Pe Felician Ursache mulți îl cunosc ca fiind directorul Oficiului Judeţean de Cadastru Covasna, sau astronomul amator. Puțini știu însă că el are și o pasiune mai puțin cunoscută pe meleagurile covăsnene, și anume snookerul. Cu toate că posibilitățile practicării acestui sport la Sfântu Gheorghe sunt practic zero, Felician Ursache a reușit să evolueze și este la ora actuală arbitru internațional. Despre toate acestea ne-a povestit în cadrul unui interviu.

– De unde vine această pasiune pentru snooker?

– Mi-a plăcut întotdeauna biliardul, am jucat și joc biliard. Am jucat și în Sfântu Gheorghe, dar și la Brașov, unde condițiile sunt mai bune. Snooker am văzut prima dată la televizor, postul Eurosport a început să dea snooker la începutul anilor 2000, și plăcându-mi biliardul, am început să mă gândesc unde găsesc o masă de snooker, să văd și eu cum e. Am căutat pe internet și am găsit un club la Brașov. Am mers, am încercat, mi-a plăcut și uite așa m-am împrietenit cu snookerul, în urmă cu câțiva ani.

– Cum a fost primul contact cu acest sport? Ce v-a impresionat?

– Am fost primit cu căldură la Brașov, chiar dacă eram mai în vârstă față de ceilalți, la club evoluând mai mult copii. În primul rând m-a impresionat masa, care este mult mai mare decât masa de biliard. Masa de snooker are 3,37/1,78 metri. În al doilea rând, nu numai că masa e mai mare, bilele sunt mai mici. Unii spun că diferența între snooker și biliard e la fel de mare ca diferența dintre tenisul de câmp și tenisul de masă.

– Cum ați ajuns să deveniți arbitru de snooker?

– Am început să mă apuc de snooker în urmă cu 3 ani, la început mergeam o dată pe săptămână, jucam, mai participam și la concursuri, apoi m-am gândit, ce-ar fi să devin arbitru? Având peste 40 de ani, e clar că nu mai pot obține cine știe ce rezultate ca sportiv, însă ca arbitru am posibilitatea de a participa la competiții de rang înalt. Am citit mult, încet-încet am ajuns la Centrul Național de Snooker de la București. Am jucat în competiția normală de bărbaţi, câteva etape în campionatul național, în campionatul național de masters (peste 40 de ani), iar arbitrul internațional Alexandru Crișan a scos câteva posturi de arbitru, am făcut cursurile de arbitraj de la Centrul Național de Snooker, și astfel am devenit și arbitru cu acte în regulă.

– Alexandru Crișan va arbitra zilele acestea la un prestigios concurs de snooker la Londra. E rentabil din punct de vedere financiar să devii arbitru de snooker?

– Eu am arbitrat la Brașov, la București, apoi în martie anul trecut am devenit arbitru internațional, am arbitrat la Campionatul European U21 de la București, și Campionatul European de la Sofia. Vorbim de amatori. Mă bucur nespus de mult pentru mentorul meu în arbitraj, Alexandru Crișan. El este la un alt nivel, și abia el a început să și câștige bani din arbitrajul de snooker. Eu la competițiile la care am arbitrat am mers pe cheltuiala mea, pe timpul meu liber, am mers din plăcere. Mi s-a asigurat cazarea, și atât. Dar m-am întâlnit cu multă lume, cu personalități importante ale acestui sport din țară, și chiar de peste hotare. Snookerul îl fac de plăcere. În timp ce practici snookerul, descoperi ce înseamnă echilibrul, puterea de concentrare și atenția, calmul, și nu în ultimul rând respectul atât față de sine și față de adversar, cât și față de toți ceilalți din jurul tău. Snookerul liniștește, de aia mă și duc. Când am timp liber, mă duc la un snooker, un biliard și ies din stresul cotidian.

– Ce vă place mai mult, să jucați sau să arbitrați?

– Ambele îmi plac la fel de mult. Arbitrajul la snooker nu seamănă cu arbitrajul la fotbal. Aici nu poți să ții cu nimeni sau să avantajezi pe cineva. Arbitrul la snooker este cel care ajută jucătorii să joace în condiții perfecte. Fair play-ul e literă de lege în acest sport, dacă un jucător a atins o bilă din greșeală și a făcut un fault, el o spune, nici nu e nevoie să vadă arbitrul. E un sport de gentlemeni prin definiție. Să fii arbitru de snooker e foarte interesant pentru că aproape că joci și tu. Tot timpul trebuie să stai într-o anumită poziție astfel încât să nu deranjezi jucătorul, trebuie să știi dinainte ce joacă el, să ai timp să te muți, să ajuți, să dai bila înapoi. Spre deosebire de biliard, la snooker arbitrul chiar are treabă. La biliard nu face absolut nimic, se uită doar când o bilă este foarte apropiată, să vadă dacă bilele se ating sau nu. La biliard arbitrul nu are ce face, dar la snooker e de muncă.

– Cât de scump este acest sport?

– Nu este foarte scump. Desigur, fiecare jucător trebuie să aibă tacul lui, așa este recomandat, pentru că se obișnuiește cu el, iar tacul este de fapt prelungirea corpului. Un tac costă între 100 și 1.000 de lei, și plus de asta ora de snooker la un club este între 10 și 20 de lei, depinde de oraș. Din păcate sunt puține locuri unde se poate practica acest sport. Cred însă că evoluăm, lucrurile se mișcă încet-încet și ne îndreptăm în direcția bună. La Sfântu Gheorghe nu există un loc unde să poți juca snooker. M-am gândit să fac ceva în această direcție, însă e nevoie de spațiu mare, iar masa de snooker este scumpă, 4-5.000 de euro, și e nevoie de 3-4 mese, cu una nu rentează.

– Ce urmează pentru dumneavoastră? O altă treaptă în arbitrajul internațional?

– Da, de ce nu? Trebuie să treacă timpul, să ai meciuri arbitrate, să capeți experiență, apoi dai examen și poți deveni arbitru de clasa a doua sau clasa întâi. Eu în principiu la anul pot deveni arbitru de clasa a doua, ceea ce îmi va da dreptul să particip la competiții mai importante de amatori, sau chiar și de profesioniști, însă la profesioniști te pun la primele meciuri, nu la semifinale sau finală. Drumul este așadar deschis pentru toată lumea, și atunci când îți place cu adevărat acest sport, intri într-o lume frumoasă a fairplay-ului și eleganței.