Liberali înseamnă şi PNL, şi PDL, şi PMP. Aşa că titlul se referă la unitate liberală în toate componentele ei. Să o luăm pe rând.

PNL este cel mai presat să se împartă. „Mâna întinsă” pe care se tot jură Ponta că o îndreaptă non-stop către Antonescu şi PNL este o minciună. Încă una. Dacă mă ajută memoria, episodul „Geoană preşedinte” de la alegerile din 2009 l-a calificat pe Victor Ponta pentru titlul neoficial „minte cum respiră”. Atunci, la ultima dezbatere televizată, Victor Ponta, pe atunci şef de campanie al lui Geoană, l-a sfătuit pe acesta să nu-şi asume vizita nocturnă acasă la Vântu: „Minte-i, spune-le că n-ai fost la Vântu, ai fost acasă cu nevasta”. Geoană însuşi a mărturisit acest dialog într-un moment de sinceritate – condamnabilă, desigur. Din acel moment, pentru mulţi români cuvântul „minciună” s-a asociat politicianului-plagiator Victor Ponta.

Aşadar, mincinosul Ponta nu-şi va ţine niciodată vreo promisiune faţă de Antonescu. Ce urmăreşte premierul este să-i divizeze pe penelişti, să-şi apropie o cât de mică grupare, care apoi să sape adânc la piedestalul prezidenţiabilului Antonescu. De aceea oferă el funcţii liberalilor, de aceea le cântă serenade cu glas de sirenă: „Daţi voi guvernarea pentru a rămâne lângă Antonescu şi Iohannis? Păcat de voi, dar eu sunt băiat cumsecade şi încă vă aştept în guvernul şi partidul meu”. Clasicul divide et impera, atât de folosit de moştenitorii FSN-ului lui Ion Iliescu în situaţii de criză.

Adevărul este că Victor Ponta şi managerii Uniunii Social Democrate au frisoane când aud de cuplul Antonescu-Iohannis pentru alegerile din toamnă. Ca să-i despartă, să-i împartă, să-i dezbine pe susţinătorii celor doi niciun efort nu este prea mic. Cel mai la îndemână este să-i sperii pe cei din ministere şi din teritoriu. Sunt sute, mii de posturi oferite liberalilor după alegerile din 2012, o mulţime de directori şi adjuncţi la instituţiile descentralizate, prefecţi şi subprefecţi, soţi, soţii, cumnaţi, amante şi amanţi în tot soiul de instituţii ale statului, toate au fost oferite de alegerile din 2012 „eroilor” antibăsişti Antonescu-Ponta. Ce vor face acum oamenii lui Antonescu? Vor renunţa la funcţii, la salarii, la secretare, la privilegii, la tot ce înseamnă „ciolanul Puterii” pentru a rămâne nişte liberali demni şi neatârnaţi? Sau vor sări în barca ancorată discret la cheiul PSD, via PC sau UNPR?

E o întrebare la care nu ştiu câţi liberali sunt pregătiţi să răspundă. Unii, mai hotărâţi, fac reuniuni-agape colegiale prin ţară şi clamează unitatea PNL: „Prin noi înşine, doar aşa vom reuşi”. Iată un slogan mai vechi al liberalilor lui Crin, de care unii se vor despărţi la prima strigare. Problema e doar câţi anume vor dezerta, cedând „sirenei” Ponta. Pentru soarta democraţiei româneşti, sper să nu fie prea mulţi, să nu se ajungă la o masă critică. După cum sper ca Antonescu să nu se împiedice de arivismul unor liberali din teritoriu şi din ministere, oricum mai puţini decât marea masă de oameni de dreapta care la această oră nu ştiu cu cine să voteze.

Cât despre ceilalţi liberali şi relaţiile dintre unii şi alţii... Ce să spun? Îi văd cum reacţionează pe liberalii lui Vasile Blaga, pe liberalii Elenei Udrea, pe liberalii lui Mihai Ungureanu, ca să nu mai vorbesc de ţărăniştii lui Pavelescu, şi mă apucă disperarea. Ăştia nu vor reuşi niciodată să devină o forţă reală, opozabilă „mamutului” PSD. Ăştia se vor certa mereu între ei şi mereu cu PNL. Orgoliile şi prostia vor prevala în faţa tactului şi înţelepciunii. E un blestem de care va profita din plin Victor Ponta, pe care îl văd prim-ministru cel puţin până în toamnă, la prezidenţiale. Atunci abia s-ar mai putea schimba câte ceva în viaţa politică românească.

Până atunci vor curge acuze din toate părţile, vom auzi lucruri care ne vor oripila. Le vor auzi toţi, dar le vor înţelege puţini. Nucleele dure ale partidelor de stânga nu au fost niciodată şi nici nu vor fi vreodată impresionate de „mărunţişuri” precum furtul din banul public, atentate la democraţie, amnistii şi graţieri ale penalilor corupţi, subordonarea legislativului de către executiv etc. Sper ca oamenii care încă se mai întreabă „Eu cu cine votez?” să se lămurească cine ce poate, cine ce vrea, cine cât dăruieşte, cine cât fură şi să lumineze puţin orizontul întunecat al vieţii noastre cotidiene.