Găinar este acela care fură o pâine ca să nu moară de foame. Sau aceea care fură 25 de lalele ca să le vândă şi să-şi hrănească cei cinci copii flămânzi. Infractor este acela care face trafic de influenţă, care confundă bugetul statului cu bugetul familiei sale, care deturnează în folosul personal sau al familiei politice uriaşe sume de bani. Nu se vrea a fi o definiţie în consonanţă cu litera DEX-ului, ci un mod de a mă face înţeles.

Justiţia şi legile româneşti nu-s întotdeauna drepte. Oamenii legii judecă de multe ori ciudat. Amărâta care-a furat câteva lalele a fost condamnată la trei ani de închisoare. A fost nevoie de intervenţia preşedintelui, care a graţiat-o după câteva luni de puşcărie. Un procuror, un judecător, un om politic care primesc bani şi alte bunuri ca să favorizeze alte persoane sau grupuri de persoane au parte de aceeaşi pedeapsă, de cele mai multe ori cu suspendare. Dacă prejudiciul cauzat instituţiilor statului se ridică la cifre ameţitoare şi dacă presa face scandal, atunci baronii infractori fac şi ei trei-patru ani de puşcărie, plângându-se de procese politice şi ameninţând cu sângeroase răzbunări.

Aşa o arăta dreptatea legii? Legile astea, făcute de nişte parlamentari-avocaţi ticăloşi, puşi pe îmbogăţire rapidă, ar trebui schimbate. N-ar trebui ca infractorul Adrian Năstase, fost prim-ministru şi cel mai influent om al unui mare partid politic, să fie condamnat pentru luare de mită şi alte infracţiuni conexe la fel ca amărâtul care fură o pâine sau o lalea. N-ar trebui ca infractorul de rang superior George Becali să aibă parte de un regim de detenţie mai uşor decât găinarii de rând. Dimpotrivă.

Românii par a fi un soi de oameni care nu dau prea mulţi bani pe lege, pe puterea şi dreptatea ei. Aşa am fost învăţaţi, aşa am fost crescuţi, aşa ne-a intrat în deprinderi de pe vremea romanilor, turcilor, fanarioţilor, slavilor. Partea asta de lume trăia, rezista şi se dezvolta prin peşcheş şi supuşenie. E complicat să schimbi lucrurile astea, să transformi metehnele în calităţi şi să le impui în legi drepte, aplicate de oameni drepţi. E mult mai simplu să continui cu mita, şpaga, peşcheşul, urzeli de alcov politic şi alte obiceiuri întipărite în gena noastră de veacuri.

Ar trebui ca legea să fie una pentru toţi, ar trebui ca nimeni să nu fie mai presus de lege, ar trebui ca metehnele noastre să nu fie şterse de adâncimea temenelilor şi mărimea şpăgii. Da, ştiu, lucrurile astea sunt scrise în Constituţie. Acolo şi rămân, nici măcar oamenii legii nu le bagă-n seamă când îl judecă pe un politician infractor vreme de opt ani ca să se ajungă la prescripţia faptei penale. Dar care se grăbesc să o judece şi să o condamne la trei ani de închisoare pe o mamă de cinci copii care a furat 25 de lalele. Din păcate, inerţia infracţională vine de sus, de foarte sus, din înaltele cercuri ale Puterii. Neîncrederea în Justiţie, mita şi şpaga sunt „loc comun” în conversaţiile selecte de pe holurile Parlamentului şi ale celor două Palate cu semnificaţii majore în conştiinţa românilor. Acolo-i buba. Ce putem noi face ca s-o spargem, pentru a uşura durerea câtorva milioane de români? Nu ştiu altă metodă decât implicarea fiecăruia dintre noi în orice proiect care poate duce la asanarea spaţiului public poluat de politicienii infractori şi supuşii lor. Starea contemplativă nu a fost niciodată şi nici nu va fi o soluţie pentru România. „Înţelepţii” trebuie să intre în arenă, să nu refuze lupta, iar populaţia trebuie să aibă contribuţia ei, prin orice acţiune de natură să dezvăluie sau să oprească infracţiuni economice, financiare, politice.

Recent, judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au apreciat că Adrian Năstase n-a primit pedeapsa potrivită pentru toate faptele sale şi, în urma recursului declarat de procurori, i-au mai adăugat şase luni. E o victorie, chiar dacă palidă, a Justiţiei care l-a arestat pe fratele preşedintelui. Nu şi a Justiţiei care a evitat opt ani de zile să-l judece pe infractorul Dan Voiculescu. Om avea justiţii paralele?!