reglau emoțiile, nu mai este, iar ei se simțeau protejați de ea din punct de vedere afectiv.

În cele din urmă, dar e posibil să omit și alte observații esențiale, îmi place să cred că a crescut puțin interesul oamenilor pentru sănătatea lor psihică. Spun asta datorită creșterii numărului de consultații psihologice. Nișa sănătății mintale ocupă din ce în ce mai mult teren în serviciile medicale oferite. Și asta e bine, pentru că sănătatea psihică și emoțională sunt la fel de importante ca cea fizică. Se știe că sunt strâns legate una de cealaltă și una fără cealaltă nu prea pot funcționa bine.

- Dacă ar trebui să tragi trei concluzii după anul care a trecut, care ar fi acestea?

Am să spun ce-mi trece pe moment prin minte. Și voi începe cu ceva plăcut. Am văzut în perioada asta a pandemiei, mai ales când eram închiși în case, oameni empatici, am văzut și auzit oameni cărora le pasă și de ceilalți. Oameni care dacă înainte erau mai puțin interesați și atenți la nevoile semenilor lor, în timpul pandemiei au descoperit la ei înșiși și au lăsat să fie  vizibilă partea lor umană, frumoasă.  

Din nefericire, am constatat că sănătatea mintală este încă neglijată la nivelul țării noastre. Nu există intervenție în acest sens, care sa abordeze pandemia. Psihologii din toată țara s-au unit și si-au oferit serviciile online, s-au creat platforme care puteau fi accesate gratuit, dar prin efortul lor propriu, individual sau comun. Cred că oamenii au nevoie de servicii directe, de screening, de informare a populației despre riscul efectelor ce implică o pandemie la nivel psiho-emoțional, centre unde pot vorbi cu psihologi și psihiatri. Pentru ca ei să-și poată da seama când starea lor psihică începe să se deterioreze. Suntem în plină traumă psihică dată de pandemia care își urmează cursul dificil și se pare că durează. Ne găsim prinși în chingile impuse de pandemie, confruntându-ne cu un aflux de afecțiuni psihice, unele grave, ceea ce nu ar trebui trecut cu vederea.

Pe de altă parte, cred că acest context pandemic a deschis un drum și oamenii au început să conștientizeze faptul că sănătatea psihică este mai fragilă decât își imaginau. Iar asta mă face să sper că poate contribui pe viitor la o normalitate pe care înainte noi nu o aveam. Căci românul nu are o psiho-educație, abilitatea de introspecție, de reflectare au lipsit în cultura noastră. Ne-am ignorat nevoile emoționale multă vreme și nu știm să ne protejăm sănătatea psihică, cum să avem grijă de igiena mintală, la fel cum poate suntem atenți la alimentația sănătoasă, să nu mâncăm prea multe grăsimi sau să nu consumăm zahăr în exces, pentru că aceste lucruri ne pot îmbolnăvi organismul.

- Cum ne putem proteja în continuare, ca să ieșim bine, psihic, din această pandemie?

Întrebarea asta e pe buzele sau măcar în mintea tuturor. Și eu caut răspunsuri. De afectat, e clar că vom fi cu toții afectați. Mi-e greu să cred că va fi cineva care să nu fie deloc atins de efectele pandemiei. Depinde intensitatea cu care vom resimți efectele și durata de timp. Repet, nu cred că cineva deține o rețetă universală, iar dacă ea există, o vreau și eu. Aș spune că nu trebuie să renunțăm la nimic din ceea ce ne poate induce o stare de bine, de plăcere, calm și relaxare. Fiecare individ are propriul său sistem de reglare psiho-emoțională. E de dorit să exersăm conștient, în fiecare zi să ne creștem reziliența și să nu uităm că pandemia va trece și că micile bucurii pe care ni le oferim sunt mai importante decât gândurile catastrofale pe care le creează mintea noastră. Să nu ne alimentăm scenariile apocaliptice prin intermediul diverselor canale de informații, pentru că dăunează grav și ne poate deforma percepția asupra realității. De exemplu, să evităm discuțiile interminabile și negativiste despre coronavirus, care ne impactează în mod negativ, mesajele și informațiile aflate pe rețelele de socializare,  în mass-media etc. 

- Cum ai remarcat că s-a manifestat pandemia la nivelul copiilor, având în vedere că a fost o perioadă cu multe schimbări, ba școală online, ba offline, azi e, mâine nu e și tot așa?

Dezinteresul față de orice activitate, față de școală, a crescut considerabil în rândul elevilor, nivelul de apatie de asemenea este ridicat și am observat decompensări la copiii de vârste mici. Acestea se văd în comportamente disfuncționale, la cei mici manifestări ale opoziționismului, prezența simptomatologiei anxioase, chiar izolare, retragere socială. La cabinet se prezintă din ce în ce mai mulți părinți cu copii care spun că nu înțeleg atitudinea copiilor lor. Adultul are deja o rutină stabilită, are propriul univers din care se încarcă. Pentru un copil, adolescent este dificil, deoarece are nevoie de reglare emoțională. Copiii sunt separați de prieteni, unii sunt închiși în case și toate astea îi impactează negativ. 

- Ce ar putea face părinții ca să își protejeze copiii și să îi mențină sănătoși la nivel psihic în această perioadă? Dar cadrele didactice?

Cred că în primul rând ar trebui să încerce să înțeleagă trăirile copiilor și să-i sprijine să treacă prin ele. Empatia și susținerea constantă sunt cele mai importante daruri pe care le putem oferi cuiva. Să le ofere ceva mai multă libertate, dar nu totală, cu limite stabilite de comun acord. Să le facă program celor de vârste mici, de joacă, să aibă timp de calitate petrecut împreună cu cei dragi. 

La fel de important este ca adulții să-și regleze emoțiile negative și să-și gestioneze anxietățile când sunt singuri, nu în prezența copiilor, fără a le transmite angoasele lor. Copiii nu trebuie să se simtă responsabili de problemele noastre, ci să se simtă în siguranță. Iar acest lucru se poate, doar dacă noi nu le transferăm sentimentele noastre de insecuritate, de neputință, de teamă. Deși eu știu că emoțiile acestea sunt intense, greu de controlat și ca atare sunt cu atât mai dificil de ascuns. Dacă părinții și profesorii au o stare emoțională bună, lucrurile pot rămâne într-o zonă cât de cât echilibrată.

Putem să-i încurajăm pe copii să vorbească despre ceea ce simt, să se exprime. Ventilarea emoțională, cum o numim în termeni de specialitate, însemnând descărcarea  tensiunii acumulate, este importantă pentru noi toți. Trebuie să le arătăm deschidere, iar asta înseamnă să fim prezenți în relația cu copilul nostru, să-l ascultăm de câte ori este dispus să se confeseze. În felul acesta putem afla prin ceea ce trece, despre universul emoțiilor lui, iar astfel îl putem ajuta să și le identifice într-un mod adecvat.

 

„Pagina psihologului covăsnean” este compusă dintr-o serie de articole, prin care încercăm să aducem cititorilor informații care să îi ajute în viața de zi cu zi de la experți din domeniul psihologiei și, totodată, să îi familiarizăm cu munca acestora. Prima parte a seriei s-a axat pe expertiza clinică judiciară, o latură a psihologiei judiciare, și a avut patru episoade, publicate în perioada 5 – 26 februarie. Am continuat demersul cu interviul despre „burnout”, numit „Aud din ce în ce mai mulți oameni care spun că oboseala psihică și fizică devin tot mai greu de dus”, publicat în ediția din 1 aprilie. 

Dacă aveți sugestii de teme pe care ați vrea să le citiți prin intermediul acestei rubrici, vă rugăm să ne scrieți e-mail la adresa: iulia.draghici@comparty.org.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.