Am cam uitat de „Împărat şi proletar”, am cam uitat de Poetul naţional. Dar e ziua lui de naştere şi se cade mai întâi să facem o plecăciune adâncă în faţa Geniului. Apoi, ancorându-ne în realitate, să vorbim fie şi în treacăt despre protestul de stradă al transportatorilor şi fermierilor, unul inspirat parcă de versurile care aveau alt înţeles în anii în care profesori îndoctrinaţi ne băgau în cap analize geniale, mereu aceleaşi, despre viziunile socialiste ale poetului.    

 „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!/ Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă/, Egală fiecare şi să trăim ca fraţi!”. Mi-am amintit strofa asta vineri seara, când am văzut coloanele nesfârşite de maşini aduse să blocheze Capitala de şoferii nemulţumiţi de foarte multe lucruri, dar unul esenţial răzbătea dintre toate: traiul prost!  

Oamenii ăştia din stradă, fermieri şi transportatori şi ce-or mai fi, poate membri mascaţi ai partidelor, poate naţionalişti şi suveranişti, poate masochişti mânaţi pe străzi de discursuri populiste, oamenii ăştia nu ştiu economie, nu filozofează, n-au idee de ce stau prost finanţele ţării, dar ştiu, simt pe pielea lor că accizele la benzină şi motorină sunt nedrept de mari, că RCA-ul e făcut să-i îmbogăţească pe asiguratori, că drumurile-s proaste, că stau zile şi nopţi în vămi şi mulţi vameşi îi obligă să dea şpagă, că peste hotare sunt discriminaţi şi tot aşa până la vreo 50 de revendicări scrise pe hârtie spre a fi citite de premierul Ciolacu. 

Protestul lor vreme de câteva zile în frig înseamnă frica de trai prost, frica de nedreptate şi mizerie. Poate că ei au din ce trăi, dar sigur mulţi de lângă ei trăiesc de azi pe mâine. Un trai văduvit de normalitate, de siguranţa zilei de mâine, traiul pe care-l duc nişte bătrâni care îngheaţă noaptea la minus 20 de grade în case de chirpici fără foc în sobă pentru că lemnele-s scumpe... Traiul copiilor pentru care şcoala nu mai e spaţiul cultural în care aud şi citesc despre Eminescu, ci locul în care primesc o masă de prânz din care pot să ducă nişte resturi şi familiei flămânde. Traiul pe care nişte politicieni care se cred împăraţi îl consideră acceptabil, ba chiar bun de dat exemplu unei Europe năucite de invazia popoarelor migratoare.

Iar căciula înaltă şi albă, de cârlan care a apucat măcar un Paşti, purtată cu trufie provincială de fermierul ţăran din Moldova care-şi conduce „trupele” la războiul cu Guvernul, Căciula aceea părea scoborâtă direct din cântecul lui Ion Hagiu, învăţătorul din Zăbala care mi-a luminat câteva seri la un foc de tabără şi-o vadră de vin: „Cu căciulili pe frunte/ Stăm de veacuri ca un munte/În curbura Arcului Carpat”...

Dar am văzut discrepanţa uriaşă între cererile imposibil de rezolvat ale fermierilor şi transportatorilor şi căciula albă ca porumbelul păcii de pe capul fermierului comunicator şi poezia s-a dus dracului. Păi doar dacă eşti venit de pe lună poţi cere Guvernului benzină şi motorină gratis, ca-n Venezuela, pentru că suntem producători de petrol; şi doar dacă nu eşti luminat decât de-o lampă de gaz cu fitil mic poţi cere să nu mai existe controale la graniţă pentru camioanele transportatorilor, să nu mai fie controlaţi de APIA şi alte smuceli ale minţii de nu-ţi vine să crezi c-ai citit bine. Să ceri lucrurile astea ameninţând cu invazia utilajelor în Capitală sau blocarea vămilor înseamnă să-ţi doreşti, de fapt, ca negocierea cu Ciolacu să pice. 

Drept pentru care Ciolacu ar fi şi spus: „La mine nu merge cu ameninţări!”. Şi i-a lăsat în grija ministerelor de resort, faţă de care voinicii protestatari şi-au mai redus pretenţiile, chiar dacă cuplul politic hazliu Simion-Şoşoacă a încercat să deturneze protestul spre confruntări de stradă din care sperau să mai câştige nişte procente şi adepţi. 

Egalitatea, dreptatea şi frăţia sunt doar himere, indiferent ce genii le-au oferit un sens politic (Revoluţia franceză şi paşoptiştii), sau o valoare artistică (Eminescu, 1872-1874, Berlin). Oricare va fi sfârşitul protestelor îndreptăţite, dar prost gestionate de către fermierii şi transportatorii ajunşi în stradă „spontan”, mişcarea acestor oameni înseamnă o victorie meritată a  proletarilor, a celor care cer dreptate, frăţie şi măcar puţină egalitate de şanse în lupta dură cu inflaţia, taxele şi instituţiile discreţionare ale statului-împărat. 

Căciula albă ca o troiţă de pe capul fermierului răzvrătit împotriva nedreptăţilor a scris, vineri, o poveste pe care eu o spun în acest fel pentru că azi este ziua de naştere a Poetului naţional.

Sursa foto: epochdaily.ro