Cineva neimplicat în mizeriile „subtile” din politică nu înţelege nimic din ce face PSD, un partid care se pregăteşte intens (cum se pregăteşte şi Dinamo, în fiecare an, să joace în grupele Ligii Campionilor... dar nu reuşeşte niciodată!) să câştige alegerile alături de PNL şi PC şi să guverneze România în următorii 100 şi ceva de ani. Cum te pregăteşti ca să câştigi alegerile? Rupând partidul? N-am nicio simpatie pentru Mircea Geoană şi nicio expertiză în problemele PSD, dar aici e vorba despre CINE şi CUM va guverna această ţară după alegerile viitoare, iar PSD nu poate fi exclus din ecuaţia posibililor învingători. Şi-atunci, nişte întrebări se pot pune: ce calcule şi-a făcut conducerea PSD în legătură cu înlocuirea preşedintelui Senatului? O fi Geoană atât de izolat încât excluderea lui, hotărâtă duminică într-o şedinţă a Comisiei de etică a partidului, să nu atragă plecarea unui lot substanţial de „popor pesedist” din tabăra Ponta-Năstase-Iliescu-Oprescu?

Nu pot face decât presupuneri. Una dintre ele se referă la faptul că funcţia de şef la Senat nu-i interesează în mod deosebit pe liderii pesedişti, întrucât nu aduce mari câştiguri de imagine în perspectiva următoarelor bătălii. Cred că USL a înţeles un lucru simplu: orice vot la legile austerităţii, care urmează în această grea perioadă de revenire a crizei, este un vot sinucigaş şi e mult mai înţelept să-i laşi pe pedelişti să-şi rupă gâţii singuri. Aşa că, din câte îmi pot da eu seama, USL va renunţa la lupta în Parlament, urmând să ducă o luptă din umbră, adică de la televiziunile mogulilor, aparent eficiente în terfelirea definitivă a partidelor aflate acum la Putere. După care va putea arăta liniştită cu degetul spre alianţa de la guvernare, acuzând-o că a dus ţara de râpă. Evident, USL merge exclusiv pe varianta prăbuşirii economice şi sociale a României, contând pe acumularea unui capital uriaş de imagine pe această temă. Cinic, murdar, spuneţi-i cum vreţi – dar în politică scopul scuză întotdeauna mijloacele. Scenariul lor s-ar putea să se potrivească, dar s-ar putea şi invers, drept pentru care PSD şi PNL îşi asumă un „risc” major, acela al revenirii economiei româneşti pe creştere într-o Europă devastată şi debusolată de criză, ceea ce ar mai reduce puţin din nemulţumirea electoratului românesc, debusolat şi el, faţă de un regim care s-a distins ridicând austeritatea la rang de lege. Inclusiv prin bugetul de stat.

A doua presupunere este legată de o realitate uşor recognoscibilă: după pierderea algerilor prezidenţiale, alăturarea numelor Geoană – Vântu a deranjat PSD. Nu mai lipseau decât nişte ifose de provincial plecat cu sorcova prin lume pentru ca Ponta şi Năstase să-şi piardă răbdarea. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu urmările pe care deja le cunoaşteţi. S-ar putea, însă, după cum spuneam, ca exluderea lui Geoană să nu trântească PSD, ci să-l reangajeze într-o bătălie din umbră cu mai multe şanse de reuşită decât o opoziţie buimacă şi acuzabilă la Senat. Cu siguranţă, cel care câştigă cel mai mult dacă Geoană va fi până la urmă ejectat din PSD este Adrian Năstase, care revine în scheme de conducere atent pregătite în laboratoarele Opoziţiei pentru următorii ani. N-aş zăbovi, însă, prea mult pe schemele astea pentru că eu unul nu cred că Geoană e la capătul drumului în PSD şi în politica românească. Să mai aşteptăm, Ponta n-a câştigat decât o repriză a meciului.

Cât despre opinia „poporului pesedist”, să fim serioşi, n-au treabă Năstase şi Ponta cu părerea electoratului. Important pentru „arogant” şi „cârlan” este să nu mai fie deranjaţi de poziţia de şef al Opoziţiei, asumată aiurea în America de „prostănac” (Ion Iliescu i-a botezat pe toţi, nu-s creaţia mea...). Că de electoratul românesc, pesedist sau nu, se ocupă (cu foarte bune rezultate pentru Opoziţie) chiar cei de la Putere, ai căror miniştri şi primari fac coadă la Direcţia Naţională Anticorupţie, de unde cei mai mulţi ies cu cătuşe la mâini. Ce nevoie să mai ai de Geoană, când îi ai pe oamenii premierului de partea ta?! Să nu mai vorbim de criză şi austeritate, două elemente-cheie care lucrează extrem de eficient în folosul Opoziţiei.