Ieri urma să se dezbată într-o Comisie a Parlamentului propunerile de modificare a Constituţiei. Nu cred că această comisie sau altele care au acest scop vor produce o minune, adică vor găsi o cale prin care să ofere satisfacţie UDMR fără a aduce atingere interesului naţional. Aşa că reforma statului se va amâna sine die, fără niciun regret sincer de nicio parte. Chiar dacă vor exista nişte regrete, cu siguranţă ele nu vor bântui somnul liniştit al liderilor maghiari.

UDMR este un partid configurat pe principii etnice, pentru el este foarte important să obţină ceea ce şi-a propus în propriul program politic: autonomie teritorială şi un stat naţional românesc slab. Or, astea nu se pot realiza decât săpând adânc la temelia respectivului stat. Săpăturile se produc permanent, dar au mai mult efect atunci când Uniunea este la Putere, într-o coaliţie slabă, care are mare nevoie de sprijin parlamentar. UDMR a găsit mereu punctele sensibile din coaliţiile de guvernare în care s-a infiltrat. Acum liderii maghiari fac totul pentru a zădărnici orice încercare de reformare a statului român, respectiv a Constituţiei României. Pentru ei starea de provizorat politic în care pare să se afle acum ţara este perfectă, pescuitul în ape tulburi este ocupaţia preferată a politicianului român, iar maghiarii le-au preluat proastele obiceiuri.

Mai exact spus, UDMR nu va sprijini modificarea Constituţiei pentru că nu are nevoie de un stat naţional român puternic şi reformat. Dimpotrivă. Şi atunci se agaţă de punctul 1 din Constituţie, care se referă la sintagma „stat naţional”. Şantajul e simplu şi vizibil: vreţi să sprijinim în Parlament reforma administrativă? Nicio problemă, dar renunţaţi la sintagma stat naţional...  Cu tot ce înseamnă acest lucru.

N-am văzut niciodată o mai mare determinare din partea unui partid în a obţine ce şi-a propus decât văd acum la UDMR. Buba e coaptă, terenul e pregătit, coaliţia aflată la Putere nu poate mişca niciun deget fără acordul UDMR. Liberalii au renunţat să vadă interesul naţional, mulţumindu-se cu rolul de critici din Opoziţie – un rol simplu, din care nu pot decât câştiga. Acţionând în acest mod, refuzând orice colaborare cu democrat-liberalii, Crin Antonescu nu a făcut altceva decât să dea apă la moara interesului etnic la care macină de 20 de ani UDMR.

Situaţia nu se va schimba nici în cazul în care USL va ajunge la Guvernare în 2012. Pentru că e puţin probabil ca USL să obţină 60 sau 70% din voturi, ceea ce înseamnă că va avea nevoie de UDMR. Iar şantajul va continua. Se va schimba doar „andrisantul”... Cât va mai rezista statul român jocului de-a Puterea făcut de nişte politicieni iresponsabili? – iată o întrebare la care mi-e frică să aflu răspunsul.