Tânăra este elevă de liceu şi a lăsat handbalul pentru un sport de full contact.

Urăște agresivitatea, se ține departe de scandal, dar nici potențialilor dușmani ai ei nu prea le-ar conveni să o supere. Fogarasi Hajnalka este la prima vedere o fată firavă, o elevă de liceu care se gândește la examenul de bacalaureat ce o așteaptă în această vară. Pe lângă acest lucru însă, Hannika se urcă zi de zi în ringul de box și este o prezență deja cunoscută la numeroase gale K1.

- Când te-ai apucat de K1 și ce te-a atras la acest sport?

- Fac sport de când mă știu, am făcut zece ani de handbal aici la Sfântu Gheorghe, după care am încercat aikido. Nu a fost tocmai genul meu de sport, dar a fost o introducere în ceea ce înseamnă această lume a luptelor. După un timp am încercat cum este să fii în ring și să boxezi, și fac asta de trei ani de zile. Sunt legitimată la Clubul Cobra Lery Gym.

- Din câte știu, ești singura fată la acest club care se antrenează la Sfântu Gheorghe. Cum este să fii în această lume a băieților?

- Așa este, sunt singura fată acum la Sfântu Gheorghe care este luptătoare K1. Din când în când mai apar fete, dornice să încerce, cum este, dar de obicei ele nu stau mai mult de două-trei luni, după care renunță. Eu m-am obișnuit cu băieții, mă antrenez după programul lor, ei sunt adversarii mei în ring la antrenament. Nu este nimic deosebit în acest lucru, cred că oricine s-ar putea obișnui. Unii mă privesc ciudat pentru că sunt fată și boxez în ring, dar nu m-am simțit niciodată altfel, nu am fost tratată în mod diferit, nici discriminată pentru că sunt fată.

- Când ai început să lupți la competiții? Povestește-ne despre meciurile pe care le-ai avut până acum.

- Primul meci l-am avut acum doi ani, în cadrul unei gale, după care au urmat altele, în jur de zece, atât în țară, cât și în străinătate. Am avut meciuri în Ungaria, Austria și acasă. Dintre acestea majoritatea le-am câștigat, până acum am piercut doar două partide.

- Te-ai întors în sala de antrenament după sărbătorile de iarnă. Pentru ce te pregătești, când va avea loc prima competiție din acest an?

- Prima gală K1 din acest an va avea loc în luna martie la Mediaș. După aceea voi mai avea un meci în Italia, apoi în Austria și în Ungaria. Mă antrenez destul de intens, în jur de două ore pe zi, la care se adaugă alergatul de dimineață sau seara, merg la înot, iar înaintea unei gale antrenamentele durează mai mult, sunt mai intense. De obicei antrenamentul are două părți. În prima oră facem exerciții de încălzire și de forță, după care avem tactică și lupte propriu zise în ring.

- Ce au spus părinții tăi când le-ai dat de știre că te urci în ring?

- Părinții mei și-ar fi dorit ca eu să continui handbalul, dar mie îmi plac mai mult sporturile individuale. La început mama mea nu a prea fost de acord cu luptele, dar în timp s-a schimbat și atitudinea ei. Ori de câte ori au ocazia și posibilitatea, părinții mei vin la meciuri și mă susțin.

- Ce faci în afară de sport? Cu ce te ocupi și care sunt pasiunile tale?

- Sunt în clasa a XII-a la Grupul Școlar Economic, așadar anul acesta va trebui să pun burta și pe carte. Am planuri în ceea ce privește școala, vreu să merg mai departe, să urmez o facultate. Mă pasionează psihologia, de aceea vreau să urmez cursurile unei astfel de facultăți. Aș vrea să mă perfecționez în domeniul psihologiei criminale, cred că acest segment mi s-ar potrivi cel mai mult. De asemenea îmi place fotografia, aceasta este de fapt pasiunea mea.

- Te-ai confruntat vreodată cu situații în care a trebuit să aplici în viața de zi cu zi ceea ce ai învățat și exersat la antrenamente?

- Nu, niciodată. Poate că sună paradoxal, dar sunt o persoană căreia nu îi place violența. Ceea ce fac eu în ring nu mi se pare mai dur decât alte sporturi. Fiecare ramură sportivă este dură în felul ei, am avut accidentări și la handbal, în acest sens nu consider luptele ca fiind altfel. Pe de altă parte însă încerc să nu intru în conflicte și să rezolv problemele pe care le am în mod pașnic.

- Ai primit oferte de la alte cluburi pentru a te transfera? Sau dacă ai primi, ai lăsa Sfântu Gheorghe în urmă?

- Nu am primit nicio ofertă, și nici nu știu despre eventuale oferte care s-ar fi propus către clubul la care activez. Antrenorul meu, Papp Ferenc, este unul dintre cei mai buni din țară, sunt 100% mulțumită de el și de modul în care acesta își face treaba, așadar nu cred că aș pleca. Sigur, se pot întâmpla multe, dar pornind de la situația de acum, pot spune că nu vreau să plec.

- Ai ceva ritual înaintea meciurilor, ceva ce respecți cu strictețe?

- Singurul lucru pe care îl respect orice ar fi este să mă odihnesc. Este nevoie de foarte multă odihnă înaintea oricărei partide. În rest nu am nicio superstiție, nu merg la meciuri cu obiecte care îmi poartă noroc, nu cred în astfel de lucruri. Câștigarea unei partide depinde în mare parte de mine.

- Ai vreun adversar de care te temi?

- Nu, nu mă tem de nimeni. Cred că pot câștiga orice meci, asta depinde însă de mai mulți factori: cât de pregătit este adversarul, ce condiție fizică și psihică are, cât este de concentrat. Toate acestea sunt valabile și pentru mine, desigur. Dar nu mă urc în ring cu teamă, oricine ar fi adversarul.

- Ce sfat le dai acelor fete care poate ar încerca acest sport, dar au anumite rețineri?

- Multă, multă perseverență. Nu spun că este ușor, pentru că nu este așa. Dar trebuie ținut cont de faptul că vorbim despre un sport ca oricare altul. Cuvintele cheie pentru succes sunt aceleași: antrenament și perseverență. Nu există reguli valabile numai în acest domeniu, dacă ceva îți place într-adevăr, și faci acel lucru cu plăcere, trebuie să ai și răbdare, dar să și muncești pentru a atinge un nivel de performanță.