Până pe la 1 aprilie mai erau de distribuit aproape 900.000 de carduri de sănătate. Isteria s-a declanşat când poporul prostit şi umilit şi-a dat seama că are nevoie de cardul ăsta, o bucată de carton care nu vine de la diavol şi nu te-mbolnăveşte; dimpotrivă, te ajută măcar într-un fel, dacă nu cumva în două... Isteria, spuneam, s-a declanşat şi la oficiile de eliberare a cardurilor, dar şi la medicii de familie şi, atenţie!, chiar la bancomate. Pentru că poporul ăsta prostit cu minciuni şi telenovele politice vreme de 25 de ani se trezeşte acum în faţa unui card de sănătate despre care nu ştie nimic... Şi-atunci, dacă-i card, nu-i normal să-l bagi la bancomat şi să aştepţi să-ţi picure nişte bănuţi?! Ba cum să nu fie, sunt amărâţi care privesc foarte atent aparatul, bănuind că acesta le citeşte în ochi boala şi le oferă apoi suma necesară tratamentului...

Nu-i glumă, sau nu-i doar glumă, sunt mulţi români care au procedat în felul ăsta pentru că nu le-a spus nimeni despre ce-i vorba în povestea cardului de sănătate. Preoţii i-au înfricoşat cu „semnul necuratului” la slujba de duminică, medicii de familie n-au timp să comunice cu pacienţii, iar pacienţii n-au timp să-şi vadă medicii de familie. La televizor specialiştii vorbesc într-o limbă pe care poporul sărac, umilit şi prostit n-o pricepe, aşa că suntem martorii încă unui film românesc de proastă calitate, care-şi derulează imaginile neputinţei sub ochii noştri.

Întrebarea întrebărilor apropo de cardul de sănătate: e făcut doar pentru a opri furtul de bani din sistemul medical, sau are treabă şi cu sănătatea românilor?! Sunt, în general, un tip destul de informat, fără să exagerez cu lecturile de specialitate. Dar tot nu ştiu: dacă mă duc să mă tratez-operez la un spital privat, cardul ăsta îmi foloseşte la ceva, sau e bun doar în înghesuiala de la spitalul judeţean? Până acum am înţeles un lucru: „sistemul” s-a opus ani de zile implementării acestui card de sănătate, din motive deloc binecuvântate; medicii (generalizez acum, dar se înţelege că nu toţi medicii sunt ticăloşi) n-aveau nevoie de supravegherea „big brotherului”, care ar fi descoperit cu uşurinţă fraudele cu medicamente, tratamente şi pacienţi fantomă. Nici politicienii nu s-au omorât prea tare cu firea, şi ei resimţeau presiunea sistemului medical spre „veşnică încremenire în proiect”. S-au scurs ani buni şi guverne multe până când să-şi asume cineva riscurile acestui card şi lupta cu ticăloşenia sistemului.

Dacă mă gândesc bine, n-am fi la prima încercare începută (nu şi terminată) în coadă de peşte, mai ţineţi minte carnetele de alegător? Milioane de români au primit carnetele astea, care ar fi trebuit să înlocuiască buletinele de identitate în procesul de votare şi-ar fi redus numărul fraudelor electorale. Le-am primit pe gratis, nişte cartoane cu care n-am avut niciodată ce face, dar care au costat bani buni daţi de la bugetul statului unor firme „prietene”. Nu a fost nevoie niciodată de ele pentru că n-a existat voinţă politică în acest sens – niciun partid nu dorea reducerea numărului fraudelor electorale, pentru unele frauda electorală e vitală şi acum.

Şi cardul ăsta de sănătate înseamnă bani de la buget, foarte mulţi bani, atât pentru cartonul în sine, cât şi pentru soft-ul care ar trebui să-l facă operaţional. Şi care, cel puţin deocamdată, nu-l face, pentru că s-a blocat, sunt mari probleme cu aplicarea lui, cu cititoarele de card, cu asistentele medicilor de familie, cu medicii înşişi... Nu-i uşor când faci ceva împotriva afacerilor tale cu fabricile de medicamente, cu guvernele prietene, cu pacienţii indiferenţi sau nepăsători la problemele legii. Există o inerţie cu care nu toţi medicii, nu toţi funcţionarii din Ministerul Sănătăţii şi nici măcar toţi pacienţii sunt dispuşi să lupte.

Cred că ministrul Bănicioiu a avut curaj hotărând revitalizarea acestei idei care va pune ordine în sistem. Dar mai cred că n-a făcut destul pentru a face cunoscute „tainele” cardului pentru asiguraţi şi neasiguraţi în materie de servicii medicale. Ca de obicei, stăm prost la capitolul comunicare, nu reuşim să explicăm nimic, nu reuşim să luminăm minţile oamenilor neobişnuiţi cu noutăţile din lumea medicală. Serviciul de resort al Ministerului Sănătăţii este, încă o dată, repetent la „obiectul” comunicare-relaţii cu publicul.

Va mai trece timp până vom şti cine, când, cum şi unde poate folosi cardul de sănătate. Dar, în final, vom afla ce trebuie să facem pentru ca această bucată de carton să nu aibă soarta carnetului de alegător.