Printre primele 10 ţări ale acestei lumi care vor dispărea ca fumul în vânt dacă nu adoptă politici eficiente de creştere a natalităţii se află şi România. M-am înspăimântat şi nu prea, era previzibil, deja suntem mai puţini cu vreo trei milioane de oameni faţă de 1990. Vă daţi seama, în ritmul ăsta într-un secol şi câteva decenii, hai să zicem două secole, despre români şi România se va vorbi doar în cronicile vecinilor bulgari sau în cărţile de istorie ale turcilor, la capitolul „Naţiuni inadaptabile”.

Aşa că nu faptul că pierim m-a speriat (îmi va rămâne timp să-mi văd nepoţica mare şi, cine ştie, să-mi cunosc şi alţi urmaşi pe termen scurt...), ci naţiile care ne vor însoţi în această ultimă aventură a putredei societăţi româneşti. M-am speriat pentru că nu găseam Ungaria printre cele 10 ţări care vor deveni teritorii libere. Şi îmi închipuiam ce satisfăcuţi vor fi ungurii care, supravieţuindu-ne, vor pune în sfârşit mâna pe Ardealul nostru, împlinind astfel visul de veacuri al regilor lor făuritori de ţară! Nu-mi plăcea ideea, cu atât mai mult cu cât respectivul studiu despre natalitate şi supravieţuirea naţiilor nu zicea nimic despre maghiarii din România: adică cu ei ce se va întâmpla la orizontul anilor 2200, vor reuşi urmaşii lui Antal Arpad şi Gyorgy Frunda să-şi impună voinţa politică şi să fie stăpâni absoluţi în Ţinutul Secuiesc autonom?

Am citit febril mai departe şi... m-am liniştit: Ungaria ne va însoţi în „holocaustul naţiilor nefertile”. Vor mai fi lângă noi şi unguri şi alte ţări frumoase şi inadaptate: Macao, Hong Kong, Bosnia, Rusia, Malta, Slovacia, Singapore, Macedonia. Ceea ce înseamnă că şi stirpea autonomiştilor secui va dispărea odată cu noi, făcându-se dreptate măcar atunci, în ultimul ceas. Nu m-am lămurit ce se va alege de ţigani. Vor reuşi ei să reziste, cunoscut fiind talentul lor de a se înmulţi nemăsurat şi necenzurat?

Ar mai fi de spus că studiul nu este o fatalitate, putem să ne împotrivim şi chiar să-l contrazicem prin activităţi nocturne şi diurne, capabile să crească procentul natalităţii. Problema care se pune este dacă activităţile astea folosesc omenirii, adică dacă România şi românii vor reuşi să însemne şi altceva pentru lumea asta decât dezamăgirea pe care o cultivă acum. Nu reuşesc să-mi dau seama, cred că sunt influenţat în mod negativ de ororile sociale, morale, culturale pe care le naştem şi le trăim de 70 de ani încoace.

Şi-ar mai fi ceva: ce se-ntâmplă, oare, cu China? Despre chinezi nu se spune nimic în respectivul studiu. Stăpânii Pământului vor fi indienii şi brazilienii. Dar chinezii? Părerea mea este că micuţii chitai vor ocupa teritoriile rămase libere prin extincţia popoarelor inadaptate şi vor crea noi naţiuni... Şi tot aşa, ca la începutul Lumii, o vor lua de la capăt cu războaie de cucerire, cu spaţii vitale şi alte teorii binecunoscute.

Scenariul despre care-i vorba nu este fantasmagoric decât pe jumătate. Cealaltă jumătate ne aparţine. Depinde de noi, dar şi de guverne, de politici şi politicieni. Nimic nu mişcă fără ăştia, fir-ar ei să fie!