Biró Rozália este un om care nu atrage cu nimic atenţia, aş zice dimpotrivă, e ştearsă şi anonimă ca spionul dintr-o nuvelă poliţistă. Dacă Ponta n-o făcea ministră a Culturii române, ar fi rămas doar într-o discutabilă antologie de umor radiofonic, bazată pe necunoaşterea limbii române de către cetăţenii acestei ţări: d-na a confundat „biped” cu „cerşetor”, afirmând că n-are niciun copil biped în familie. Dar asta i se iartă, nu-i greu să te laşi păcălit de Buzdugan când ăsta chiar vrea să ţi-o facă.

Mai greu i se iartă, însă, chiar şi de către oameni importanţi ai comunităţii maghiare, faptul că a acceptat să fie ministru al Culturii. Preşedintele de onoare al UDMR, fostul pastor Tőkés, a desfiinţat conducerea UDMR şi, implicit, persoana d-nei viitor ministru, spunând că-i este greu să creadă că Uniunea a ajuns atât de jos... La chestia asta cum să mai reacţionezi?! N-o zice Vadim Tudor, n-o zice vreun antimaghiar oligofren din categoria celor care nasc riposte atât de necesare întreţinerii „focului” naţionalist de-o parte şi de alta a baricadei etnice; o zice chiar omul pe care nu-l poţi bănui de sentimente antimaghiare sau proromâneşti, simbolul viu al Revoluţiei timişorene, omul care nu poate fi atins nici cu o floare de către maghiarime.

Întrebarea este: de ce zice Tőkés ce zice despre d-na Biró Rozália? O fi având el ceva de împărţit cu fosta femeie de afaceri şi viceprimar fără glorie al Oradei? N-aş crede, doar că numirea asta sună ca dracu chiar şi pentru un maghiar împătimit. Pentru că-i discreditează nu doar pe români, ci şi pe maghiari. Pentru că d-na Biró n-are nicio treabă cu cultura română şi, bănuiesc, nici măcar cu cea maghiară. N-are o „operă”, ca să zic aşa, în nicio limbă. Şi-atunci de ce s-o numeşti într-o funcţie pe care au ocupat-o, de-a lungul timpului, maghiari cu notorietate, printre care Markó Béla şi Kelemen Hunor?

Rămâne de analizat un singur răspuns logic: liderii udemerişti n-au fost nicio clipă interesaţi de calitatea guvernului Ponta, din care fac parte. Pe bună dreptate, Kelemen Hunor o fi gândit de maniera asta: păi dacă a fost Şova, dacă au fost şi sunt atâţia penali în guvernul ăsta, dacă însuşi premierul n-are nicio autoritate morală sau profesională, de ce le-am da noi, maghiarii, un ministru performant?! De ce şi, mai ales, pentru cât timp, ce garanţii de continuitate mi se oferă după alegerile prezidenţiale?

Ce replică să-i dai, ce garanţii să-i oferi? Cum e turcul, şi pistolul, nu?! Într-un guvern atât de penibil, în care a mers bine-merci unul ca Dan Şova, în care merge unul pe care nici nu-mi amintesc cum îl cheamă, ştiu doar că a fost „cules” de prin Paris şi făcut ministrul românilor de pretutindeni, în care atâţia oameni au fost numiţi miniştri doar pentru că-s prieteni, rude sau prietenii prietenilor amicilor politici, într-un guvern în care funcţionează toate legăturile pidosnice posibile, de ce n-ar merge şi Biró Rozália la Cultură? Ce-a fost, de fapt, Ministerul Culturii în guvernul Ponta decât un loc al numirilor clientelare? Cu ce-a fost mai breaz ministrul Barbu, sau ministrul Ştirbu? Ce-au făcut ăştia pentru cultura românească?

Bun, d-na Biró va gira portofoliul Culturii fără glorie, ne-am obişnuit cu rolul de cenuşăreasă pentru acest minister, dar cum va fi, oare, s-o vezi pe d-na cu pricina vicepremier al guvernului Ponta?! Abia aici te-apucă râsul, Markó Béla şi Kelemen Hunor au fost lideri cu oarece faimă, cu activitate politică, cu un rost oarecare, se asortau oarecum cu calitatea de vicepremier – chiar dacă şi asta s-a înghiţit greu în cercurile naţionaliste româneşti. Dar cum o fi să te transformi, peste noapte, din viceprimar în vicepremier?! N-o fi prea greu, pentru Ponta sigur nu este, e o diferenţă de doar câteva vocale. La urma-urmei, de ce n-ar fi viceprimarul de la Oradea un vicepremier şi ministru al Culturii merituos într-un guvern de politruci semidocţi?

Gestul numirii d-nei Biró Rozália la Cultură este o jignire adusă nu doar clasei politice româneşti, nu doar guvernului României, ci întregii culturi române. Acest gest vorbeşte nu doar despre dispreţul faţă de cultura românească, ci şi despre inamiciţia faţă de naţiunea română. Iar autorii acestui gest jignitor nu sunt liderii UDMR, de la care, fie vorba între noi, nici nu ne aşteptam la altceva, ci „fraţii” lor pesedişti aflaţi la guvernare, în frunte cu premierul Ponta. Autorii morali ai „măcelului” cultural care se prefigurează sunt liderii PSD, sensibili doar la argumente de natură electorală.

În rest, cum ar zice tovarăşul Ion Iliescu: „Niet kultura”...