Aşa cum bănuiam, întâlnirea cu liderii partidelor politice pe care şi-a înscris-o în programul de astăzi preşedintele Traian Băsescu se va transforma ori într-o ceartă semitransparentă, ori într-o ieşire din scenă după câteva minute a „crailor” Opoziţiei. Orgoliile şi ambâţurile sunt prea mari pentru ca Victor şi Crin să reziste diverselor tentaţii. Dealtfel, cei doi au pus deja condiţii pentru a participa la întâlnirea cu preşedintele, ca şi cum o problemă atât de importantă cum este cea care se va discuta la Cotroceni – Acordul de guvernanţă fiscală care urmează a se aplica în statele membre UE – poate fi lăsată la bunul plac al unor iluştri imberbi... Ca şi cum revizuirea Constituţiei ar fi la cheremul unor şantaje ordinare exercitate deopotrivă de lideri din Opoziţie şi de cei de la Putere. Pentru că şi „şefuţii” de la PDL şi UDMR şantajează, au nevoie şi ei de bani pentru biserici, de ajutoare sociale pentru „marginalizaţi”, de tot ce va însemna, la anul, voturi.

Dar, nu-i aşa, nimic nou sub soare, ne-am obişnuit, am mai văzut parcă filmul ăsta. Ce mă frapează în acest moment este cât de mult încep să semene nişte partide care nu se adapă de la acelaşi izvor – am numit aici PSD, PNL, PC şi UDMR. Numitorul comun al acestor partide este şantajul. Acel DACĂ... tradus întotdeauna şi în orice limbă ca o condiţie.

Uniunea Social Liberală participă la întâlnirea de la Cotroceni doar dacă liderii celor trei partide vor fi chemaţi separat de cei ai Coaliţiei aflate la Putere. Pentru că nişte partide importante nu pot sta împreună, de-a valma, în neorânduială, prezidenţiabilul Crin iubeşte ordinea şi nu se-amestecă cu vulgul politic! În strânsă frăţietate, UDMR ştie demult lecţia şantajului politic, liderii maghiari ameninţă de ani de zile orice partid aflat la Guvernare. De pildă: nu votăm legea privind comasarea alegerilor de anul viitor decât dacă PDL renunţă la reducerea numărului de parlamentari şi în general la orice alte modificări ale sistemului electoral. Sau: UDMR nu-l votează pe Vasile Blaga şef la Senat decât dacă i se dă funcţia de şef la Secretariatul General al Guvernului...

Şi staţi să vedeţi că abia au început luptele „de stradă” în Parlament (oricum e ca la uşa cortului în Parlamentul ăsta, nu-i mare diferenţa...) pe Legea Bugetului, să vezi acolo păruială şi condiţii puse de Opoziţie: nu votăm bugetul pe anul viitor decât dacă acceptaţi cele 10 propuneri esenţiale ale USL – propuneri care, desigur, ar arunca în aer echilibrul bugetului exact într-un moment în care cu acest lucru nu se mai poate jongla. Sunt curios când se vor ralia şantajului USL şi liderii UDMR. Sau poate nu o vor face, poate au negociat din timp condiţiile votului.

Riscul de ţară pe care jocul politic „de-a şantajul” îl presupune este imens. Un partid slab cotat în sondaje, cum este la acest moment PDL, este tentat să accepte orice şantaj al UDMR de dragul rămânerii la Guvernare. Şi dacă te iau şantajele pe sus, nu mai vezi şi nu mai auzi nici promisiunile făcute instituţiilor financiare şi Uniunii Europene în ansamblul ei. Te afunzi într-o mocirlă în care n-ar trebui să intri, dar simţurile tale sunt adormite de mirosul putrefact al şantajului colectiv şi-atunci orice se poate întâmpla. Pericolul e mare şi, din cât se vede de la distanţă, liderii PDL nu sunt întotdeauna conştienţi că el există şi cedează aproape fără luptă în „meciurile” cu UDMR.

Într-o situaţie de genul acesta PDL nu are nimic de câştigat, pentru că rămânerea la Guvernare nu le aduce niciun beneficiu pe termen mediu şi lung. Dimpotrivă, cedările succesive le alungă şi electoratul fidel.