E vorba despre Vergil Voineagu, un tip care conduce Institutul Naţional de Statistică, sub oblăduirea căruia s-a organizat mult-discutatul Recensământ abia încheiat. Până să-l văd pe şeful INS trăiam cu impresia că asta e o intituţie onorabilă, dincolo de orice bârfe, şmenuri şi manele politice. Credeam cu tărie că avem şi noi măcar o instituţie profesionistă, ferită de manevre şi interpretări. Au fost suficiente 10 zile de haos la recensământ, pigmentate cu două-trei apariţii nefericite la TV ale şefului cel mare, un chefliu iremediabil, secondat în aceeaşi notă bâlbâită de şefuţul director Trică, pentru a mi se duce pe apa Debrenului orice urmă de optimism legată de subiectul în discuţie.

Oameni buni, chestiunea e că, dacă ai asemenea şefi, trebuie să-i ţii departe de presă, n-ai voie să-i laşi să se nenorocească pe la televiziuni şi pe telefoane în direct de la chefuri de Sfântul Dumitru. Dacă ţii la ei şi, mai ales, dacă ţii la Instituţia care-ţi face coşul zilnic, îţi numără ouăle şi-ţi calculează PIB-ul pe cap de locuitor, dacă nu vrei, aşadar, să o discreditezi, atunci e musai să-l ascunzi pe Voineagu măcar două-trei săptămâni şi să nu-l înlocuieşti cu alt nepriceput, ci să-ţi angajezi un purtător de cuvânt deştept şi descurcăreţ, care să înveţe repede şi să ştie totul despre complicata existenţă a INS, recensământ, CNP, întrebări la care ai voie să nu răspunzi şi alte lucruri demne de renumele unei instituţii despre care nimeni nu ştie ce face şi cu ce se ocupă. Nu că n-ar avea rostul şi importanţa ei, numai că un şef precum Vergil Voineagu decredibilizează total o instituţie onorabilă şi necesară.

Altfel, recensământul a avut mai mult succes decât se putea bănui după nefericitele prestaţii mai sus-pomenite. Un sondaj IRES a descoperit că doar 27% din cei chestionaţi şi-au manifestat neîncrederea, totală sau parţială, în necesitatea acţiunii de recenzare, în vreme ce aproape 70% au privit cu încredere şi bunăvoinţă recensământul. Dacă sondajul IRES e corect, atunci înseamnă că recenzorii n-au muncit degeaba. Şi nici şefii lor din teritoriu, mult mai pricepuţi şi profesionişti decât cei de la Bucureşti (mă refer la cei din Covasna, dar cu siguranţă şi în alte judeţe lucrurile au mers bine).

Sunt convins că în Covasna n-au fost niciun fel de probleme la recensământ, dar asta nu ţine de buna organizare asigurată de la centru, ci de capacitatea, experienţa şi profesionismul celor care s-au implicat în această acţiune la nivelul Statisticii judeţene, Prefecturii şi, măcar parţial, al primăriilor. Sigur, se putea şi mai bine, ar fi fost nevoie de o mai atentă selecţie a recenzorilor, de o pregătire mai aplicată şi de o publicitate mai agresivă, dar, din fericire, covăsnenii sunt disciplinaţi şi docili, nu-şi bat joc de un interes general care poate avea urmări asupra existenţei fiecăruia dintre noi. N-am idee ce etnie şi-au declarat la recensământ romii, de pildă, dar aş pune pariu că vor fi mult mai mulţi decât acum 10-15 ani. Ceea ce e bine mai ales pentru ei, dar şi pentru statul român şi autorităţile locale, care au un tablou mai exact al situaţiei şi îşi pot face nişte planuri de perspectivă – pentru că în materia asta complicată totul se petrece „în perspectivă”.

Ştiu că n-o să-şi dea nimeni demisia din vreo funcţie de conducere la nivelul Institutului Naţional de Statistică. Nu e stilul nostru. Dar dacă, totuşi, printr-o minune de la Guvern, cineva se gândeşte să-i dea afară pe nepricepuţii care conduc acum I.N.S., ar fi indicat ca premierul (sau oricine altcineva hotărăşte în domeniul ăsta) să afle că în judeţul Covasna Statistica dispune de câţiva specialişti de excepţie.