Precum primarul nostru Antal Arpad, şi eu m-am simţit violat începând de marţi de pe la prânz. Antal se simţea violat de poporul român, care îl obligă să iubească România; e şi asta o formă de  viol, am mai spus-o, dragoste cu sila... viol se cheamă. În ce mă priveşte, eu mi-am simţit violate inteligenţa, bunul simţ şi am avut chiar o senzaţie fizică de murdărie asistând, prin intermediul Televiziunii Române, la spectacolul trist oferit de „militarii revoluţionari” Mircea Dogaru şi Dorin Lazăr Maior. Primul fost colonel, acum disponibilizat şi posesor al unei pensii la care trei-sferturi dintre dvs. nici nu puteţi visa, al doilea revoluţionar de meserie, fost deputat PSD, cercetat şi la această oră într-un dosar de şantaj, posesor al unei indemnizaţii şi al altor privilegii dăruite de guvernele post-decembriste  celor cu merite deosebite, în semn de recunoştinţă pentru nopţile pierdute şi oamenii nevinovaţi împuşcaţi aiurea la Revoluţie, un individ mereu nervos şi agitat, din cauza căruia, după cum scrie presa braşoveană, ziarista Maria Petraşcu a murit de inimă rea, după o altercaţie cu revoluţionarii cu prilejul comemorării din 22 decembrie 2011, fiind decorată post-mortem de „dictatorul” Traian Băsescu.

Ăştia erau liderii unei adunături de militari, revoluţionari, „ofiţeri de investigaţii” de pe la FACIAS (o fundaţie patronată de informatorul fostei Securităţi, Dan „Felix” Voiculescu, foarte activă şi în judeţul Covasna), preoţi şi ce-or mai fi fost, care a protestat în faţa Televiziunii Române împotriva preşedintelui, Guvernului, Puterii, Parlamentului, Televiziunii... Dar problema nu este că toţi oamenii ăştia mai mult sau mai puţin furioşi şi-au strigat nemulţumirile, violul şi murdăriile am început să le simt în momentul în care aceşti lideri şi-au prezentat revendicările, scrise într-o platformă-program (chestie serioasă...) şi înaintată conducerii TVR. Cei doi domni se declară liderii „societăţii civile angajate” în lupta împotriva dictaturii reprezentate, fireşte, de Traian Băsescu şi actuala Putere. Ei ar avea oricând, la orice oră şi în orice condiţii, 500.000 de voturi la îndemână, cu care, nu-i aşa, pot face ce vrea muşchii lor... Această „societate civilă angajată” (probabil de acelaşi Dan Voiculescu) nu va renunţa la luptă până nu vor demisiona Băsescu şi Guvernul Boc, în programul lor de guvernare figurând şi alte măsuri pe care le vor lua după ce vor cuceri Puterea prin alegeri obligatoriu anticipate: desfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, desfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, desfiinţarea altor structuri de siguranţă naţională... La manifestaţie oamenii lui „Felix” purtau pancarte cu poze şi nume de „Băsişti mascaţi” şi „Slugoi Băsişti” din presa românească, indezirabili pentru democraţia originală ce va fi instaurată de noii stăpâni.

Reapar, aşadar, listele negre, făcute de o aşa-zisă societate civilă condusă de un fost colonel abulic şi frustrat şi de un fost revoluţionar cercetat penal. Aceste personaje se declară „reprezentanţi ai poporului” şi „apărători până la moarte” ai voinţei acestuia. Când am auzit vorbele astea am simţit că sunt murdărit, terfelit, violat de „reprezentanţii poporului”. Păi dacă-i aşa, dacă suntem obligaţi să alegem şi să facem liste negre cu oameni din presă şi politicieni de care viitorul regim „democratic” va trebui să scape într-o formă sau alta (ce-aţi zice de un canal Dunăre-Bucureşti?!), atunci e bine ca oamenii ăştia, şi nu numai ei, să ştie că pentru mine e mult mai onorantă compania „Băsiştilor” Hurezeanu, Tatulici, Drăgotescu (de unde i-or fi scos pe ăştia „Băsişti”?!), Turcescu, Cristoiu, Guşă, Turturică, Andronic, decât cea a „Felixiştilor” Badea, Gâdea, Ciutacu şi alţi „ciumpalaci” angajaţi... În acelaşi timp, îmi dau seama că pentru Badea, Gâdea et. comp. „Băsiştii” sunt tot ce poate fi mai dezonorant şi netrebnic. Un semn clar că poziţiile noastre sunt oarecum ireconciliabile, fiecare crezând în dreptatea lui. Singurul lucru care miroase a dictatură aici este să-i pui pe liste negre şi să-i reduci la tăcere, ceea ce tocmai făcură liderii societăţii civile Dogaru şi Maior, angajaţi în „misiunea” sfântă de a scăpa ţara de Băsescu. Ce coincidenţă, exact aceleaşi vorbe le-am auzit de la onorabilii Victor Ponta şi Crin Antonescu, ceea ce înseamnă că oamenii mari şi ideile mari se regăsesc mai devreme sau mai târziu.

După cum uşor se poate observa, „dictatura militar-revoluţionară” pregătită de Voiculescu-Ponta-Antonescu n-are nicio treabă cu economia şi finanţele ţării, singura legătură cu treburile astea minore e o pancartă agitată de militarii disponibilizaţi ai lui Dogaru, pe care scrie „Moarte F.M.I.”... E clar că ni se pregăteşte o întoarcere în timp, despre care nu ştim unde se va opri. Dar dacă ne vom duce undeva dincolo de 1989, atunci  măcar să-i scoată din cazanul cu smoală (sau din împărăţia îngerilor, cine ştie?) şi pe Ceauşeşti, ăştia se pricep cel mai bine să-şi reducă la tăcere adversarii politici şi se vor face repede utili noii Puteri.