Cea mai mică piesă a cizmarului Józsa Áron din Sfântu Gheorghe măsoară 2 cm.

Meseria de cizmar este pentru Józsa Áron, un meșter din Sfântu Gheorghe, nu numai sursă de venit, ci și o pasiune pe care o moștenit-o de la străbunicul lui. El nu numai că repară încălțăminte, dar are și o pasiune mai puțin obișnuită: creează cizme în miniatură. Cea mai mică piesă din colecție este de doar 2 centimetri. L-am căutat în atelierul lui din cartierul Simeria și am stat de vorbă despre meseria de cizmar, despre tendințele în acest domeniu, dar și desapre pasiunea de a confecționa mini-cizme.

– De unde vine această pasiune pentru meseria de cizmar?

– Meseria asta este în sângele meu într-un fel. Străbunicul meu a fost cizmar și într-un fel am crescut în atelier. Astfel nici nu am conceput să aleg altă cale în viață. Din păcate nu am reușit să moștenesc nimic din uneltele lui, așa a fost situația, lucru care mă doare. Dar am achiziționat eu singur toate uneltele de care am nevoie și mi-am deschis un atelier în Sfântu Gheorghe. Asta după ce am învățat meseria aici în oraș și la Odorheiu Secuiesc.

– Cât timp trebuie să treacă până ce o persoană ajunge să fie un bun meseriaș?

– Anii de școală sunt esențiali, dar nicidecum nu sunt de ajuns. Cred că pentru oricine alege această meserie este nevoie de cel puțin 5-6 ani până ajunge la un nivel la care este capabil să fie un bun meseriaș, să își poată servi clienții așa cum trebuie.

– Care este tendința, aveți mai mulți clienți acum, pe vreme de criză?

– Nu aș spune asta, în mod paradoxal acum doi ani de zile am avut mai mulți clienți decât acum. Fluxul însă nu este continuu, după ce lumea își ia salariul, am mai mulți clienți, la început și sfârșit de lună mai puțini. De asemenea sezonul, dacă pot spune așa, începe în octombrie și se termină la începutul verii.

– Pe lângă meseria propriu-zisă, aveți și o pasiune mai puțin obișnuită, și anume aceea de a confecționa cizme în miniatură. De unde vine acest hobby?

– Cu ceva timp în urmă am fost nași de botez, iar părinții băiețelului pe care urma să îl botezăm au vrut ca acesta să fie îmbrăcat în costum secuiesc. Hainele le aveau, însă lipsea cizma. Mi-a venit o idee că aș putea să confecționez chiar eu cizmulițele. Zis și făcut. După aceea a urmat o perioadă în care nu m-am ocupat de acest lucru, iar într-o zi m-a vizitat cineva și mi-a spus că are ceva asemănător. M-am uitat și am decis să mă apuc din nou de treabă și să fac câteva mini cizme. Astfel am început să creez colecția pe care o am azi, care include cizme tradiționale, dar și unele piese mai speciale, cum ar fi de exemplu o cizmă de călărit britanică, în miniatură, desigur. Dacă ar fi să explic de ce confecționez cizme mici, aș spune pentru că sunt un om mic de statură. Poate că dacă aș fi mai înalt, aș face cizme mari, cine știe...

– Există cerere pentru astfel de piese?

– Deocamdată nu. Ar fi cerere pentru piese mari, cizme pentru adulți, însă prețul pe care mi l-au propus până acum nu acoperă nici costurile materiei prime. Mi-au oferit 300 de lei pentru o pereche de cizme. Prețul real ar fi undeva la 800-1.000 de lei. Din asta jumătate se duce pe materia primă, iar restul ar fi manopera. Nici așa nu se plătește costul real, pentru a face o pereche de cizme ca lumea am nevoie de cel puțin o săptămână.

– Ați fost măcar la expoziții cu piesele mini?

– Da, Clubul de Mâini Dibace din Sfântu Gheorghe a organizat o expoziție în toamna trecută la care m-au invitat și pe mine. În afară de asta mi-am expus cizmulițele la Târgu Secuiesc și de Zilele Sfântu Gheorghe. A participa însă la expoziții nu este ceva prioritar pentru mine. Am doi copii pe care trebuie să îi întrețin, așadar nu îmi permit să cheltui banii pe deplasări la expoziții. Și în cazul celei de la Târgu Secuiesc m-am gândit de două ori dacă să merg sau nu, pentru că am pierdut timp și bani. Reputația nu înseamnă mult pentru mine, fac aceste cizmulițe mai mult din plăcere, și pentru a-mi demonstra mie că sunt capabil să le fac.

– Se poate trăi din această meserie în zilele noastre?

– Da, se poate trăi, dar numai după câțiva ani, când lumea ajunge să te cunoască. De aceea scopul meu este acela de a servi clienții indiferent cu ce vin la mine. S-a întâmplat să mi se aducă genți, chiar și cărucioare de copii. Le-am reparat și astfel s-a dus vestea că sunt un meseriaș bun, și am început să am din ce în ce mai mulți clienți. Și soția mea este cizmar, ea are un atelier în cartierul Ciucului, dar acesta din Simeria merge mult mai bine, dacă ar fi numai cel al soției, nu cred că ne-am descurca. În orice caz, costurile sunt din ce în ce mai mari, fapt ce mă întristează. Trebuie să plătim din ce în ce mai mult către stat, lucru ce nu ne ajută deloc. Deocamdată însă mergem înainte.

– Există tineri, potențiali buni meșteri în acest domeniu în Sfântu Gheorghe?

– În ceea ce privește generația ce vine după noi, situația nu este deloc bună. Au fost câțiva ani după ce am absolvit eu, în care nu au fost școli de cizmărie, așadar meseria se confruntă cu un gol. La ora actuală în Sfântu Gheorghe sunt opt ateliere de cizmărie, dar dintre acestea numai unul consider eu a fi cu adevărat bun, în afară de al meu, desigur. Eu aș fi dispus chiar să am un ucenic lângă mine, dar nu știu ce perspective ar putea avea un tânăr după o perioadă de câțiva ani petrecută alături de mine.

– Cum a evoluat meseria în ultimul deceniu, de exemplu?

– Meseria de cizmar a evoluat odată cu vremurile, lucru absolut firesc. Dacă străbunicul meu ar învia și ar vedea cum reparăm azi încălțămintele, ar fi cu siguranță foarte mirat. Cizmarul bun învață în fiecare zi ceva nou și trebuie să țină pasul cu vremurile. Și eu îmi înnoiesc ustensilele, investesc în tehnică, acum de exemplu, am nevoie de o mașină de cusut nouă. Așa cum nici cornul de acum nu mai are gustul de odinioară, tot așa nici cizmarul nu mai e ce a fost. Asta din cauza invaziei produselor chinezești pe piața de la noi. Încălțămintea din China e atât de proastă, încât trebuie ori sudată, ori cusută pentru că pur și simplu se face praf în timp foarte scurt.

– Cum arată o încălțăminte bună prin ochii unui cizmar?

– Pe vremuri o încălțăminte din piele era aproape 100% din piele. În afară de cuie și ața cu care a fost cusută, toate componentele erau din piele. O pereche de pantofi sau de cizme de calitate trebuie și azi să fie din piele. Azi însă când vorbim de pantofi de piele, aceştia au în componență și alte materiale. Asta nu înseamnă că nu corespund calitativ, pentru că nu putem ignora unele inovații în domeniu, cum ar fi încălțămintea care nu permite pătrunderea de umezeală în interior.