ACTUALITATE 6 septembrie 2012

Meseria care se învață pe pielea altora

de Székely Emőke | 1827 vizualizări
Gabor este unul dintre puţinii artişti care fac tatuaje în Sfântu Gheorghe. Desene realiste, non figurative, inițiale, sau chiar portrete – iată câteva dintre decorațiile corporale permanente pe care le face Gabor, un tânăr din Sfântu Gheorghe. Are un salon de tatuaje și piercing în cartierul Lenin

Gabor este unul dintre puţinii artişti care fac tatuaje în Sfântu Gheorghe.

Desene realiste, non figurative, inițiale, sau chiar portrete – iată câteva dintre decorațiile corporale permanente pe care le face Gabor, un tânăr din Sfântu Gheorghe. Are un salon de tatuaje și piercing în cartierul Lenin, unde îi trec pragul tineri și mai puțin tineri deopotrivă. Am stat de vorbă cu el pentru a afla câteva aspecte din tainele tatuajelor.

– Când ți-ai descoperit această pasiune pentru tatuaje și care a fost primul tău desen pe corp?

– Eram încă la școală când am început să îmi zgârii mâna cu compasul în speranța că voi avea figuri originale pe mână. Acestea au dispărut cu timpul, iar primul meu tatuaj adevărat l-a făcut un prieten, este vorba de un înscris în limba japoneză. Pe vremea aceea erau la modă literele japoneze, dar eu l-am făcut pentru că am practicat artele marțiale. Acum am multe tatuaje pe corp și fiecare are o semnificație aparte, poate cele mai reușite sunt cele pe care mi le-am făcut singur.

– Când ai început să tatuezi alte persoane? Ai urmat o școală de profil sau înde ai învățat meseria?

– Când am plecat în armată aveam deja tatuaj. Acolo am desenat mai multe schițe, iar cu o aparatură improvizată făceam tatuaje camarazilor. După armată am luat o pauză, nu m-am ocupat de tatuaje, am plecat din țară, dar în 2009 m-am întors, am cumpărat un aparat profesional și mi-am deschis primul salon. Meseria am învățat-o pe pielea altora, nu prea sunt cursuri de specialitate, sau dacă sunt, costă mult, în jur de 2.000 de euro.

– Sunt oamenii interesați de tatuaje? Ce fel de clienți ai?

– Pot spune că am clienți de toate vârstele. În general sunt persoane între 20 și 40 de ani, dar am avut și o clientă de 75 de ani care a vrut să îi tatuez un delfin pe picior. E drept, doamna nu este de aici, ci din Danemarca și cu ceva vreme înainte a avut o experiență foarte plăcută, a înotat alături de delfini și a ales tatuajul pentru a imortaliza experiența. Oamenii din Sfântu Gheorghe sunt un pic mai reticenți, dar vin clienți și din Miercurea Ciuc, Brașov sau chiar din afara țării. Cea mai tânără clientă a fost o fetiță de trei săptămâni, e drept, i-am găurit urechile pentru cercei, nu i-am făcut tatuaj.

– Ai și clienți minori? Există vreo regulă în acest sens?

– Da, în cazul minorilor este necesar acordul scris al părinților, precum și prezența lor la procesul de tatuare. Am avut client un tânăr de 16 ani care a venit cu mama lui la salon, iar femeia a stat cu el pe tot parcursul tatuării. Cred că este mult mai bine așa decât să își facă tinerii de cap cu cine știe ce aparatură improvizată.

– Care sunt condițiile impuse de lege pentru funcționarea unui astfel de salon?

– În România saloanele de piercing și tatuaje funcționează ca și saloanele de înfrumusețare, dar din punct de vedere sanitar trebuie să corespundă cerințelor unui cabinet medical. Eu folosesc numai ace de unică folosință, așadar pericolul infectării este exclus.

– S-a întâmplat să greșești o lucrare sau ai avut clienți care au vrut să corectezi tatuajele făcute de alții?

– Nu țin minte să fi greșit ceva din vina mea. Am avut un caz în care cineva a vrut să îi tatuez un text în limba engleză. Mi-a dat textul și deși l-am întrebat de mai multe ori dacă este corect, două litere au fost inversate. Am corectat însă greșeala până la urmă. Cât despre retușări și corectări, da, se întâmplă des să lucrez peste munca altora.

– Care a fost cel mai extrem tatuaj pe care l-ai făcut?

– Pentru mine nimic nu este extrem. Tatuajul însă se face pe viață, așadar trebuie foarte bine gândit atât simbolul, cât și partea de corp unde va sta acesta pentru tot restul vieții.  Un caz mai aparte a fost cel al unui tânăr care a vrut să îi tatuez un motiv celtic pe față.

– Toți cei care vin la tine știu sigur ce vor sau îţi și cer sfatul?

– Întotdeauna îmi exprim punctul de vedere. Am avut și cazuri în care am convins clienții să nu își facă tatuaj pentru că nu li se potrivește. Câteodată oamenii sunt încăpățânați și poate că vor regreta mai târziu. În cazul femeilor de exemplu, tatuajul trebuie să fie în așa fel făcut încât să nu le strice feminitatea. Un motiv dur nu prea are ce căuta pe corpul unei femei. Sigur, decizia finală este întotdeauna a clientului, dar îi sfătuiesc cu mare drag dacă vor acest lucru.

– Există modă în materie de tatuaje?

– Da, sunt trenduri, ca și în alte domenii, de altfel. Eu însă încerc să nu țin pasul cu acestea. Pentru mine originalitatea este mult mai importantă. Figurile realiste sunt cele mai cerute în ultima vreme, fie că vorbim de desene colorate sau de o singură culoare. Imaginația clienților însă nu are margini, iar eu tatuez ce mi se cere.

– La final aș vrea să te întreb ce înseamnă pentru tine această meserie?

– Pentru mine tatuajele sunt un mod de viață. Mă consider o persoană norocoasă pentru că fac ceea ce îmi place. Acest lucru îmi dă libertate deplină pentru că întotdeauna mi-am dorit să fiu pe cont propriu, să îmi aranjez eu programul după bunul plac, să fiu propriul meu șef. Prin această meserie am această libertate, ceea ce îmi place.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.