Observaţii după o campanie electorală mizerabilă din toate punctele de vedere:

1. Comentatorii şi analiştii au insistat pe implicarea nepermisă a DNA în campania electorală. Iată, s-a demonstrat că n-a contat ce au făcut şi pe cine au arestat procurorii, n-a existat niciun efect. Pentru alegătorii PSD-UNPR-PC corupţia nu contează decât dacă e vorba de corupţii din cealaltă tabără politică, pe principiul „corupţii noştri sunt cumsecade, ai lor sunt ticăloşi”. Pentru aceşti oameni, corupţia e bună, ajutoarele sociale sunt bune, merită votaţi doar cei care oferă perspective în această direcţie. Înclin să cred că nu vor conta nici dezbaterile televizate care se anunţă, nucleul dur al PSD este unul puternic şi dur, intangibil.

2. Transilvania e albastră precum situaţia, împănată cu două judeţe verzi. Restul ţării e roşu. Ceea ce mă face să cred că trăim în două Românii, una a noastră şi una a lor. E o constatare amară pentru orice român normal la cap, dar perfect compatibilă cu năzuinţele politice ale cuplului PSD-Ponta. Pe ei nu-i interesează o Românie unită şi prosperă, ci o Românie dezbinată şi săracă, deci uşor de manipulat.

3. Nu doar votanţii din străinătate au fost umiliţi, ci şi cei din ţară. În opinia liber exprimată de candidatul Ponta, milioanele de alegători care n-au votat Ponta sunt nişte „lucruri”: „Iohannis e un lucru, el se adresează lucrurilor, eu mă adresez românilor”. Adică eu, care n-am votat Ponta, ci Iohannis, sunt un „lucru” pentru că Iohannis, nu-i aşa, s-a adresat „lucrurilor”... O logică scăpată de sub control de un om care se laudă că-i uneşte pe români. Bravos, naţiune, mai e puţin şi românii-lucruri care n-au votat Ponta vor fi daţi afară din ţară... Sau făcuţi să plece singuri, că de dat afară nu-i în stare nici măcar Ponta.

N-a fost singura mizerie spusă de Victor Ponta într-o campanie plină de intimidări, ameninţări şi minciuni. „Iohannis e sprijinit de Tökes şi de radicalii maghiari, eu declar că n-am nevoie de voturile lui Szilágyi Zsolt”. Semnalul către alegătorii români din Ardeal e limpede, dar miroase urât. Bonus: l-a atras într-o unire cu UNPR pe Vadim Tudor şi partidul lui de 3%. Să mori de râs, sau de plâns, după caz, uitându-te cum se vor susţine reciproc Vadim şi Kelemen Hunor...

4. E bine că Iohannis nu negociază voturi, este în stilul lui, dar ceilalţi din staff ar trebui s-o facă. Nu poţi purta mănuşi albe de piele când dai cu mătura în cocină... Lăsaţi anticorupţia şi lucrul bine făcut, tăcut, civilizat şi plictisitor. Luaţi-vă la bătaie, daţi în ei cu tot ce puteţi, promiteţi şi garantaţi tot ce se poate promite şi garanta, cu ăştia nu se poate altfel. România lucrului bine făcut?! Ce-i aia? Unde să fi crescut românii care să fie impresionaţi de sloganul ăsta? În niciun caz în Fierbinţi, dacă-l întrebaţi pe Bobiţă din serialul cu acelaşi nume cu ce se mănâncă lucrul bine făcut, îţi va spune ca şi ăla din Vaslui sau Constanţa: mie ce-mi iese din lucrul ăsta bine făcut?

5. Peste toate, există o şansă: unirea dreptei, încetarea atacurilor între liderii partidelor de dreapta. Nu se poate altfel, sau se poate doar dacă dreapta se simte bine numai în Opoziţie. Sper să înţeleagă treaba asta inclusiv Udrea, Macovei şi Băsescu.

6. E clar cine, pentru cine şi de ce a votat. Ce-o fi cu Bucureştiul? S-au înmulţit atât de mult asistaţii social din rândul minorităţii rome încât reuşesc să-şi impună candidatul care promite mereu ajutoare? Nu mă aştept la mari rezultate în sud-est, dar ceva trebuie făcut şi-acolo. Oricum, trebuie scoşi la vot cei care au stat acasă în Ardeal. Trebuie puşi la treabă şefii de campanie şi membrii activi ai partidelor care compun ACL. Un vot e un vot, nu contează de unde vine, ţăranul cu 4 clase are tot un vot, ca şi academicianul... Ponta are 3.800.000 de voturi, ăsta e tot bazinul PSD, s-a îngustat mult faţă de anii 2000, practic nu mai are de unde primi, procentele care mai vin sunt conjuncturale, nesusţinute de vreo construcţie politică solidă (exemplul recent al unirii UNPR cu PRM întăreşte afirmaţia anterioară, era de aşteptat). Dar oamenii nu sunt ca oile, nu ascultă toţi de şeful de la partid, nu-l urmează orbeşte. Viitorul României nu se numeşte nici PSD, nici UNPR, nici PC, nici PLR, nici PRM sau UDMR şi nici toate la un loc. Cu siguranţă, nici Victor Ponta sau Liviu Dragnea şi nici măcar Klaus Iohannis. Viitorul României nu se poate construi decât împreună cu cele 20 de milioane de români de pretutindeni. Minciuna, aroganţa, sfidarea, ameninţarea şi bătaia de joc nu vor putea continua la nesfârşit. „Revoluţia la vot” a alegătorilor români din străinătate ne arată că firul de aţă pe care merg Ponta şi ai lui e subţire. Mai devreme sau mai târziu, el se va rupe.