Interviu cu directorul AJOFM Covasna, Kelemen Tibor Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Covasna este una dintre cele mai vizibile instituții și implicit una dintre cele mai cunoscute, urmare a faptului că aproape oricine - angajat sau angajator, i-a călcat pragul, măcar o singură dată. Chiar dacă în prezent AJOFM rezonează în primul rând cu starea de șomaj, instituția oferă, pe lângă locuri de muncă, cursuri de calificare și foarte multă consiliere, atunci când

Interviu cu directorul AJOFM Covasna, Kelemen Tibor

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Covasna este una dintre cele mai vizibile instituții și implicit una dintre cele mai cunoscute, urmare a faptului că aproape oricine - angajat sau angajator, i-a călcat pragul, măcar o singură dată. Chiar dacă în prezent  AJOFM rezonează în primul rând cu starea de șomaj, instituția oferă, pe lângă locuri de muncă, cursuri de calificare și foarte multă consiliere, atunci când vine vorba despre problemele cu care se confruntă în special angajații. În prezent, Agenția este condusă de Kelemen Tibor, un director longeviv care se află în sistem încă de la începuturile acestuia și care ne-a povestit despre ceea ce reprezintă acum AJOFM, la 20 de ani de la înființare.

Domnule director, putem da puțin timpul înapoi, să ne vorbiți despre începuturile Agenției și evoluția acesteia?

Totul a început în 1991, când Agenția își avea sediul într-o clădire de pe strada Korosi Csama Sandor, acolo funcționând de fapt Oficiul de Pensii și Șomaj. Era un spațiu atât de mic încât noi îi spuneam ”orificiu” în loc de ”oficiu”. Începuturile au fost foarte frumoase, creându-se un simbol al protecției sociale la acea vreme, mai ales că sistemul de pensii și șomajul erau termeni noi pentru acele vremuri. Nu existau pe atunci prea multe calculatoare, îmi amintesc că erau exact trei și era o luptă de neînchipuit pe ele. Mulți dintre cei care mai suntem azi în sistem eram pe funcții de execuție, în vreme ce alții nu mai sunt printre noi, dar au fost vremuri interesante, în care practic se construia totul. Ne-am mutat în noul sediu, pe Grigore Bălan, abia în 1997-1998 și atunci a venit și ierarhizarea, anii de dinainte fiind ani de execuție. Odată cu mutarea au apărut apoi și separările, născându-se instituții clar separate - Inspecția Muncii, Pensiile, Direcția Muncii - devenită apoi Agenția pentru Prestații Sociale, Șomajul - adică AJOFM. La AJOFM s-a lucrat mult timp cu 15 oameni și țin minte că primisem un ARO din sistemul comunist, aparținuse unei tovarășe; cu mașina asta străbăteam săptămânal tot județul.

Cum s-a creat în timp relația cu oamenii, cu publicul?

La început a fost destul de greu, să fii șomer era o rușine, așa percepeau oamenii. Era greu de înțeles, în anii aceia de după Revoluție, noul sistem, iar oamenii credeau că au ei o vină că și-au pierdut locurile de muncă, fără să se accepte că economia fusese altfel decât la suprafață, așa că șomajul era jenant. Relația s-a construit încet, plus că încă de atunci, cei de la conducerea centrală a Agenției, bazându-se probabil pe ceva studii care arătau vremurile grele care urmau cu șomeri mulți, s-au gândit să investească în noi, prin cursuri de comunicare. Așa am învățat cum să gestionăm situații de criză, cum să luăm fiecare om în parte, cu problemele sale. Îmi amintesc în 1997-1998, când se închidea fostul CPL - Fabrica de Mobilă și sute de muncitori au pornit de la Gară spre sediul nostru. Eram cu celebrul ARO și ne-am dus în întâmpinarea lor, ne-au sechestrat în clădirea Sindicatelor pentru că cereau salarii compensatorii, iar noi le explicam că nu se poate așa ceva, a durat ceva timp până s-a rezolvat întreaga situație.

În prezent, cum sunt oamenii și pentru ce anume vă caută la audiențe?

Situația s-a mai schimbat, desigur, iar ceea ce am remarcat este faptul că de la an la an oamenii își cunosc tot mai bine drepturile; sigur, influența media, mai ales a televizorului, este evidentă, acolo apărând uneori noutăți legislative înainte de a apărea pe hârtie, drept pentru care fiecare angajat știe prea-bine ce drepturi are. Problemele pe care le reclamă angajații sunt în general cele legate de nerespectarea de către angajatori a unor drepturi - și nu neapărat cele salariale cât cele privind timpul liber, concediul de odihnă. Mai sunt unii care vin să reclame că vecinul lucrează la negru sau să se plângă că patronii nu-i tratează corespunzător... Primim multe sesizări telefonice, dar și acestea, ca și cele verbale, vor în general să rămână anonime. Asta arată că deși își cunosc drepturile, oamenilor le e totuși teamă de angajatori, le e teamă să nu își piardă locurile de muncă, să nu aibă apoi probleme la muncă.

Din audiențele pe care le țineți, ce reiese, care sunt cele mai afectate domenii în sensul problemelor cu angajatorii?

Cele mai afectate domenii sunt tocmai cele care oferă cele mai multe locuri de muncă - textilele, construcțiile și comerțul. Iar informația privind problemele se deschide abia după ce un angajat ajunge la un alt loc de muncă, povestind acolo de ce n-ar mai lucra dincolo. E și acesta un aspect, deoarece nu avem o piață a muncii foarte dinamică, așa că totuși, indiferent de probleme, majoritatea sunt mulțumiți că au unde lucra, că au un venit sigur.

Ultimii ani au fost plini de oferte pentru șomeri în ceea ce privește formarea profesională, dar care au fost rezultatele concrete și în ce domenii se caută reformarea?

În urmă cu zece ani se numea reconversie profesională, acum se numește reformare sau formare profesională, iar aici ajung oameni care vin din sisteme cu probleme, care au lucrat ani de zile în anumite domenii ce nu mai rezistă. Vârstele sunt în general peste 40 de ani, iar cei mai activi în acest sens sunt cei din Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc, fiind mai greu să oferim cursuri de acest gen la Baraolt sau Întorsura Buzăului. S-au făcut cursuri cu care mulți au început să lucreze în alte domenii, rezultate mai slabe am avut în direcționarea șomerilor către propria afacere - foarte puțini au reușit asta. Continuă să fie căutate însă meseriile din construcții, comerț, coafor și frizerie, precum și toate cele ce țin de turism, în speranța că județul nostru se va dezvolta în acest sens.

Ce ne puteți spune în ceea ce privește nivelul de pregătire al forței de muncă?

E un subiect sensibil și nu vreau să critic pe nimeni, dar cred că avem mult de pierdut din cauză că ne trimitem copiii pe filiera teoretică, nimeni nu mai face meserie... și așa creăm de fapt șomeri, mai ales în județ, unde nu e capacitate de atât de multe locuri de muncă. În timp ce tinerii înzestrați intelectual pleacă din țară, rămân cei fără meserii și nu mai are cine să lucreze. Producem elevi pe profilul teoretic și uităm că meseria e brățară de aur, nu mai avem nici meseria iar brățara am amanetat-o de multă vreme.

În încheiere, puteți face previziuni asupra situației locurilor de muncă din perioada următoare?

Avem o rată a șomajului de aproape 10% în județul Covasna - mai exact, 9,8 %. În toamnă se înregistrase o scădere a șomerilor, acum se observă o ascensiune a numărului acestora. Trendul național arată aproximativ 4.000-7.000 de locuri de muncă periodic, iar Covasna reprezintă 1%, deci 40-50 de locuri de muncă. Dar avem multe locuri în confecții, iată, spuneam că Lohn-ul va dispărea dar nu e așa, fabricile nu pleacă. Deficitul e însă la studii superioare, unde avem foarte puține locuri de muncă - sunt ingineri, psihologi sau sociologi care nu-și găsesc de lucru în județ, pentru că nu avem o piață în acest sens. Luna trecută, o asociație din Ilieni angaja casier și au existat peste 70 de candidați pe postul acela - asta spune totul. În ce privește studiile medii, calitatea e redusă și aici, pe domenii fără căutare, pentru că, așa cum am spus, nimeni nu mai învață o meserie. Poate că noi suntem de vină, că ne e rușine să ne dăm copiii la școli de meserii și atunci îi punem să învețe ca apoi să stea în șomaj. Cei care ies de pe piața învățământului cu cunoștințe teoretice se angajează foarte rar, căci nu e de ajuns să reciți sau să faci calcule, căci nevoia este axată pe ceea ce s-a investit în județul Covasna - domeniul textil, de exemplu, care rămâne în continuare indiferent de critici. Un domeniu mai sigur decât acesta nu cred că există - poate Ministerul de Interne sau alte instituții de deservire a populației, dar care nu au aceeași capacitate de absorbție și nici nu-și deschid des porțile pentru aangajări. Este neplăcut pentru județul Covasna faptul că persistă această stare, că rămâne o comunitate destul de mică și neavând alternative ne ducem către Brașov, Ungaria și tot ce înseamnă Europa, pentru a ne găsi acea bunăstare despre care unii afirmă că ar trebui să fie de fapt acolo unde ne este patria.