Ani de zile presa de toate culorile şi apucăturile a declamat ritos: „Daţi tinerilor o şansă!”, „Lăsaţi tinerii să intre în politică!”, „Singura speranţă a României – tinerii politicieni”. Şi altele, şi altele, încât începusem şi eu, naivul, să cred că invazia de tineri în politica românească poate fi o alternativă la mocirla puturoasă în care ne-au băgat politicienii bătrâni, hârşiţi în rele, depăşiţi de epocă. Cu timpul am văzut şi cum arată prestaţia tinerilor în partidele politice. Şi m-a cuprins neagra disperare...

Nu vă dau nume, că e inutil, o să vreţi să-i împart pe partide, egal, disciplinat, echidistant... Nu mă obosesc cu comentarii echidistante, nu există aşa ceva, după cum nu există nici sfinţi în politică. Nici tineri, nici bătrâni, în politică există doar curvăsărie, aroganţă (vorbe înţelepte de la Gigi Becali citire...), fariseism, hoţie, putregai şi interese. Mai ales interese. Când ne-am săturat de fariseii şi hoţii bătrâni au venit fariseii şi hoţii tineri. În scurtă vreme ne-am dat seama că-s mai periculoşi decât bătrânii, vor mai mult, sunt hapsâni şi nesătui. Calcă pe cadavre, n-au principii şi nu-i preocupă decât propria îmbogăţire. Dacă le vorbeşti de ţară, popor, suferinţele celor mulţi, sărăcie, dreptate, se uită la tine ca la unul proaspăt scăpat de la spitalul de nebuni. Este categoria primului parlamentar român dat în urmărire internaţională pentru fapte de corupţie săvârşite sub acoperirea unui mandat de deputat. Îl cheamă Mihail Boldea, aţi auzit cu siguranţă de el, e din Galaţi şi a fugit din ţară cu câteva zile înainte de a fi arestat.

Al dracului potriveală, nu?! Parc-am mai văzut filmul ăsta... Dacă cineva va cerceta cu atenţie cazul, s-ar putea să constate că în afacerile imobiliare ticăloase ale deputatului pedelist tânăr şi hoţ sunt amestecate şi alte persoane importante, poate chiar nişte procurori, tineri şi ei, poate nişte notari şi alte oficialităţi politice locale, cum ar fi familia unui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Galaţi. Pentru că un tun imobiliar de peste 1 milion de euro nu se dă de unul singur, e greu să te ocupi şi de falsificarea actelor, şi de spălarea banilor, şi de mituirea autorităţilor şi amicilor politici, şi de fuga din ţară în ultimul moment. Nu poţi, ai nevoie de sprijin.

Şi-atunci intervine rolul partidului politic. Al oricărui partid politic din România, să ne înţelegem, s-a nimerit să fie ăsta de la PDL, dar putea să fie de la absolut oricare partid politic din ţară, pentru că toate-s la fel când vine vorba de bani pentru partid contra sprijin şi trafic de influenţă în folosul clientelei politice. Acest Boldea Mihail era, la 26 de ani, unul dintre cei mai tineri parlamentari români. Mare realizare pentru mentorul său din Galaţi, „marele” politician Mircea Toader, ăla de confundă stânga cu dreapta şi josul cu susul. Boldea ajunsese în politică după ce-şi făcuse un nume în lumea afaceriştilor gălăţeni, adunase omul nişte bani şi... ce să facă cu ei? Păi să-i cheltuiască, să cumpere influenţă şi un loc pe nişte liste, la alegerile din 2008, în partidul cu şanse mari să ajungă la Putere. Ceea ce a şi făcut tânărul afacerist, şi-a cumpărat (numai Toader ştie pe câţi bani...) un locşor în PDL Galaţi, apoi unul pe listele de candidaţi şi... salut popor, restul a fost floare la ureche, unde-a mers mia merge şi suta, n-a mai fost o problemă să cumpere nişte voturi amărâte de la nişte oameni amărâţi! Aşa ajunge tânărul din hoţ simplu, hoţ cu diplomă de politician corupt, capabil să-şi cumpere şi fuga din ţară.

Ăsta-i stilul „Tânăr, politician şi hoţ”. Nu e singurul, recent am înţeles că în atipicul nostru judeţ există tineri politicieni care trăiesc exclusiv din indemnizaţia de consilier municipal sau judeţean, o sumă de toată jena, nici măcar cât o leafă minimă pe economie. Nu ştiu sigur de ce, dar nici în ăştia n-am încredere, sărăcia nu e deloc o garanţie că eşti cinstit, corect cu tine şi cu ceilalţi, luptător pentru interesele comunităţii – cuvinte mari, aranjate în fel şi chip oricând e nevoie să raportezi alegătorilor ce-ai făcut în ultimii patru ani... şi ce măreţe fapte, în folosul exclusiv al aceleiaşi comunităţi, ai de gând să faci în următorul mandat. E stilul „Tânăr, sărac şi fără principii”, pentru că nu poţi să pretinzi că eşti principial când intri în politica locală independent şi peste doi-trei ani te îndrăgosteşti lulea de-un şef de partid şi treci în tabăra lui... Concubinaj cu acte-n regulă, supus rigorilor bunului simţ comun şi atacurilor celor pe care i-ai părăsit fără o vorbă de mulţumire că te-au lansat într-o „afacere” cu profit întârziat. Incorect şi cu cei care te-au ales, pentru că eu, să zicem, care-am pus ştampila pe un independent pentru că eram sătul de politicienii partidelor (chiar am pus-o...), eu de cine mai sunt reprezentat în Consiliul municipal sau Judeţean? De unul ameţit de aroma puternică a florii de Crin?! Mulţumesc, nu mai servim...

Şi-uite-aşa ajungi să nu mai ştii cine eşti şi pe cine reprezinţi, în vreme ce alegătorii înjură fără contenire tot ce înseamnă clasă politică şi politicieni corupţi, indiferent de vârstă.  În opinia mea, responsabili de toată nebunia pe care-o trăim cu indescriptibil patos politic sunt toţi cei care ne cer votul, dar şi toţi cei care-i votează.