Peste 100 de familii din staţiune au sărbătorit în acest sfârşit de săptămână Crăciunul pe rit vechi În staţiunea Covasna s-a dezvoltat de-a lungul anilor o comunitate de persoane botezate după calendarul Iulian, anume pe stilul vechi folosit în România înainte de 1923, an în care s-a trecut oficial la calendarul Gregorian. Diferenţa dintre cele două calendare este de 13 zile, astfel sărbătorile în calendarul Iulian sunt cu 13 zile mai târziu decât cele oficiale. Aproximativ 200 de persoane din staţiunea Covasna sunt botezate

Peste 100 de familii din staţiune au sărbătorit în acest sfârşit de săptămână Crăciunul pe rit vechi

În staţiunea Covasna s-a dezvoltat de-a lungul anilor o comunitate de persoane botezate după calendarul Iulian, anume pe stilul vechi folosit în România înainte de 1923, an în care s-a trecut oficial la calendarul Gregorian. Diferenţa dintre cele două calendare este de 13 zile, astfel sărbătorile în calendarul Iulian sunt cu 13 zile mai târziu decât cele oficiale. Aproximativ 200 de persoane din staţiunea Covasna sunt botezate pe stilul vechi ortodox, fiind de altfel şi singura comunitate de acest gen din judeţ. Vineri, 7 ianuarie, a fost Crăciunul pentru cei 200 de oameni adepţi ai calendarului Iulian. Deşi aceştia îşi desfăşoară activităţile zilnice conform calendarului oficial din ţara noastră, evenimentele creştine sunt cu 13 zile mai târziu.

Preotul paroh al bisericii din Covasna, Emilian Păstrăveanu, vorbeşte despre lăcaşul de cult ca fiind a doua sa casă. El doreşte să dezvolte comunitatea de creştini adepţi ai calendarului Iulian chiar dacă vântul bate împotriva sa. Cu tărie de caracter şi convingere pentru lucruri creştineşti, acesta încearcă să arate lumii că indiferent de cult persoanele sunt la fel şi se pot înţelege. Cu părere de rău pentru excluderea din rândul cultelor şi nerecunoaşterea ca pe un cult oficial, preotul Emilian Păstrăveanu trăieşte cu speranţa că într-o bună zi situaţia se va schimba şi lucrurile în parohia sa vor funcţiona mai bine.

De când slujiţi în această parohie?

În iunie 2010 am fost hirotonit ca şi preot paroh al acestei mici comunităţi de persoane care sunt adepte ale stilului creştin ortodox pe rit vechi. Înainte de a deveni preot am fost cantor la o biserică asemănătoare din Fălticeni, judeţul Suceava, dar preotul precedent s-a îmbolnăvit şi cineva a trebuit să îi ia locul. De când am venit aici mă simt minunat deoarece sunt înconjurat de oameni minunaţi şi eu nu consider preoţia ca pe o meserie ci ca pe o chemare de la Dumnezeu.

Ce include munca în această biserică?

Nu ştiu cum aş putea defini termenul de muncă în acest caz. Munca nu o fac singur, enoriaşii sunt mereu gata să dea o mână de ajutor în toate, astfel lucrurile se derulează mult mai uşor. Împreună pregătim slujbele din biserică, curăţenia se face tot cu enoriaşii iar cheltuielile sunt suportate tot de ei. Deoarece Parohia Ortodoxă după calendarul Gregorian nu recunoaşte stilul vechi ca pe un cult, nu primim sprijin financiar de la stat astfel trebuie să ne descurăcm singuri cum putem. Deşi am fost excluşi din rândul cultelor, noi credem în acelaşi Dumnezeu ca şi ei, singura diferenţă este cea dogmatică. Noi avem nişte norme mai stricte şi un set de reguli bisericeşti mult mai diversificate dar asta nu ne opreşte de la a practica această formă de credinţă şi nu înseamnă că ne vom converti brusc la calendarul Gregorian pentru a fi pe placul cuiva. Ne simţim bine în această comunitate deoarece sunt oameni ca oricare alţii din orice colţ al lumii.

Dacă nu aveţi parte de sprijin financiar, cum vă descurcaţi cu cheltuielile din biserică?

Toţi banii care intră în biserică sunt donaţii de la enoriaşi, în special pensionari, deoarece ei vin mai des pe aici, tinerii vin mai rar, dar la sărbătorile mari sunt prezenţi. Enoriaşii doresc să menţină această biserică deschisă astfel majoritatea chetuielilor sunt suportate de ei, aduc bani, cumpără lumânări şi toate cele trebuincioase pentru slujbele de zi cu zi din biserică. Mai sunt ocazii când primim donaţii şi de la turiştii cazaţi la Spitalul de Cardiologie din apropiere sau de la persoane din Suceava, localitate unde se situează Patriarhia Ortodoxă după Rit Vechi.

Din ce an datează această biserică? Necesită investiţii urgente?

Din cunoştinţele mele biserica a fost construită în anul 1992, an din care este funcţională şi nu a suferit nicio recondiţionare. Din această cauză ar avea nevoie de câteva investiţii pentru că sunt foarte multe lucruri vechi care nu mai prezintă siguranţă sau nu mai au frumuseţea de odinioară. Cu căldura am înţeles că nu prea au fost probleme, înainte era sobă cu lemne şi în urmă cu câţiva ani au fost instalate calorifere sub scaunele enoriaşilor, astfel persoanele prezente la slujbă nu simt frigul de afară. Un alt motiv pentru care nu este frig în biserică este acela că lumina din biserică în timpul slujbelor provine în special de la lumânări. Candelabrul nu are becuri electrice sub formă de lumânări ci sunt lumânări propriu-zise din ceară. Un lucru urgent ar fi schimbarea lumânărilor deoarece sunt compuse dintr-o ceară de slabă calitate şi produc foarte mult fum în biserică, o lumânare compusă din ceară mai fină nu face atâta fum. Din cauza acestui fum s-au alterat picturile murale. Majoritatea icoanelor pictate pe pereţii din biserică sunt afumate rău de tot şi aş dori să le recondiţionez, dar asta ar însemna o strângere de fonduri mai mare deoarece este o investiţie costisitoare. Rămâne de văzut cum voi realiza acest lucru dar un lucru este sigur, eu nu am venit aici ca să dorm pe o ureche ci să fac treabă aşa cum simt eu că trebuie. Pe lângă icoane şi picturi murale fumul afectează şi enoriaşii deoarece riscă să se îmbolnăvească inhalând în timpul fiecărei slujbe o cantitate mare de fum.

Ce vă aduce satisfacţie în parohie, sunteţi dispus să renunţaţi şi să plecaţi din staţiune?

Un preot pe rit vechi este hirotonit pe viaţă şi acesta nu poate părăsi parohia unde slujeşte. Singurele cazuri în care acesta nu mai slujeşte este cazul în care se îmbolnăveşte grav sau are abateri grave şi nu pot fi remediate, dar în aceste cazuri preotul este caterisit şi nu mai are dreptul de a sluji nicăieri. Satisfacţia o primesc de la enoriaşi, încă de la bun început am fost primit bine şi nu am fost respins. Pe lângă acest lucru le plac slujbele şi simţeau şi ei o nevoie de schimbare. Împreună cu ei voi încerca să dezvolt acest lăcaş de cult deoarece este unic în judeţ, numai aici pot veni la slujbe şi din acest lucru poate reuşim să o introducem într-un circuit turistic. Biserica poartă hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” şi chiar dacă este mică este frumoasă, dovadă numeroşii turişti care vin şi numai să o vadă chiar dacă ei fac parte din alte culte. Pentru mine este o mândrie această biserică şi în ea slujesc pe Dumnezeu sub îndrumarea Sfântului Duh. Aşa mi-a fost dat să fac şi voi urma calea care mi-a fost arătată.