Agricultorii covăsneni se chinuie să salveze cartoful local, în timp ce pe piaţă cartofii noi se vând cu 4-5 lei kg.

Se spune că mâncarea săracului e cartoful, însă prețul unui kilogram de cartofi noi, abia apăruți pe piețe, contrazice puternic zicala. La 4 sau chiar 5 lei un kilogram de cartofi noi, aceștia ajung la concurență cu alte legume, de obicei mai scumpe. Pe piețele de la noi, cartofii vechi continuă să se vândă cu 2-2,5 lei kilogramul, în vreme ce sortimentele noi stau mai mult la „expoziție” cu prețul lor de aproape 5 lei. Piețarii spun că „nu mai sunt cartofi”, iar cei noi sunt aduși din sudul țării, ba chiar din afara țării – din Grecia sau Germania, mai ales în supermarketuri. Că-s de la noi sau de la alții însă, nu prea contează pentru cumpărători, care chiar de recunosc că e cam scump, tot cumpără: nu mult, ci mai degrabă așa, de poftă, cât pentru o mâncărică ori o porțioară de cartofi prăjiți.

Patria Cartofului importă cartofii din Sud

Majoritatea cartofilor noi însă, cei care se găsesc în piețe sau în magazinele mai mici, provin din sudul țării. Mai exact din județul Teleorman, din zona Peretu. Directoarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare a Cartofului de la Târgu Secuiesc, Mike Luiza, spune că agricultorii de acolo au dezvoltat sisteme de irigare moderne care le-au permis să scoată pe piață primii cartofi noi românești. Investițiile în această recoltă timpurie au fost însă uriașe, de aici și prețul de vânzare piperat, care a pornit chiar de la 6 lei. Chiar dacă județul nostru era cândva „țara cartofului”, agricultorii covăsneni spun că nu vom avea cartofi noi locali mai repede de luna iunie, iar atunci prețul unui kilogram va fi ceva mai ieftin decât acum, adică undeva între 2 și 2,5 lei. Seceta de anul trecut, lipsa unor strategii la nivel național, concurența neloială și pierderile tot mai mari suferite de cultura cartofului i-au determinat însă pe mulți agicultori covăsneni să renunțe încet-încet la a mai semăna cartofi. Cultura de cartof a fost înlocuită cu altele, mai puțin pretențioase și riscante, și așa s-a ajuns în situația în care în această primăvară au fost semănate 12.000 de hectare cu cartofi, față de 16.000 de hectare în 2012 și 18.000 în anii trecuți. Iar acesta este doar începutul sfârșitului, căci tot mai puțini sunt cei care vor să-și asume riscurile unor pierderi uriașe. Directorul Direcției Agricole Covasna, Könczei Csaba, confirmă la rândul său starea dramatică a agriculturii covăsnene în general și a cartofului în principal. Könczei a admis că, de la an la an, se cultivă cu câte 1.000-1.200 de hectare mai puțin, iar cauza este seceta care pare să prefere depresiunea noastră.

Nu avem apă sau strategii...

Mike Luiza spune că ar trebui înțeles clar că în Covasna nu mai sunt cartofi, iar cauza principală o reprezintă pierderile gigantice din ultimii ani, pe fondul unui dezinteres tot mai evident al statului față de această ramură a agriculturii.

„Apa ar trebui să devină o prioritate pentru autoritățile centrale și locale, deoarece ne așteaptă o criză a apei, o criză alimentară și în definitiv o criză a foametei. Și toate pleacă de la faptul că nu există strategii pentru agricultură. Consiliul Județean, Direcția Agricolă,  consiliile locale din zonele cu tradiție în cartofi – toate trebuiau să se preocupe de asta, nimeni nu a făcut nimic. De ani întregi am atras atenția că avem nevoie de sisteme de irigare, de asociații, de legi clare care să pună capăt comerțului ilegal – dar nimeni nu ne-a ascultat și acum se văd rezultatele”, spune Mike Luiza.

În această primăvară s-a semănat cu sămânță importată – la 3 lei kilogramul, pentru că românii nu mai au cartofi de sămânță care să corespundă cerințelor UE. Problema e că nici ce s-a importat nu e tocmai bun, deoarece solurile au caracteristici diferite, unde mai pui că în Vest nu există o secetă atât de mare ca la noi, care să dureze de ani de zile. Mike spune că o strategie în agricultură ar trebui să ia în calcul și aceste aspecte, pentru a se determina clar soiurile de cartofi pe care le putem folosi, pentru a nu mai lucra nimeni în pierdere.

...și nu suntem capabili să ne modernizăm

Pe de altă parte, semănarea haotică la nivelul micilor producători dă și ea bătăi de cap, deoarece aceștia nu se organizează în asociații și au mereu de pierdut. Marii producători, care au investit în terenuri, utilaje, tehnologii, personal, au contractate în general credite mari și s-au văzut nevoiți să continue în acest an cu cartofii, chiar dacă au avut un an 2012 dezastruos. Probleme sunt și aici, căci indiferent de cât de mari ar fi unii producători, nu toți au reușit să încheie contracte cu supermarketurile: pentru că nu au depozite prin care să garanteze posibilitatea de livrare pe tot anul și, chiar dacă sunt mai gustoși cartofii noștri decât cei străini, cei din urmă arată mereu mai bine și îndeplinesc întocmai condițiile UE.

„Din păcate, se pare că nu putem face ordine în toată treaba asta cu cartofii. Nu reușim să respectăm toate reglementările UE, la noi omul face ce vrea și cultivă fiecare pe parceluța lui, bolile de carantină se extind rapid de la o parcelă la alta… Unii continuă cu practicile neloiale și batem pasul pe loc”, este de părere Mike Luiza.

Speranțele mor de la un an la altul

Directoarea Stațiunii de Cercetare de la Târgu Secuiesc spune că, deși mulți agricultori mari au spus anul trecut că renunță la cartofi, niciunul nu a făcut-o în întregime, pentru că oamenii au investit în cele necesare acestei culturi, şi pentru că fiecare a sperat la un an mai bun în care să recupereze pierderile din 2012. La Stațiunea de Cercetare din Târgu Secuiesc s-au semănat în această primăvară 35 de hectare cu cartofi, în condițiile în care în anii trecuți se semănau 100 de hectare. Acum nu s-au mai asumat însă riscuri inutile, mai ales după pierderile din 2012.

„S-a tot sperat pentru anul ăsta, însă mă tem că va fi și mai rău. Apa e cea mai mare problemă, sper să înțeleagă cineva și să facă ceva. Noi, ca Stațiune de Cercetare, am tot spus și am atras atenția, dar nu avem cum să rezolvăm problema. Seceta face ca toate culturile de primăvară să fie afectate”, a mai spus Mike.

Aceasta spune că mulți agricultori din județul nostru au început să se orienteze către alte culturi, chiar dacă încă nu au renunțat definitiv la cartofi. Astfel, câștigă teren culturile de porumb (în condițiile în care acum zece ani în județul nostru se cultiva doar sporadic porumb) și cele de muștar (foarte bun pentru sol în pregătirea acestuia pentru alte culturi), rapiță și soia.

Strategia  în agricultură este vitală

Mike spune că aceasta e o direcție bună, care poate deschide calea spre regândirea agriculturii, inclusiv clarificarea suprafețelor și modelarea terenurilor pentru diverse culturi.

„E nevoie de o cercetare atentă în agricultură, iar tehnologia la cartofi trebuie regândită de la început. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu mai e bine nimic din ce făceam, că în ritmul ăsta nu vom ține pasul cu cei din Vest, cu UE. Ne trebuie terenuri pregătite, alte soiuri de cartofi de sămânță și neapărat sisteme de irigații. Poate că mă repet iritant, dar trebuie să înțelegem cu toții că apa este absolut necesară și nu vom reuși să facem față fără sisteme de irigații, așa cum are agricultura occidentală; nu putem munci cu tehnici de acum 50 de ani și să vrem rezultate care să ne pună în rând cu ce se întâmplă acum în UE”, explică Mike.

Avem proiecte pe irigații, trebuie să le și concretizăm

În ceea ce privește sistemele de irigație, Mike spune că în județul nostru ar trebui realizat un bazin de acumulare pentru acestea, însă procedura este complicată și deloc ieftină și niciun producător nu ar putea să o susțină de unul singur (nici n-ar fi corect), așa că tot Statul este cel care trebuie să intervină. Există chiar și două proiecte în acest sens: unul pe zona Moacșa cu legare la Lacul de la Pădureni și altul pentru zona Târgu Secuiesc, cu acumulare de pe pârâul Casin și Râul Negru.

„Proiectele există, însă desigur că s-au blocat undeva. Am senzația că există o lipsă de comunicare, un dezinteres, la un anumit nivel. Și că toți se vor trezi și vor striga atunci când nu va mai fi nimic de făcut. Repet că producătorii de cartofi, fermierii care se ocupă cu agricultura, vor suferi enorm, căci de doi ani încoace ei nu mai câștigă nimic. Agricultura românească va fi catastrofală pentru că nimeni nu s-a ocupat de sistemele de irigații despre care vorbim de ani de zile, dar am senzația că noi spunem și tot noi auzim”, a punctat Mike, care speră că în luna iulie, la Ziua Verde a Cartofului de la Târgu Secuiesc, se vor pune concret pe hârtie toate aceste probleme legate de soarta cartofului covăsnean în contextul schimbărilor climatice.