Îmi e din ce în ce mai greu să-mi dau seama ce căutăm noi în Uniunea Europeană, ba mai avem pretenţii să semnăm şi Tratatul de guvernanţă fiscală şi ne duce mintea să vrem şi monedă euro prin 2015... Mă uit la Parlamentul nostru nesimţit şi prăfuit, la politicienii care vor să guverneze după alegerile din toamnă şi m-apucă spaima: chiar suntem blestemaţi să fim la cheremul unor eterni şi malefici Adrian Năstase, Ion Iliescu, Ioan Oltean, Dan Voiculescu, Radu Berceanu, Crin Antonescu, Mircea Geoană?! De aceşti nedemni reprezentanţi ai politicii româneşti se leagă viitorul nostru european?!

Acestor politicieni de duzină şi multor altora ca ei nu le place nici Parlamentul României, nici Tratatul de guvernanţă fiscală, nici Guvernul României. Lor nu le plac decât micile sau marile feude locale, în care se simt... pe veci stăpâni. Ce să caute pesediştii şi liberalii într-un Parlament „ostil”, condus de nişte mici dictatori democrat-liberali, în care ei nu au nici un cuvânt de spus din marea înţelepciune care le ocupă tot timpul mintea şi foarte rar graiul? Mai bine şi mai eficient se exprimă în studiourile televiziunilor, pline până la greaţă de chiulangiii din PSD, PNL şi PC. Sau în balcoanele sălii de plen, de unde pot huidui ca pe stadion, sau ca în Piaţa Universităţii. Pe lângă ei, nişte „rebuturi” politice pedeliste de tip Berceanu sau Oltean par a fi precum clarvăzătorii însoţind un câine orb...

N-au nici o treabă cu Parlamentul României, cu toate că de-acolo îşi iau lefurile deloc mici – aş zice „nesimţite” în comparaţie cu munca depusă. Dar n-au treabă nici cu Tratatul de guvernanţă fiscală, care, spun specialiştii, ar trebui semnat de Guvern până la 1 martie anul acesta. Iar Guvernul nu şi-l poate asuma decât dacă este votat de majoritatea parlamentarilor. Sigur, Puterea se cheamă Putere pentru că are majoritate, cel puţin teoretic, dar uite că actuala Putere are probleme cu prezenţa la şedinţele celor două Camere, pentru că, ce dracu, oameni sunt şi ei, au şi ei treburi de rezolvat prin Capitală, pe la ministere, pe la instituţii organizatoare de licitaţii...

Aşa că Opoziţia şi-a luat mâna de pe treburile ţării. N-are nici o treabă decât să-şi organizeze cât mai eficient campania electorală. Nu vor semna şi nici vota Tratatul care ne dă dreptul să fim în rând cu lumea bună europeană şi nu vor face treaba asta nu din nişte convingeri politice anti-europene, ci pentru că acest Tratat de guvernanţă fiscală stopează drastic furăciunile şi pomenile electorale. Plus că Iliescu şi Geoană n-au nici un fel de simpatii pro-europene, ei sunt mai degrabă filo-ruşi. Ceea ce nici nu-i rău, măcar suntem asiguraţi din toate părţile, în buna tradiţie politică dâmboviţeană.

În această situaţie deloc veselă, coaliţia guvernamentală şi noul Guvern Ungureanu trebuie să facă în câteva luni ce n-au făcut „n” guverne în 22 de ani şi Guvernul Boc în vreo trei ani jumate. Cea mai mare provocare, asumată de premier, este reducerea semnificativă a evaziunii fiscale şi păstrarea deficitului bugetar la un nivel acceptat de Tratatul fiscal de care tocmai aminteam. Lucru care nu se poate face fără reducerea evaziunii fiscale, pentru că ar însemna condamnarea la sărăcie a peste 70% din populaţia ţării.

Dar lucrurile astea sunt prea puţin interesante pentru „craii” de la răsăritul Opoziţiei noastre politice. E mult mai simplu să dai din gură la televiziunile subordonate decât să porţi o bătălie politică normală, cinstită în Parlamentul României. Oricum, nesimţirea „aleşilor” Opoziţiei are şi-o parte bună: îi obligă pe cei ai Puterii să se mobilizeze, să relaţioneze, să gândească şi chiar să muncească. Altfel spus, sunt obligaţi de situaţie să-şi merite lefurile.