ACTUALITATE 27 septembrie 2011

EDITORIAL. Să mori din dragoste de mamă

de Dumitru Manolăchescu | 81 vizualizări

Nu mai merg atât de mulţi români să muncească în ţări străine. E criză şi la ei, au şi ei şomerii lor, nu le mai trebuie şi cerşetorii noştri. Între timp, însă, s-a creat o prăpastie între părinţii plecaţi la muncă în Italia, Spania, Anglia şi alte ţări din lumea largă şi copiii rămaşi acasă, singuri sau cu nişte bunici depăşiţi de nevoi şi de problemele vârstei. „Mi-am lăsat fetiţa cu mama, nu-mi fac nicio grijă” este un refren frecvent auzit din gura unor mame care nu-şi văd cu anii copiii părăsiţi în ţară. Întrebarea este dacă merită, dacă nu cumva banii câştigaţi aiurea sunt un preţ prea mare pentru nefericirea copiilor şi-a părinţilor deopotrivă.

Într-un sat din Arad s-a întâmplat o tragedie care îţi poate întuneca bruma de lumină dintr-o zi de luni: o fetiţă de 12 ani s-a înfometat vreme de câteva luni, murind zilele trecute într-un pat de spital. A ales să moară de foame pentru că mama ei plecase să muncească în Italia şi o lăsase cu bunica, o bătrână care-i repeta mereu că mama ei o abandonase.

O familie de ţigani, cea despre care vorbesc. O familie care n-ar fi trebuit să facă niciun copil, pentru că s-a dovedit a fi o familie iresponsabilă. Mama care şi-a ucis fetiţa părăsind-o, a mai abandonat alţi doi copii, cu ani în urmă, în spital. Dar pe cine interesează treaba asta?! Copii să fie, că ne împuţinăm şi nu mai luăm ajutor social... Asta-i tot ce-i interesează pe ţigani, la urma-urmei ei au lansat celebra butadă „Fă, îl spălăm pe-ăsta mic sau facem altul?”.

Asta să fie societatea românească în perspectiva anilor 2050? Dacă aşa va arăta, la ce bun să mai facem planuri şi calcule, împărţiri, scăderi şi tăieri?! Pentru cine şi pentru ce ne omorâm prezentul? Merită să trăim ca râmele acum doar pentru ca urmaşii unor creaturi care-şi abandonează frecvent copiii să stăpânească ţara şi lumea peste 40-50 de ani?

Nu cred că merită, aş zice însă că nu ajunge să spunem lucrul ăsta. Trebuie să şi facem ceva, pentru că se nasc prea mulţi copii în familii de ţigani care n-au nevoie decât de banii pe care statul îi dă, cu generozitate aş zice, acestor oameni. Chiar dacă voi fi acuzat de discriminare şi rasism, aş zice că naşterile astea ar trebui controlate. Calitatea de mamă nu se obţine automat, doar pentru că ai născut. E mult mai mult şi nu toate femeile care nasc sunt şi mame, adevărate mame. Un exemplu tipic este cazul din Arad. Trist şi brutal.

Din păcate, asemenea nenorociri nu se întâmplă doar în familiile de ţigani. Mersul la muncă sau la cerşit în străinătate a ajuns o experienţă cu risc maxim şi pentru cei care pleacă, şi pentru cei care rămân. De suferit suferă şi părinţii, şi copiii. Cei mai vulnerabili sunt, însă, cei rămaşi în ţară. Motiv pentru care e foarte indicat să te gândeşti de trei ori înainte de a face pasul peste graniţă. Pentru că nu se ştie cum vor suporta copiii durerea şi singurătatea pricinuite de plecarea părinţilor.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
maria, 3 octombrie 2011
sa zicem ,Domnu Manolachescu ca nu sunt cersetori cei care trudesc,da asta e cuvantul adevarat,pentru a schimba viata ,in bine a celor ramasi acasa.din pacate mai sunt si situatii dramatice ,dar unde citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.