Tânărul din Sfântu-Gheorghe este unul dintre cei mai promiţători tineri producători muzicali din România!

E în aerul din Sfântu-Gheorghe un soi de praf de stele. Din ce în ce mai mulţi tineri covăsneni ajung în prim-planul vieţii culturale și al show-biz-ului din România. Cel mai tânăr actor de teatru e din Sfântu-Gheorghe, vocea masculină care a surprins cel mai tare juriul de la „Vocea României”, „Manó” Ráduly Botond, de asemenea. Nume precum Damian Rusu, chitarist în trupa The Motans, sau Vlad Tohănean, tobar în trupa Triplu Sec, dar și în band-ul artistei Giulia sau al orchestrei Ionel Tudor,  capătă deja rezonanţă în industrie, astfel încât probabil nu veţi mai fi atât de surprinși să aflaţi că tot din Sfântu-Gheorghe provine unul dintre cei mai promiţători producători muzicali din România.

Cristian Pistol are 21 de ani, s-a născut și a crescut în Sfântu-Gheorghe, a învăţat la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” și, în 2014, imediat după terminarea liceului, a plecat la București pentru a-și urma visul. Am stat de vorbă cu Cristian despre cariera sa, despre colaborările pe care le are în industria muzicală din România și despre planurile sale de viitor.

D.Ș.: De când contactul cu muzica și, desigur, cum ai ajuns la Akcent Music?

C.P.: Cred că întotdeauna am avut o pasiune pentru muzică. Ţin minte că, într-o zi, am găsit o poză cu mine pe la 4–5 ani, într-un album foto de acasă, în care cântam, sau pretindeam că o fac, la o clapă Yamaha. În realitate, prima dată când am luat efectiv contact cu partea de creaţie muzicală a fost prin 2008, când în anturajul meu aveam prieteni care făceau instrumentale hip-hop – pe mine m-a fascinat faptul că puteai să faci muzică pe calculator, fără să ai nevoie de nimic altceva. De atunci, am început să experimentez, să mă joc, mi-a plăcut tot mai mult și… iată-mă aici. La Akcent Music am ajuns imediat după ce m-am mutat în Bucureşti, oarecum întâmplător, prin intermediul unui prieten care colabora cu Adrian Sina, la vremea respectivă.

D.Ș.: Cu ce te ocupi mai exact? Ești producător, faci sound arrangement, dar ai și propriile remix-uri?

C.P.: Am mai multe roluri în ceea ce privește partea de creaţie a unei piese. În principal, sunt producător și inginer de mixing și mastering, dar am mai avut și contribuţii la textul sau compoziţia liniilor melodice ale unor piese. În curând, am să îmi lansez propriul meu proiect, sub numele „Mr. Gun”, care va fi de o cu totul altă factură faţă de tot ce am creat până acum. 

D.Ș.: Care sunt cei mai importanţi artiști cu care ai colaborat?

C.P.: Poate cei mai consacraţi artiști cu care am avut tangenţe au fost: Lidia Buble, Adrian Sînă, Andra, Antonia, Alex Velea, Ruby, Dorian Popa, Shift, Corina, Sandra N –sunt mulţi.

D.Ș.: Care e cea mai mare satisfacţie de când ai ales acest drum?

C.P.: Când am auzit prima piesă făcută de mine la radio, am avut un sentiment unic. A fost un moment de confirmare pentru mine, am înţeles că mi-am ales drumul cel bun.

D.Ș.: Ce a fost cel mai dificil pentru tine, odată catapultat dintr-un oraș mic și destul de liniștit, în show-bizz-ul tumultos al capitalei?

C.P.: Probabil să mă adaptez la tot ceea ce înseamnă un oraş în care totul este pe fast forward. Deadline-uri, urgenţe, viteză,  practic orice idee pe care o ai azi, trebuie să fie gata ieri.

D.Ș.: Cum explici faptul că, dintr-un oraș atât de mic, sunt atât de mulţi tineri care fac parte din proiecte muzicale importante? Avem covăsneni în Carla’s Dreams, în The Motans, în Taxi, în band-ul lui Smiley sau al Andrei, îl avem pe DJ White, care produce de multă vreme și colaborează cu artiști din toată ţara. E ceva aici ce contribuie la dezvoltarea laturii artistice a oamenilor?

C.P.: Există, din câte am observat, o influenţă în zona noastră și un interes mai mare pentru domeniile artistice. Foarte mulţi prieteni de-ai mei au cochetat cu muzica sau cu câte o altă formă de artă, încă de când erau mici. Probabil fiind și un oraș mic, mulţi au fost influenţaţi pozitiv şi de anturaj, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul meu. Exemplele, modelele sunt mai aproape, mai la îndemână și te ambiţionează să încerci și tu să faci ceva.

D.Ș.: În liceu, probabil că deja pasiunea ta pentru muzică devenise evidentă, îţi aduci aminte să te fi luat cineva în serios? Dintre profesori sau dintre colegi?

C.P.: Da, în liceu eram non-stop cu muzica în cap. Voiam să ajung cât mai repede acasă și să deschid FL Studio (software-ul în care lucram la vremea respectivă) și să mă apuc de un instrumental nou. Câteodată, făceam asta și la școală, pe laptop, în pauze. Nu prea mă lua nimeni în serios, abia după ce am început să pun muzică, în weekenduri, în Energy Club, cei din jurul meu au realizat că eu chiar asta îmi doresc să fac.

D.Ș.: Ce ţi-ai propus la nivel de carieră, unde visezi să ajungi? Dar în viaţa personală?

C.P.: În momentul de faţă, lucrez la proiectul meu personal, pe care îl voi lansa cât de curând și sper să se bucure de succes internaţional. Iar, pe termen lung, aș vrea să devin unul dintre cei mai mari producători și ingineri de sunet de la noi din ţară. Muzica îmi ocupă 80% din timp, iar când mai prind puţin timp liber mai merg pe acasă, la ai mei, lucru care se întâmplă mai rar, în ultima perioadă. Aș vrea, totuși, să îmi deschid un business, pe viitor, poate pe IT, fiind pasionat de gadgeturi și de tot ce ţine de tehnologie.

D.Ș.: Care e artistul din România pe care-l respecţi cel mai mult? Dar din străinătate?

C.P.: Având în vedere că știu ce eforturi se depun în spatule unei piese, îi respect foarte mult pe cei care, pe lângă faptul că sunt interpreţi, mai sunt și compozitori. De exemplu, Delia, Carla’s Dreams, Adrian Sînă, Irina Rimes, The Motans etc. Iar, din străinătate, ar fi Ashe, Julia Michaels, Lorde, Diplo, Skrillex, Jain – şi lista poate continua.

D.Ș.: Ce părere ai despre industria muzicală din România? Quality or quantity? Comerţ sau artă? :)

C.P.: Industria din România, la ora actuală, din punct de vedere al sound-ului, mi se pare că se ridică din ce în ce mai mult. Observ o evoluţie și asta nu face decât să mă bucure. Deci, aici, aș spune „quality”. În ceea ce priveşte originalitatea pieselor, pot spune „quantity”, lucrurile puteau sta mai bine.

D.Ș.: Care crezi că e diferenţa dintre publicul român şi cel de afară? Cât de diferit gândești o compoziţie, o melodie, dacă vrei să te adresezi publicului din afara ţării?

C.P.: Depinde foarte mult de unde este acel public. Dacă vorbim despre America, este cu totul altă poveste, ei fiind crescuţi de mici cu jazz/gospel, trebuie să gândesc o producţie influenţată de acele stiluri. Dacă este vorba despre Europa sau America Latină, atunci știu exact încotro trebuie să mă îndrept, stilurile muzicale fiind foarte asemănătoare cu ce se difuzează la noi, în România.

D.Ș.: Un sfat sau o recomandare, pentru toţi tinerii care-ţi citesc acum cuvintele și visează, poate, la o carieră în industria în care tu activezi acum? De ce ai nevoie pentru a reuși?

C.P.: Toţi trebuie să fie conștienţi de munca pe care va trebui să o depună. Drumul spre succes este unul lung, plin de încercări, şi cu toate astea nu trebuie să renunţi niciodată, ci să încerci în continuare, mai ales dacă îţi place cu adevărat. Totodată, însă, este foarte important să realizezi dacă ai într-adevăr vreo legătură cu muzica sau nu. Este frumos să visezi, dar trebuie să fii ancorat în realitate.

Daniel Șanta

Sursa foto: Arhiva personală Cristian Pistol