Anul nou oferă întotdeauna speranţe. Deşarte, în cele mai multe cazuri, pentru că prea puţine visuri reuşesc să se împlinească. Indiferent unde trăim şi cum ne numim, în perioade de criză e greu să prosperi, e o realizare dacă te menţii şi nu cazi în depresie. Şi-apoi, câţi credem, oare, cu adevărat în binefacerile sau nenorocirile prezise de „cititorii în stele” la fiecare cumpănă a anilor?! Ieşim din Anul Câinelui Şchiop şi intrăm în Anul Iepurelui Argintiu... Ei şi? Cum ne va schimba asta existenţa? Se vor reduce taxele şi impozitele? Cu siguranţă nu, dimpotrivă. Se vor ieftini benzina şi motorina? Nici vorbă, preţurile combustibililor vor continua să crească încet, dar sigur, astfel încât la Revelionul din 2015 un litru de motorină va costa 10 lei... Se vor ieftini, cumva, asigurările? Aiurea, se vor scumpi şi încă bine. Şi-atunci?!

Nimic nu-i sigur, glosăm pe teme adiacente crizei, pentru că ea, criza, este singura realitate confortabil instalată în existenţele noastre. Ştim, de pildă, că 2012 va fi încă un an de criză. Nu doar pentru noi, ci pentru întreaga Europă. Chiar dacă, conform unor agenţii internaţionale de rating, PIB-ul României va creşte uşor, criza euro va măcina firava revenire economică şi ne va menţine în „zodia” balanţei – foarte greu de echilibrat într-un an electoral. Potrivire fatală pentru România, drept pentru care nu-mi va fi greu să-i dau dreptate preşedintelui Traian Băsescu, cel care doreşte două sau chiar trei campanii electorale într-una singură. Oponenţii comasării alegerilor locale şi parlamentare vorbesc despre dictatură, democraţia care suferă şi alte bâzdâcuri. Să fim serioşi, cine mai crede că se poate reveni la o dictatură într-un stat european? Uite că a încercat Viktor Orban şi Fidesz-ul lui ceva şi au făcut rapid câţiva paşi înapoi. Nimic nu se mai mişcă în Europa noastră crizată fără acordul FMI şi binecuvântarea cuplului Merkel-Sarkozy. Şi unii, şi alţii se străduiesc să instaureze o „dictatură” a austerităţii şi reducerii cheltuielilor bugetare, de care europenii chiar aveau nevoie. Aşa că mai puţine alegeri vor însemna nu mai puţină democraţie, ci mai puţine cheltuieli absolut inutile, ceea ce sună foarte bine pentru noi toţi, indiferent cu ce partid simpatizăm. N-avem decât să ieşim la vot, să căscăm bine ochii, să ne informăm şi... să votăm. Nu mi se pare a fi nimic dictatorial în treaba asta.

Aş fi vrut să avem nişte şefi de stat şi de guvern care să ne „mintă frumos” cu un mesaj optimist convingător la sfârşitul lui 2011. N-au reuşit nici Băsescu, nici Boc minunea asta, unul dintre ei având o scuză solidă. Celălalt vede duşmani peste tot, ceea ce îi scoate din minte umorul şi optimismul în egală măsură. O brumă de optimism mi-a transmis, aş zice paradoxal, un intelectual (se ştie că ei nu o duc prea bine la capitolul ăsta), Neagu Djuvara, un om care la 95 de ani îşi petrecea noaptea de Revelion în pivniţa bine garnisită cu vinuri a unui prieten, dansând charleston...  „Boierul” Djuvara nu crede în sfârşitul lumii, prognozat de horoscopişti în decembrie 2012, dumnealui spune că, de fapt, nu-i nimic nou sub Soare, crize au fost şi-au trecut, vor mai fi şi vor trece, pentru că aşa e făcută lumea, nu suntem egali şi nici nu vom fi vreodată egali, pentru că nu ne-am născut egali, ci diferiţi în toate privinţele.

E simplu, nu? Crize au fost, crize mai sunt, crize vor mai fi. Ne vom învăţa să trăim cu ele sau în umbra lor. Dar vom trăi! Cum anume vom trăi, asta e altă întrebare, la care va trebui să răspundem fiecare dintre noi.  Cu siguranţă, însă, va fi nevoie să avem mai multă grijă de noi şi de ai noştri, pentru că statul îşi va asuma tot mai puţine responsabilităţi în acest sens.