Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu Streza, şi arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejan, au oficiat slujba de sfinţire.

Încă de la prima oră, toată suflarea din Sita Buzăului şi împrejurimi a luat ieri calea dealului unde se află Mănăstirea „Schimbarea la față”. Bătrâni și tineri, părinți și copii nu au ținut cont de drumul abrupt și au mers să ia parte la slujba de sfințire și să intre în altarul bisericii, unde credincioșii au acces o singură dată, la sfințirea lăcașului de cult. Așa se face că în curtea mănăstirii s-au adunat sute de oameni, unii veneau, alții plecau, iar alții nici nu se mișcau din loc, stând ore în șir în soare.

Oaspeți de seamă

Zeci de preoți au venit la eveniment din tot județul, dar oaspeții de seamă au fost mitropolitului Ardealului, IPS Laurenţiu Streza, şi arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejan. Credincioșii s-au înghesuit să îi vadă și să îi atingă pe cei doi, în speranța că astfel vor fi binecuvântați și vor scăpa de griji și necazuri. Maicile au pregătit totul ca la carte, fiecare a știut ce rol are și pe lângă faptul că și ele au asistat la slujba de sfințire, au avut grijă și de buna desfășurare a evenimentului.

Ritualul mult așteptat

Sfințirea bisericii a început cu o liturghie de vecernă, pentru că acest eveniment începe de fapt seara și se termină a doua zi. După ce preoții au citit din Cartea Sfântă, au înconjurat biserica și s-au oprit în cele patru puncte cardinale pentru a o sfinți cu apă și mir. La fiecare oprire au citit câte un fragment din cele patru Evanghelii. După sfințirea în cele patru puncte cardinale a urmat intrarea în lăcașul de cult unde s-au sfințit masa altarului și icoanele după reguli stricte: spălarea mesei, ungerea ei, apoi legarea celor patru picioare ale mesei și aranjarea acesteia cu fețele de masă pentru biserică.

Credincioși veniți și din alte județe

În parcarea de la poalele dealului unde se află mănăstirea am văzut zeci de mașini, așadar credincioșii au venit nu numai din sat, ci și din alte părți ale județului. Am întâlnit și pelerini din Brașov, Târgu Mureș și Buzău. O doamnă venită de la Prejmer ne-a spus că participă la fiecare sfințire de biserică din zonă și nu a vrut să o rateze nici pe aceasta. „Am venit să mă rog pentru familie, pentru copii și nepoți să le meargă bine și să fie sănătoși. Este o mare sărbătoare azi la Sita Buzăului, iar cei care au credință și nădejde vin la mănăstire și vor pleca acasă cu sufletul împăcat” – ne-a spus ea. Un domn venit din Brașov ne-a declarat că în aceste momente se vede de fapt că cei care au credință sunt uniți. „Am venit împreună cu familia. Este important ca și copiii să învețe de mici să aibă credință în Dumnezeu și să vină la biserică. Ocazia aceasta este unică, vom intra și în altarul bisericii, un privilegiu de care nu vom mai avea parte” – spune el.

Şi cei bolnavi au urcat dealul

Pe drumul către mănăstire am întâlnit femei bătrâne care abia aveau putere să urce. Putere nu, dar credință da. Ne-au spus că acum nu simt nici durerea, nici oboseala. „Atâta sacrificiu putem și noi să facem” – spunea una dintre ele. Mai mult, ajunse la mănăstire și aceste bătrâne se puneau în genunchi și coate pentru a se ruga, deși cu greu se puteau ridica după aceea.

Sfințire fără îmbulzeală nu se poate...

Liniștea și pacea aparentă au fost spulberate când preoții le-au dat voie primilor credincioși să intre în biserică. Toată lumea vroia să intre deodată și nimeni nu a înțeles de ce trebuie să stea civilizat la rând. Așa se face că jandarmul care stătea de veghe la ușa lăcașului a avut nevoie de ajutor. Doi colegi i s-au alăturat, iar ordinea s-a restabilit oarecum numai după  ce soborul de preoți a ieșit din biserică, iar IPS Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, i-a rugat pe enoriași să aibă răbdare și să nu se împingă pentru că biserica va fi deschisă până când ultimul credincios va intra și se va ruga. Oamenii însă au așteptat ca fețele bisericești să se retragă pentru a continua slujba, după care îmbulzeala, coatele și înghesuiala au început din nou. Degeaba încercau maicile să mai potolească spiritele, nu prea au avut izbândă. O altă problemă a fost aceea că unii au încercat să intre pe ușa din spate a bisericii, pe unde ieșeau cei care s-au rugat deja și au fost binecuvântați de preoți.

Apa sfințită – speranță pentru oameni

Ceva mai liniște a fost la punctul unde se dădea apă sfințită. Aici oamenii se pare că au înțeles că cele câteva sute de litri vor fi de ajuns pentru toată lumea. Unii au venit cu plase pline cu sticle de plastic pentru a lua cât mai multă apă sfințită. Ei ne-au spus că această apă este miraculoasă, îi vindecă de boli și îi ajută. Sătenii folosesc această apă și în gospodărie pentru ca animalele să rămână sănătoase, iar recolta să fie bună.

Icoane, cruciulițe și... mure

În jurul mănăstirii credincioșii au putut cumpăra icoane și alte obiecte sfințite, precum și lumânări. Dat fiind faptul că la evenimentul de sfințire a bisericii au participat peste o mie de persoane, icoanele, cruciulițele și cărțile de rugăciune s-au vândut bine. Au fost însă și unii care, mai descurcăreți fiind, s-au așezat la marginea drumului să vândă mure. Cele câteva kilograme de fructe și-au găsit repede stăpân, spre satisfacția vânzătorilor de ocazie. Iar dacă este slujbă, nu pot lipsi nici cerșetorii. Un băiețel dintr-un grup de copii care oprea lumea pentru câțiva lei ne-a spus că a strâns deja 45 de lei, deși a venit cu puțin timp în urmă în curtea mănăstirii. Oamenii au fost darnici şi au dat de pomană fiecare cât a putut.

Potrivit Agerpres, piatra de temelie a sfântului lăcaş a fost pusă în anul 1997 la iniţiativa preotului Florin Tohănean, actualul protopop al Protopopiatului Întorsura Buzăului, pe un teren donat de familia Muscalu. În anul 2000 a devenit mănăstire de maici, iar în jurul acesteia a fost ridicat un complex de aşezăminte care cuprinde chilii, o bibliotecă, dar şi ateliere de pictură şi broderie. Pictarea bisericii a început în anul 2007 şi a fost realizată de o echipă de pictori conduşi de Vasile Buzuloi.

În judeţul Covasna mai sunt încă două mănăstiri ortodoxe, la Valea Mare şi la Mărcuş.