SOCIAL 1 aprilie 2021

PAGINA PSIHOLOGULUI COVĂSNEAN. „Aud din ce în ce mai mulți oameni, care spun că oboseala psihică și fizică devin tot mai greu de dus”

de Iulia Drăghici - Taraș | 1066 vizualizări

Interviu cu psihologul clinician Consuela Banciu, despre burnout sau sindromul de epuizare

Cu precădere în ultima perioadă, de când ne confruntăm cu o pandemie, auzim tot mai des cuvântul „burnout” și știm, din unele surse sau din altele, că înseamnă, îndeosebi o oboseală accentuată, combinată cu stres și poate apatie. Este important, totuși, de știut, că nu este ceva de luat în râs sau care trebuie tratat superficial, pentru că neadresate, simptomele pot duce la probleme din ce în ce mai grave, la nivel psihic și fizic. Nu o spunem noi, ci psihologul clinician din Sfântu Gheorghe, Consuela Banciu. Aceasta ne-a oferit un interviu pe această temă, a „burnout-ului”, pe care vi-l prezentăm în cele ce urmează, ocazie cu care profităm să readucem cititorilor ziarului Observatorul de Covasna și site-ului CovasnaMedia.ro un nou articol sub cupola rubricii „Pagina Psihologului Covăsnean”. 

Din experiența ta, ai întâlnit la nivelul județului Covasna astfel de cazuri de „burnout”?

Impactul psihologic  pe care îl are pandemia asupra întregii umanități nu este de neglijat.  Stresul este răspunsul psiho-comportamental la un factor pe care îl percepem a fi invadator și invaziv. Stresul este în topul cauzelor multor afecțiuni psihice. Aud din ce în ce mai mulți oameni, care spun că oboseala psihică și fizică devin tot mai greu de dus. 

Unii oameni chiar au depășit fundul sacului cu resurse psihice, mai ales personalul medical, care se află la capătul puterilor. E cea mai predispusă și afectată categorie profesională, însă burnoutul există și la alte categorii profesionale și s-a vorbit despre el și înainte de pandemie. 

Termenul are vreun echivalent în limba română?

Denumirea este de sindrom de epuizare și tradus la noi prin „surmenaj”. Se definește ca „stare de epuizare vitală” și are și un cod de diagnostic. Totuși, nu este o boală psihică, iar diagnosticul nu e de sine stătător. Este un fenomen socio-profesional. De regulă vine însoțit de o tulburare depresivă, tulburare anxioasă etc.

Ce înseamnă acest „burnout”, din perspectivă psihologică? Cum știm că suferim de așa ceva? Cum se manifestă?

Fenomenul burnout este din ce în ce mai mult studiat începând cu secolul trecut. Apare în special la profesiile în care oamenii sunt implicați și ajută alți oameni.  O.M.S spune că se manifestă prin epuizare, sentimente puternice negative, lipsă de interes față de muncă și apare în condiții speciale care consumă resursele fizice și psihice ale persoanei.  E potențat mai ales de un fond vulnerabil preexistent. Totodată poate să ducă la depresie, anxietate și chiar gânduri suicidare. Dacă ai deja o vulnerabilitate psihică, perioada asta poate să fie un adevărat iad. Când vorbim de burnout ne referim la niveluri ridicate de stres și epuizare psihică, ce afectează calitatea vieții individului. Burnout-ul există dintotdeauna, însă oamenii nu află decât când ajung la psihiatru sau la psiholog și asta se întâmplă când apar alte probleme de sănătate, cum ar fi depresia severă, atacurile de panică etc.

Indiciile care ar fi de luat în considerare pentru un posibil fenomen burnout sunt gânduri negative repetitive care rulează constant, întrebările ruminate la nesfârșit care paralizează creierul și duc la atacuri de panică, stările de apatie care nu dispar după un anumit timp. Tot mai des apar gânduri de genul „nu mă mai bucura nimic”, „sunt epuizat mai tot timpul”, „nu dorm mai mult de 3 ore pe noapte” etc. Important este să evaluăm și anxietatea, stresul post-traumatic, depresia, nu doar separat burnoutul.  Aud în ultima vreme oameni care se plâng de stări de iritabilitate nemotivată (spun ei), de frică accentuată, de instabilitate emoțională, de insomnii severe sau de sentimentul că totul a devenit copleșitor. Aud des părinți care spun cât de dificil le este copiilor, consecințele care derivă din petrecutul orelor în spațiul online, despre lipsa unui program al zilei, absența socializării.  Atenția trebuie îndreptată și asupra sănătății psihice a acestora. Ar fi indicat, chiar aș scrie pe garduri, ca atunci când oamenii simt că ceva nu funcționează optim la nivel psihic sau emoțional, să solicite o evaluare de specialitate pentru a exclude o posibilă afecțiune psihică. Să nu aștepte sfârșitul pandemiei pentru că ceea ce întâlnim acum este un val mare de afecțiuni psihologice și psihiatrice și fără ajutorul un specialist n-ar trebui să ne dăm diagnostice. 

Este deja de peste un an epidemie de COVID, am intrat într-un nou val, oamenii care lucrează în spitale sunt obosiți, uneori lăudați, alteori demonizați, personalul e limitat, au fost multe schimbări, probabil prea puține concedii. Ce pot face acești oameni în viața de zi cu zi ca să nu ajungă la acest „burnout”?

Repet, indicat ar fi ca oamenii să nu aștepte sfârșitul pandemiei pentru a-și evalua starea de sănătate psihică. Asta ar putea face în primul rând. Să nu treacă cu ușurință peste episoade îndelungi de insomnie, stări de apatie și deprimare, să nu creadă că toate astea vor trece de la sine. 

Rețete universale nu pot oferi, din păcate. Știu că mulți așteaptă recomandări, sfaturi, însă chiar nu știi uneori, ca specialist care e cea mai potrivită indicație. Nu e ca și cum ai lua un Paracetamol să-ți treacă febra. Nici un tipar comportamental nu există pe care să-l aplici, e nevoie sa ne întărim gradul de reziliență, fiecare individual și cu efort conștient. Depinde foarte mult de gradul de reziliență al fiecăruia, de capacitatea de adaptare, de vulnerabilitatea fiecăruia, de job, factori externi etc. Este un cumul și necesită o evaluare completă a tuturor factorilor implicați în funcționarea noastră. Cred că esențial e, pentru noi toți, să nu renunțăm, pe cât posibil, la a face ceea ce ne oferă plăcere și ne relaxează, să nu renunțăm la plimbări în natură, la sport, la a petrece timp de calitate cu cei dragi. Fiecare simte, cu siguranță, ce este cel mai bine pentru sine. Cred că trebuie să lucrăm la starea noastră de bine în mod constant și consecvent. Fiecare individual.

„Pagina psihologului covăsnean” este compusă dintr-o serie de articole, prin care încercăm să aducem cititorilor informații care să îi ajute în viața de zi cu zi de la experți din domeniul psihologiei și, totodată, pentru a-i familiariza cu munca acestora. Prima parte s-a axat pe expertiza clinică judiciară, o latură a psihologiei judiciare, și a avut patru episoade, publicate în perioada 5 – 26 februarie.

Dacă aveți sugestii de teme pe care ați vrea să le citiți prin intermediul acestei rubrici, vă rugăm să ne scrieți e-mail la adresa: iulia.draghici@comparty.org

Distribuie articolul:  
|

SOCIAL

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.