La „aşteptări” se reduce toată viaţa noastră politică post-decembristă. Am tot aşteptat şi tot mai aşteptăm. Ce? Multe, dar nu ni le dă nimeni, trebuie să ni le luăm singuri şi asta ne cam deranjează, nu rimează cu aşteptările noastre, cu obiceiurile noastre.

Ne-am grăbit de prea puţine ori în istoria noastră recentă şi-atunci când am făcut-o a ieşit prost. Ne-am grăbit cu desfiinţarea CAP-urilor, moment în care s-a distrus o întreagă infrastructură, s-a furat şi s-a dărâmat tot ce ţinea de acele forme de colectivism, iar asta nu ne-a folosit la nimic. Ne-am grăbit cu privatizarea, am făcut o lege proastă, incoerentă şi permisivă tuturor şmecherilor care, ulterior, s-au folosit de carenţele ei şi s-au îmbogăţit pe spinarea proştilor. Ne-am grăbit să furăm tot ce se putea fura din patrimoniul statului, de parcă n-ar fi vorba de averea tuturor românilor. Ne-am grăbit să facem tot ce nu trebuia făcut, am inversat valorile şi priorităţile, am grăbit ce trebuia să facem încet, cu viteza melcului, şi am aşteptat inutil când trebuia să ne grăbim. N-am învăţat de la strămoşii noştri romani să ne grăbim încet, pentru că n-a fost cazul, cum să înveţi ceva de la nişte sălbatici pe care te-ai chinuit să-i civilizezi...

Ne-am împlinit, în schimb, aşteptările în multe alte feluri. În Justiţie, de pildă, aşteaptă păgubitul, statul şi societatea ani întregi până să se pronunţe în vreun fel o instanţă de judecată. Nu zic să se facă dreptate, pentru că aş cere prea mult de la nişte magistraţi corupţi, beneficiari ai unui sistem corupt până-n măduva oaselor.

S-a votat, zilele trecute, Legea lustraţiei. La asta nu s-a grăbit nimeni, i s-au pus mereu piedici, ajungând un succes tardiv, cu valoare simbolică. Nici nu mai contează cine, de ce e lustrat şi cine sunt „lustragiii” sau cum s-or numi ei... Contează doar că, de pildă, liberalii au aceeaşi poziţie anti-lustraţie cu a tovarăşului Ion Iliescu, cel care a blocat adoptarea acestei legi de-a lungul anilor. „Este o lege aberantă” – zice fostul nostru preşedinte. De ce aberantă, venerabile? Doar pentru că vine cu 22 de ani întârziere? Păi ai contribuit din plin, stimabile, la întârzierea asta. Dar tot e bine, măcar ne lămurim asupra sincerităţii unor demersuri politice cu aromă de Crin.

Fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, s-a săturat să aştepte şi a iniţiat o lege a Învăţământului care prevede, printre altele, o clasă pregătitoare pentru copiii de 6 ani. O clasă „zero”, cum i s-a mai spus. Reacţii negative din toate părţile, de la Opoziţie pentru că aşa-i în firea politicienilor noştri, de la părinţi pentru că-s luaţi din nou pe nepregătite... În general, toţi suntem luaţi pe nepregătite de orice se întâmplă. Se ştia de legea asta de mult, s-a dezbătut, s-a pus pe site-ul Ministerului, s-au trimis broşuri cu toate informaţiile către populaţia interesată. Prea puţini au fost interesaţi de subiect, descoperind în ultimul ceas că nu mai e loc de-ntors şi trebuie s-o accepte aşa cum e, bună-rea. „Să mai aşteptăm, de ce atâta grabă?” – a fost leit-motivul protestatarilor, care au dat în judecată Ministerul. Ce-ar trebui să aşteptăm, oare? Aici e mai greu de răspuns, copii de 6 ani şi părinţi nepregătiţi să-i dea la şcoală vor fi mereu, aşa că probabil ar trebui să aşteptăm mult şi bine până să mişcăm ceva în învăţământul românesc.

„Să mai aşteptăm, să nu schimbăm nimic” cer şi viitorii posibili conducători ai României, Victor şi Crin. Cei doi şi-au compus un discurs naţionalist de-a dreptul greţos în cazul Universităţii de medicină şi farmacie din Tg. Mureş. O universitate multiculturală prin lege. La care UDMR cere să se înfiinţeze o linie de predare în limba maghiară. Cere, adică, să se respecte legea. Sigur, putem discuta asupra respectării legilor chiar de către liderii maghiari, care le sfidează şi li se opun în multe situaţii, dar nu despre asta discutăm acum. Problema este că, în dorinţa de a captiva electoratul părăsit de „tribunul” peremist, Crin Antonescu devine o combinaţie nefericită între Vadim Tudor şi Dan Diaconescu, incitând la ieşiri în stradă şi proteste ale studenţilor români din Tg. Mureş. De-a dreptul periculos, dacă mă gândesc bine. Şi ipocrit. Ar reacţiona la fel dacă românii din Valea Timocului, că tot e la modă subiectul, ar cere sârbilor dreptul de a învăţa la o facultate de stat în limba maternă?!

Eu credeam că doar ardelenii sunt mai mitocosiţi, mai cuprinşi de o înţeleaptă lentoare, mai „lasă-mă să te las”, mai alergici la acţiuni rapide. Dar nici Antonescu, nici Ponta, nici părinţii protestatari nu sunt ardeleni. Ceea ce, desigur, nu înseamnă că nu sunt înţelepţi...