Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu se comportă din ce în ce mai evident ca un cuplu politic. În 2004, când Băsescu ajungea preşedinte şi Tăriceanu devenea premier cu silă băsesciană maximă, cuplul politic n-a funcţionat decât pentru scurtă vreme. A intervenit Elena Udrea cu bileţelul ei roz, suficient pentru a face din Tări un personaj nefrecventabil, care a rămas totuşi premier şi-a dus ţara pe cele mai înalte culmi... ale minciunii şi incompetenţei. Ţineţi minte ce spunea premierul Tăriceanu în 2008? „Economia României duduie”... Atât de bine a duduit încât criza economică ne-a prins descoperiţi, ca de obicei. Nici măcar Băsescu, însă, nu l-a contrazis atunci pe Tăriceanu; nu ştia, n-a dorit, n-a crezut? N-o să aflăm niciodată.

Lucrurile par să meargă, acum, în direcţia refacerii acelui cuplu ciudat, un soi de creaţie contra naturii. Băsescu adună fiecare vot din Parlament, obsedat să fie a treia forţă politică a ţării. Şi, pentru că scopul scuză mijloacele, a uitat cât de imorală era „soluţia” UNPR şi a înghiţit acest partid – fără generalul Oprea, e drept, dar cu destule fosile pesediste în componenţă. Acum mai face o mişcare: îl apără pe Tăriceanu de „statul mafiot” compus din DNA şi SRI! Un „stat mafiot” creat inclusiv de fostul preşedinte Traian Băsescu. Un alt Băsescu, desigur, pentru că ăsta care-l pupă acum pe Tăriceanu fabulând idioţenii nu este acelaşi Traian Băsescu care îi încuraja pe procurorii d-nei Kovesi să n-aibă nici mamă, nici tată, ci doar patrie fără corupţi. Ăsta care crede acum că Tăriceanu nu s-ar preta la o mită de un milion de euro de la Bogdan Olteanu, de la Vântu sau de la alt intermediar este ori un papă-lapte, ori un politician odios – o creatură jalnică pe care aş numi-o Tăricescu. Nu cred în prima variantă, nu-mi convine cea de-a doua. Dumnezeu cu mila... şi noi cu o minimă logică bazată pe realităţi: de ce n-ar fi luat Tăriceanu milionul de euro? Pentru că avea bani destui? Să fim serioşi, judecătorii şi procurorii prinşi cu un viţel sau juma’ de porc mită în portbagaj au salarii şi pensii indecente şi totuşi se pretează, omul nu se satură niciodată să primească foloase necuvenite. Iar milionul de euro nu-i chiar de ici-colea...

Sigur, e posibil ca fostul premier Tăriceanu să nu fi luat niciun ban de la Vântu sau Olteanu. Dar eu nu înţeleg de ce şi cum îl apără Băsescu pe Tăriceanu cu un discurs iraţional şi ilogic, bazat pe condamnarea „statului mafiot” creat de el însuşi! Scopul acestei mişcări care îi acoperă de ridicol şi penibil nu doar pe Băsescu şi Tăriceanu, ci şi partidele pe care aceştia le conduc, ar trebui să fie unul extrem de înalt, de preţios, de important. Ce poate fi atât de important încât Băsescu să devină avocatul din oficiu al fostului manechin Tăriceanu? Ce poate fi atât de preţios încât Tăriceanu să uite de bileţelul roz şi să-i dea dreptate lui Băsescu?! Nu văd decât un scop, dar nici acela nu mă convinge: ieşirea ALDE de pe orbita PSD şi înrolarea acestui partid în PMP-ul lui Băsescu. Este o mişcare isteaţă din partea marinarului, pentru că lasă PSD-ul în offside, dar nu merită, preţul plătit e prea mare, Băsescu îşi pierde şi bruma de credibilitate şi respect pe care o mai avea din partea susţinătorilor rămaşi fideli. Ar mai fi o ţintă de atins: chiar libertatea celor doi buni „prieteni”. Asta da, ar fi de înţeles... Pentru libertate omul face orice.

E timpul să te gândeşti, totuşi, bădie Traian la o vorbă pe care i-o spuneai „amicului” Năstase cu destui ani în urmă (s-ar putea să te întâlneşti şi cu ăsta pe culoarele noului PMP, marile spirite se regăsesc...): „Adriene, nici nu ştii, cât de mic începi să fii!”. Nea Traiane, nici nu ştii cum o să te uite electoratul într-o bună zi! Şi nu pentru că ai tăiat lefurile pe vreme de criză, asta se poate uita şi scuza, ci pentru două lucruri recente: apărarea lui Tăriceanu şi altor mari corupţi (n-o bag pe Elena Udrea în categoria asta, apărarea ei a fost de înţeles...) şi întoarcerea ta împotriva instrumentelor cu care ai contribuit la crearea unui început de stat de drept: procurori, judecători, oameni din servicii. Nu zic că ăştia ar fi nişte Dumnezei, dar „statul mafiot” pe care-l tot acuzaţi voi, împreună cu Vântu, Voiculescu şi toţi marii corupţi, nu ei îl patronează! S-ar putea ca aceşti oameni să greşească, s-ar putea să exagereze, să facă exces de zel, dar fostul preşedinte Băsescu ar trebui să ştie că ăsta e preţul luptei împotriva corupţiei într-un stat corupt de jos şi până sus.