Îmi place să cred că intrarea României în spaţiul Schengen este, totuşi, o problemă mai importantă decât sărbătorirea de către întregul nostru popor, strâns unit în jurul unor comunisto-securişti de omenie, a zilei de naştere a fostului rege Mihai, care va împlini 90 de ani prin octombrie. Să fie sănătos! N-am nicio treabă cu fostul rege şi mai ales n-am nicio simpatie pentru persoanele care îl reprezintă, drept pentru care las familia regală să coabiteze fericită cu cine crede de cuviinţă şi mă întorc spre „bacteria Schengen”, care ne îmbolnăveşte de nervi mai rău decât foştii comunişti transformaţi peste noapte în regalişti sadea.

Olanda şi Finlanda nu vor să accepte România în spaţiul Schengen. Au şi oamenii ăştia dreptatea lor, nu-i putem acuza prea mult că nu le place să fie agresaţi de ţiganii cerşetori români, dar trebuie să remarcăm câteva lucruri: regulile jocului nu se schimbă după cum şi când vrea fiecare ţară europeană, iar regulile astea mărturisesc că România a îndeplinit toate criteriile tehnice prevăzute pentru admiterea în Schengen. Niciuna din regulile astea nu se referă la interesele politice ale vreunui guvern, fie el şi olandez, care stă la mâna unui partid extremist gen „România Mare” (aşa cum era el în vremurile bune, nu cum este acum...). Regulile au fost făcute pentru a proteja siguranţa cetăţenilor din toate ţările spaţiului Schengen, şi nu pentru a proteja electoral şi politic un guvern oarecare.

Drept pentru care mă înfurie riposta deloc elegantă a Olandei şi Finlandei. Şi nu doar pe mine, ci şi pe parlamentarii români. Care s-au trezit din toropeală şi-au adoptat o declaraţie de susţinere a intereselor naţionale şi de protest faţă de comportamentul deloc european al celor două guverne, olandez şi finlandez. Aşa că miercuri s-a citit în Parlament şi s-a votat în unanimitate această declaraţie – mă rog, nu prea ştiu la ce va folosi, dar e bine că aleşii noştri s-au pus de acord măcar asupra acestui lucru.

Dar nu se putea fără luări de cuvânt şi atacuri politice, aşa că l-am ascultat siderat pe altfel tânărul pesedist Dan Şova (tânăr-tânăr, dar ce ambiţie, ce fior de parvenit, ce obiceiuri de politician hârşit!) perorând pe tema împărţirii răspunderii politice în cazul neadmiterii României în spaţiul Schengen. Pe scurt, tânărul pesedist (e plin de tineri imberbi peisajul în zona asta...) a avertizat că votul Opoziţiei nu înseamnă că Parlamentul este părtaş la insuccesul guvernamental în cazul Schengen: „Răspunderea pentru neprimirea noastră în spaţiul Schengen revine exclusiv Guvernului Boc”.

Bun, am înţeles că totul e politică, dar chiar ignorăm că hoţia şi corupţia în instituţiile statului român n-au apărut odată cu guvernul Boc? Nu mi-e simpatic premierul şi sunt de acord că are multe bube-n cap, dar nici să dai în el ca într-un sac de box nu-i frumos, mai ales atunci când ştii că o parte importantă, cea mai importantă, a nerealizărilor în materie de Schengen (corupţie, justiţie ineficientă etc.) aparţine unor parlamentari. Am uitat de Adrian Năstase, de Şerban Mihăilescu, de Ridzi, de atâţia alţi deputaţi şi senatori care s-au ascuns (unii se ascund şi acum) de judecători sub fustele largi ale imunităţii Parlamentare? Stimabile, să fim serioşi, amânarea sau neadmiterea noastră în Schengen este creaţia întregii clase politice româneşti, în cadrul căreia Parlamentul joacă un rol de primă mână.

Poate că avem noroc (n-aş prea crede, dar putem spera) şi reuşim o negociere a aderării noastre în două etape, dar e bine să fim conştienţi că până şi nevinovatul domn Ion Iliescu are partea lui de vină (mare, mare de tot...) în această „afacere” Schengen. Pentru că România a devenit coruptă, antipatică şi mai puţin frecventabilă nu de trei sau 10 ani încoace, o fi dl. Şova prea tânăr ca să-şi amintească mineriadele?! Asta ca să nu mă repet şi să-i pomenesc din nou pe cavalerii tristelor figuri care nu suportă tratamentul egal în faţa legii. O fi Guvernul ăsta vinovat de toate relele lumii, dar niciun parlamentar nu are dreptul să arunce cu piatra... Ştiu ei de ce!