Două noi subiecte agită viaţa publică românească în aceste zile: Legea sănătăţii şi decizia CCR de neconstituţionalitate a Legii eutanasierii javrelor maidaneze. Una mai importantă ca alta, amândouă legile astea au scos oamenii în stradă. Nu mulţi, preţ de câteva sute, cu pancarte purtând mesaje care intră la inima oamenilor: „Respect Arafat”, „Ne-aţi condamnat la moarte”, „Curtea Constituţională apără ordinea în ţară”... Corecte, bine ţintite, punct ochit-punct lovit, ce mai! N-am înţeles prezenţa drapelului tricolor la manifestarea patronată de iubitorii de javre, dar nu le înţeleg nici eu pe toate... Esenţial, însă, pentru democraţia românească este că presiunile asupra CCR au prilejuit conservatorilor lui Voiculescu o întâlnire pe care şi-o doreau de multă vreme... Au şi oamenii ăştia dreptul să se bucure în pace!

Problema cu noi este că ne place să nu facem nimic, iar când alţii încearcă să mişte, totuşi, ceva, luăm foc şi încep protestele. Nimeni, dar absolut nimeni n-ar fi reuşit să facă o Lege a sănătăţii care să fie acceptată de toţi românii. Nici măcar Raed Arafat. Tâmpenia este că se manipulează din greu, unii devin îngeri fără să fie, alţii demoni şi nu sunt... În nebunia asta televizată, în care toţi desfiinţează o lege pe care nici măcar n-au citit-o, vocile raţionale se aud rar şi stingher. „Formatorii de opinie” devin specialişti şi în medicina de urgenţă, şi în eutanasierea maidanezilor. Aşa-i la noi, ne pricepem la toate.

N-aş vrea să fiu înţeles greşit. Rolul jurnalistului este să informeze corect şi, după caz, să-şi dea cu părerea. E dreptul şi chiar obligaţia lui, sunt părerile lui şi n-are nimeni (sau n-ar trebui să aibă) nimic cu ele – asta ca să-i lămuresc şi pe postacii mereu supăraţi, analfabeţi şi nervoşi, dar foarte prezenţi online, în legătură cu opiniile mele, pe care am tupeul şi chiar neobrăzarea să le fac publice. Problema intervine când încerci să iei locul specialiştilor, ori să creezi o opinie pro sau contra unor legi din care transpar evidente interese – de grup, de partid, de gaşcă. Asta au făcut până acum, şi probabil vor face în continuare, din păcate, televiziunile noastre cu Legea sănătăţii, pentru că, se pare, sunt mari interese în ce priveşte achiziţiile de echipamente medicale şi medicamente, de care grupuri de persoane influente din mediul politic şi de afaceri, inclusiv din presă, nu sunt deloc străine. Astea sunt industrii care produc profituri uriaşe şi funcţionează pe bază de lobby la nivel înalt. Un lobby din care medicii, dar şi mulţi alţi „întreprinzători”, câştigă sume uriaşe, câştiguri numite în general foloase necuvenite, şpagă şi altele de acest gen – ceva exemple am avut inclusiv în judeţul nostru. Aşa că ar fi indicat să nu credem chiar tot ce ni se spune, indiferent de către cine, şi să fim conştienţi că în societatea românească „îngerii” şi „demonii” convieţuiesc armonios acolo unde te-aştepţi mai puţin... Ca unul fără nicio pricepere în domeniu, nu pot să îndemn decât la moderaţie, răbdare şi transparenţă. Sper ca „îngerul” de serviciu Raed Arafat să-şi continue munca, alături de înlocuitorul său şi alţi specialişti din Ministerul Sănătăţii, şi să contribuie la modificarea Legii având în minte un singur scop: binele bolnavilor dintr-o societate bolnavă.

Cât despre neconstituţionalitatea Legii eutanasierii, ce să zic, se pare că suntem condamnaţi să cheltuim sume imense de bani pentru adăposturile, hrana şi sterilizarea maidanezilor. Asta nu ne scuteşte să fim muşcaţi de javrele sterilizate, care sunt mai agresive după ce au suportat operaţia respectivă. Deci, problema este departe de a fi rezolvată de Curtea Constituţională. Pentru că va veni momentul când aşa-zişii iubitori de câini şi pisici vor întreba autorităţile: cine vă dă vouă dreptul să sterilizaţi bietele animale, de ce să nu aibă şi ele pui? N-au şi ele dreptul să fie mame, să alăpteze, să crească şi să se înmulţească? Bănuiesc că atunci vom da o nouă lege, preluând experienţa chinezilor în politica demografică, prin care  să li se permită căţelelor să nască un singur pui într-o viaţă de câine. N-ar fi mai corect?!

Sigur, aceste legi atât de importante vor mai fi mult şi bine dezbătute de publicul larg, de televiziuni... Cine ştie, într-un final poate îşi vor găsi şi specialiştii adevăraţi un loc pe ecrane. Dar nu e cazul să ne facem prea multe griji,  şi pentru Legea sănătăţii soluţia va veni tot de la cei nouă înţelepţi de la Curtea Constituţională...